Din alte diferite părţi
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Duhul cel curat e-altarul de lumină-al Celui Drept
Scaunul Lui Cel Sfânt e mintea care judecă-nţelept
căci în mintea curăţită prin Cuvântul Cel Curat
şi-ntr-un duh sfinţit de milă stă ce este-adevărat.
2 - Pentru lume totdeauna moartea este fioroasă
oamenii vor totdeauna să şi-o facă mai frumoasă
să le-apară mai plăcută
- dar ea este tot grozavă
- numai Adevărul face drumul morţii, drum de slavă.
3 - Când eşti în frumoase locuri şi în clipe fericite
vrei să ai mereu alături şi fiinţele iubite
de aceea Adevărul vrea ca-n Ţara Lui cea Bună
pe cei ce-L iubesc să-i aibă totdeauna împreună.
4 - Noi urâm un om văzându-i numai faptele lui rele
dar nu-i ştim de cele bune
nici nu întrebăm de ele
însă-i devenim prieteni cunoscându-i cele bune
şi iertându-i cele slabe,
mai nainte de-a le spune.
5 - Fapta bună e minunea care fericeşte doi:
şi pe cel ce dăruieşte şi pe celălalt apoi.
6 - Nu poţi face-o faptă bună fără să îndemni cu ea
şi pe alţii s-o urmeze şi să caute-a face-aşa.
7 - Nu te mândri cu-nţelepciunea străină
căci nu este-a ta
şi nici cu-a ta,
căci prin mândrie araţi că n-ai cât trebuia.
8 - Mai de preţ e-nţelepciunea chiar ca un întreg popor
au pierit popoare, - însă nu înţelepciunea lor
- căci înţelepciunea este
un tezaur preţios
ce cu cât se învecheşte
e mai scump şi mai frumos.
9 - Nu de locul unde te-afli,
ci de felul tău cinstit
dovedeşti că eşti om vrednic
- sau eşti de dispreţuit.
10 - Munca face sănătate
lenevia doar păcate.
Munca creşte bucuria
trândăvia - sărăcia.
Munca-ţi strânge-n casă spor
lenea, - ura tuturor.
11 - Prea multe parfumuri, prea puţin săpun,
- prea multe podoabe, prea puţin cap bun.
12 - Când te duci la un om mare
sau la un străin la masă
ai de grijă totdeauna
să te duci sătul de-acasă.
13 - Cumpătatul ia puţin
şi nu-şi umple sacul plin,
nici în urmă, nici întâi
- ci e om cu căpătâi.
14 - Pe-un străin când ai la masă,
să-l cinsteşti cu tot din casă,
căci străinu-ţi vine-odată
- cinstea ta-i pe viaţa toată.
15 - Gospodina cea-nţeleaptă, nu se-aşează niciodată
să mănânce împreună cu ceilalţi la masă, roată,
ci-ngrijeşte cu iubire ca ceilalţi să ia de toate
şi pe urmă, mulţumită, ea mănâncă ce mai poate.
16 - Masa-i pentru veselie,
- fă aşa ca cei chemaţi
nici cât stau
şi nici când pleacă
să nu fie întristaţi.
17 - Pedepseşte totdeauna cu iubire şi măsură:
cui faci nedreptate simte,
- şi-ai să te alegi cu ură.
18 - Moartea este-ncununarea pentru cel victorios
căci ea trece-n veşnicie din frumos în mai frumos.
19 - Să nu-ţi fie niciodată teamă de-o dorinţă mare
dacă poţi să ai asemeni, pentru ea, voinţă tare!
20 - Cel mai greu mormânt pe lume
e mormântul disperării
în el omul îşi îngroapă
toată viaţa lui, pierzării.
Până când la disperare,
omul n-a ajuns, - din toate
poate iar să se ridice
şi erou s-ajungă, poate!
21 - Lupte şi necazuri are
orişice iubire mare,
- cine n-a-ndurat ani grei
nu va şti iubirea ce-i.
22 - Nu pot fi-n viaţa noastră două mari iubiri la fel
mare, numai o iubire poate-avea un om în el.
23 - Fericită e iubirea
şi când dă şi când primeşte
bucurie dând la dânşii,
bucuroasă şi trăieşte.
