Diavolul caută inima noastră

Diavolul nu hoinărește prin locuri pustii și case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă neîncetat târcoale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este locul lui cel plăcut de ședere.

Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimii noastre (Efes 6, 12); diavolul este un ucigător ce caută viața noastră (In 8, 44); este un leu ce caută pe cine să înghită (1 Petru 5, 8); este un semănător de neghină care caută țarina inimii noastre; este un amăgitor care caută pe cine să amăgească.

Diavolul e potrivnicul credincioșilor și vrăjmașul lor (1 Petru 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămurit pe diavolul și strigă după noi să ne ferim de uneltirile lui. Însă diavolul e mișel mare. El se tăgăduiește pe sine însuși, pentru ca oamenii să nu-l cunoască și să nu se ferească de înșelăciunile lui.

În cele ce urmează vom arăta, ca în niște „oglinzi”, starea cea dinlăuntru a omului, așa după cum L-a primit pe Domnul sau pe diavolul.

Privește, dragă cititorule, în aceste „oglinzi”, să vezi în care din ele te vei afla pe tine. Să afli dacă locuiește în tine Hristos sau diavolul; Împărăția lui Dumnezeu sau împărăția diavolului. Uită-te în aceste „oglinzi” și judecă drept și cinstit. Ia seama, căci stai în fața lui Dumnezeu, Care cunoaște toate „cele dinlăuntru ale tale”. În zadar ai căuta să ascunzi adevărul. Spune adevărul, căiește-te, apleacă-te cu lacrimi la picioarele Crucii Mântuitorului, căci El a venit anume să te scape de sub puterea lui Satan.