Inima și viața omului sunt ca o cetate pe care umblă să o cuprindă doi cuceritori
Pr. Iosif Trifa - Oglinda inimii omului
Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la care iau parte trei inși: Domnul Iisus, omul și diavolul. Soarta acestei bătălii o hotărăște omul. De ce? Întâia dată, pentru că această luptă se dă pentru cucerirea lui. A doua oară, pentru că omul e înzestrat de la Dumnezeu cu libertatea voinței.
Inima omului și libertatea voinței lui sunt ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori”: Domnul Iisus și diavolul. Însă această cetate nu se poate cuceri cu forța. Domnul ar putea face acest lucru, dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuire silită. Diavolul ar vrea să o cuprindă și cu forța, dar nu poate. De aceea, fiecare din cei doi „asediatori” umblă să câștige de partea sa voința omului.
Pentru acest lucru fiecare își are mijloacele și armele lui de luptă. Domnul Iisus le are pe cele bune, diavolul pe cele rele, așa cum se vede în cele două imagini din paginile următoare.
Libertatea voinței omului e ca o cetate încuiată. În fața libertății voinței omului Se oprește și Domnul și se oprește și diavolul.
Atârnă de voința omului să-și deschidă cetatea inimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul. Domnul Iisus ne cere „alianța” noastră, diavolul ne-o cere și el. Fără ,,alianța” noastră, Domnul Iisus nu vrea să cucerească cetatea inimii, iar diavolul nu poate. Omul câștigă sau pierde această luptă așa cum se aliază, cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori, după cum își deschide cetatea inimii și vieții sale pentru Domnul sau pentru diavolul.
Omul nu poate câștiga această luptă a mântuirii sale sufletești decât în alianță cu Domnul Iisus și cu darurile Lui.
Când omul își deschide cetatea inimii sale și Îl primește pe Iisus Biruitorul, atunci viața lui deodată se umple de darurile biruinței. Atunci omul a căpătat un aliat și o „alianță” de daruri, cu ajutorul cărora îndată îl biruie și îl alungă pe diavolul.
În cartea aceasta vom arăta, mai departe, inima omului cucerită de Domnul Iisus sau de diavolul, așa după cum omul a primit în casa inimii sale pe unul sau pe altul.
Vom arăta, ca într-o oglindă, starea binecuvântată a omului care L-a primit pe Domnul Iisus și vom arăta starea grozavă și fioroasă a omului care L-a primit pe Satan. Vom arăta că diavolul este un duh puternic (cf. Efes 6, 12), dar puterea și domnia lui au fost înfrânte.
Iisus Mântuitorul a venit în lume anume ca să nimicească lucrurile lui (1 In 3, 8). Omul îl biruie pe diavolul așa după cum primește alianța Domnului sau amăgirea diavolului.
Citiți cu luare-aminte aceste învățături, gândindu-vă neîncetat la mântuirea scump-sufletului vostru!