24 - Dragostea dintâi, - cu grija cea mai mare, s-o păziţi
căci asemeni ei, o alta, în viaţă nu găsiţi.
25 - Cea mai naltă fericire
este-n moarte şi-n iubire,
pentru omul credincios
ce-a ştiu trăi frumos.
26 - Prietenia-ţi face drumul cel mai scurt şi mai uşor
în ea totul este dulce, cald şi binevoitor,
un asemenea prieten totdeauna e-o comoară
fericită-i toată viaţa dulcea prietenie rară.
27 - Mulţi prieteni
ca mulţi pepeni
din grămadă, câţi i-aduni
unul-doi de-i afli buni.
28 - Cei răi nu pot fi buni prieteni,
ei sunt soţi, cât uneltesc -
şi se-njură unul pe-altul la dezmăţul ce-l trăiesc.
29 - Dă-ţi silinţa ca prin muncă
să-ţi faci viaţa luminoasă
să fii tuturora pildă
fericită şi frumoasă.
30 - Unitatea-n căsnicie
vă dă vieţii temelie,
- dezbinarea dintre voi
vă zdrobeşte pe-amândoi.
31 - De un taur te fereşte când vei sta-naintea sa,
de măgar întotdeauna când napoia lui vei sta,
dar de bârfitor şi şarpe te fereşte-oriunde-ai fi
căci aceştia oriunde umblă a te otrăvi.
32 - Dacă semeni spini, grijeşte
nu umbla desculţ, de vrei
ca să nu te zgârii singur
şi să nu te-nţepi tu-n ei.
33 - Vorba rea a spart mai multe capete - decât toporul,
- chiar mai rău ca ucigaşul face rău clevetitorul.
34 - Apa lină pe deasupra, are multe gropi afund,
- cei cu vorbele mieroase multe viclenii ascund.
35 - Găina cârcâind prea mult,
puţine ouă-adună,
- şi omul prea lăudăros,
puţină treabă bună.
36 - Butea goală sună tare,
butea plină n-are glas,
- în vorbirea celui trufaş nu te-ncrede nici un pas.
37 - Făţarnicul e un cărbune acoperit ce arde rău
- de om făţarnic,
ca de şarpe fugi cât îl vezi în drumul tău.
38 - Adevărul niciodată, gol să nu-l înfăţişezi
ci îmbracă-l în veşmântul care mai plăcut îl crezi
- adevărul gol, nu-i place nimănuia să i-l spui
însă îmbrăcat cu grijă îi mai place cui şi cui.
39 - Gelozia e tiranul peste patria iubirii
- cine-i cade-n închisoare, pierde cerul fericirii.
40 - Gelozia e durerea de-a vedea şi pe-alţii-având
ce-avem noi,
- dar mai dulce şi frumos al lor părând.
41 - Îmbrăcămintea să te-arate
nu ceea ce eşti tu şi poţi
ci-aceea ce ar fi cu cinste
şi bine - să te-araţi la toţi.
42 - Din greşeala-ţi cunoscută, prostul bârfă-ţi face
înţeleptul - sfătuire,
- prietenul ţi-o tace.
43 - De-acel ce nici n-ascultă şi nici nu are minte
aproape este groapa, - abia un pas-nainte.
44 - Cât de bun ţi-ar fi vecinul, - gardul nu-l desface
nici nu ştii din ce nimicuri, foc se poate face.
45 - Este sigur că păcatul va aduce nenoroc,
- fericirea şi păcatul nu pot sta-n acelaşi loc.
46 - Puţine vorbe sunt cuvinte,
mulţi vorbitori sunt vorbăreţi,
- puţine să le iei aminte
şi multe-aruncă fără preţ.
47 - Cum e puiul, aşa-i ciorba
cum e omul, aşa-i vorba.
48 - Pe acel cu vorbe multe
rari sunt cei ce-o să-l asculte,
şi mai rari vor ţine minte
revărsarea-i de cuvinte.
49 - Vezi virtutea doar la alţii
iar la tine doar greşeala
ca să nu te roadă pizma
şi să nu te piardă fala.
