Diavolul bate și el la ușa inimii tale

Diavolul bate și El la ușa inimii noastre. El stă la ușă ca un hoț și dușman. El ar sparge ușa, dar n-are putere, de aceea se apropie și el cu vorbe dulci și ispititoare.

El bate la ușă cu fel de fel de șoapte și ispite viclene, el bate la ușă cu toate plăcerile și desfătările acestei lumi. El bate la ușă cu stăruință și ascultă îngrijorat, să nu-și piardă prada. Ochii îi scapără după prada dinăuntru.

Diavolul Îl imită pe Domnul Iisus. El stă și bate la ușa inimii cu răbdare și stăruință.

Numai că este o mică deosebire: pentru Domnul Iisus, ușa inimii se deschide mai greu. De multe ori Domnul Iisus bate la ușă ani de zile până când omul îi deschide.

Însă, vai, Satan ciocănește numai o singură dată, și ușa îndată i se deschide. Iar când i-ai deschis ușa lui Satan, atunci el intră triumfător și se face stăpân și poruncitor în casa sufletului tău, iar tu te faci sluga și robul lui. O, ce viclean mare e diavolul! El stă la ușă și bate cu fel de fel de șoapte și de înșelăciuni.

N-asculta, dragă suflete! N-asculta de șoaptele lui Satan. Ține-ți ușa inimii încuiată și închisă de tot în fața lui Satan. Gândește-te că fiecare ispită pe care o primești și fiecare păcat pe care îl faci deschide o ușă pentru Satan. Gândește-te neîncetat că Satan se gudură mereu ca un câine pe la ușa inimii tale. Alungă-l prin cuvintele Domnului Iisus: „Mergi înapoia mea, Satan!

Dragă cititorule! Nu uita că în fiecare clipă la ușa inimii tale bate Domnul Iisus și bate și diavolul. Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pentru altul. Din două trebuie să alegi una, căci „nimeni nu poate sluji la doi domni: și lui Dumnezeu și lui Mamona” (Mt 6, 24).

Cei mai mulți creștini își pierd sufletul și viața de veci tocmai pentru că își închipuie că pot sluji deodată și lui Dumnezeu și diavolului. Noi, oamenii, n-avem în această lume o altă slobozenie și libertate decât a fi ori robii lui Dumnezeu, ori robii diavolului. O altă cale de mijloc nu este și nici nu poate fi.