50 - Preţuit e diamantul,
însă sfatul bun, nu este,
- deşi diamantul piere
- şi-un sfat bun în veci trăieşte.
51 - Niciodată nu se-ndreaptă cel ce află ne-ncetat
drept pentru-ale lui abateri,
scuze pentru-al lui păcat.
52 - Spune despre mântuire orişicui şi ori la cine
chiar nemântuind pe nimeni, te vei mântui pe tine.
53 - Muştele se prind cu miere, oamenii cu vorba bună,
- cearta şi cu prietenia nu pot sta mult împreună.
54 - Omul bun şi fapta bună sunt ca fagurii de miere
nu te saturi niciodată ci guşti tot mai cu plăcere.
55 - Cel ce umblă cu minciuna umblă cu pisica-n sac
îi vezi ghearele odată
- şi-apoi nu-l mai crezi în veac.
56 - Femeia trebuie să facă tot ce se poate ne-ncetat
să aibă o purtare bună şi s-aibă sufletul curat.
57 - Femeia care ştie tace
e una dintre cele rare
vorbi ştiu toate celelalte
dar a tăcea-s puţine-n stare.
58 - Ordonează-ţi în viaţă
gesturile şi umblarea
şi veşmintele şi vorba
cum îţi spune cumpătarea.
59 - Omul care-şi vede vina
şi şi-o-ndreaptă-ascultător
preţuieşte-l totdeauna: - este-un om superior.
60 - Omul cumpătat îşi are totul rânduit şi bine
după mintea lui, - purtarea şi veşmântul de pe sine.
61 - Calul laudă-ţi-l mâine,
fiul când va fi bărbat,
fiica ta când va fi mamă,
- iar pe tine niciodat’.
62 - Cu cei mari vorbeşte frumos, dar şi puţin
cu cei de-aceeaşi vârstă, - cuvânt plăcut şi lin
cu cei mai mici, - cu sfatul părintelui cinstit
- şi fi-vei totdeauna un prieten preţuit.
63 - Chiar şi-n gesturile tale să te-araţi cuviincios
de respect se face vrednic numai cel respectuos.
64 - Haina noastră, este faţa trupului care-l avem, -
ca şi-a sufletului haină, - tot curată s-o ţinem!
65 - Omul cumpătat să umble şi-n afară îngrijit
- trupul ni s-a dat, să fie tot ca sufletul păzit.
66 - Biruieşti mânia dacă taci mereu
de te rogi o clipă - vei scăpa de greu.
67 - De la om e numai pacea liniştită şi frumoasă
iar mânia este numai de la fiara furioasă.
68 - Să ne-mbrăcăm cum se cuvine
- nu cum se-mbracă nu ştiu cine.
69 - Mai de preţ e Adevărul chiar în zdrenţe îmbrăcat
ca minciuna-mpodobită în veşminte de-mpărat.
70 - Dacă vei voi puternic, ţinta ce-ţi propui s-atingi,
nu-i putere să te ţină,
nu-i vrăjmaş să nu-l învingi.
71 - Dacă vrei să faci doar bine
- şi când drumul ţi-e curat -
Binele va fi cu tine
şi-ai să-nvingi neapărat.
72 - Cel conştiincios în toate are cuget liniştit
iar cel liniştit în sine, este omul fericit.
73 - Dragostea nelegiuită te aprinde în suspine,
te-ntinează în păcate
şi te-ngroapă în ruşine.
74 - Desfrânarea nimiceşte mai întâi iubirea ta
şi-ţi aduce-n casă ura şi cruzimea după ea...
iar apoi aceste rele, - alte rele-n fii aprind
şi-apoi roadele amare cine ştie cât se-ntind.
75 - Cinste şi recunoştinţă pentru orice om cinstit
binefacerea se cere răsplătită fericit.
76 - Limba fără oase, oasele zdrobeşte
- când prea fără minte umblă şi vorbeşte.
77 - Nu e noapte fără ziuă
şi nu-i ceaţă fără soare
şi nu-i iarnă fără vară
- însă toate cer răbdare.
78 - Nu e munte fără nori
nici om fără bârfitori.
Norii trec, munţii rămân
- adevăru-i tot stăpân.
79 - Mincinosului din sat
i-a ars casa - şi-a strigat
a strigat cât a putut
însă nimeni n-a crezut,
- mincinosul nu-i urmat
nici când spune-adevărat.
80 - Hoţii mint că n-au furat,
furtul spune-adevărat,
hoţii mint de nu mai pot
furtul însă spune tot.
81 - Nu-şi alină setea omul care bea din pumn străin
- numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.
82 - Cu lemne-mprumutate nu te-ncălzeşti cum vrei
- viaţa mulţumită, din munca ta s-o iei.
83 - Ai nădejde-n orice vreme şi munceşte neclintit
- nu întârzia izbânda celui ce-a nădăjduit.
84 - Numai munca bucuroasă poate liniştea să-ţi ţină
şi să-ţi facă viaţa bună
şi să-ţi facă masa plină.
85 - Poţi fugi de ochii lumii,
- dar de conştiinţa ta
n-ai să poţi să fugi niciunde
când ţi-o-ncarci c-o vină grea.
86 - Răul nu te-nvinge-atuncea
când îl vezi că-i numai rău
ci când pare că e bine, atunci cazi în laţul său.
87 - Cine face rău la altul
- când se-aşteaptă mai puţin
o să şi-l primească-ntocmai
de la prieten sau străin.
88 - Dacă nu te temi de rău n-ai să umbli bine
căci vicleni şi lacomi sunt, mulţi pe lângă tine.
89 - Răul totdeauna-ntoarce peste cel ce l-a pornit
- ca să n-ajungi de ruşine fii mereu un om cinstit.
90 - Nu batjocori credinţa tatălui şi-a mamei tale,
ochii care-şi râd părinţii
îi vor scoate corbii-n vale.
91 - Rău sau bine dacă face, omu-şi face numai lui
- nu-i în el de altul milă?
nici în altul de el nu-i!
92 - Te joci cu şarpele? - să ştii
că ai, curând, muşcat să fii.
- Te lupţi cu balta? - negreşit
vei fi udat şi murdărit.
93 - Cine poate să-njosească cinstea altuia, acel
dovedeşte că nu are nici un fel de cinste-n el.
94 - Cine are o credinţă şi din suflet şi-o cinsteşte
niciodată pe credinţa altuia n-o înjoseşte.
95 - Când un sărac mănânc-o raţă
bolnav e unul din ei doi,
- căci altfel raţa cu săracul
nu se-ntâlnesc numa-n zăvoi.
96 - Unde-n ţară lăcomia
pe cei mari îi stăpâneşte
- pe cei mici doar sărăcia
şi mizeria-i pândeşte.
97 - Cu zgârcitul şi cu lupul nu te-mprieteni nicicând
gura lor întruna cere, pântecu-i mereu flămând.
98 - Fugi de omul mânios
ca de lupul furios
căci ca leul cel mai crud
bagă groaza-n câţi l-aud.
99 - Pizma este ca oţetul care-şi roade vasul său
se consumă şi se pierde, el pe sine, omul rău.
100 - Vorba rea, ce iute zboară
nici n-o spui - şi ea-i prin ţară
- fugi cât poţi de vorba rea
nici n-o spune, nici purta.
101 - Nu da sfat în loc de pâine,
că zgârcenia se vede
iar flămândul care-ascultă, nu te crede,
nu te crede.
102 - Când îţi ţii capul prea sus
mult nu-i drept din cât ai spus,
căci când spui adevărat
îţi ţii capul mai plecat.
103 - Când te laudă prea tare omul necinstit
te arată ca nevrednic şi dispreţuit.
104 - Mândria, neplăcută la orişicine-a fost -
dar cea mai neplăcută e la nebun şi prost.
105 - Numai după pace simţi ce-i bucuria,
după depărtare cum e prietenia,
după întuneric ce bună-i lumina
şi după-osteneală ce dulce-i odina.
106 - Pacea ta ţi-o pierde flecăreala ta
- nimenea nu-ţi face rău ca gura ta.
107 - Aici vom rămânea mereu
oricât de-nţelenită-i glia
cu-atât cu cât arăm mai greu
va fi mai mare bucuria.
108 - Aici vom rămânea luptând
spre biruinţa pentru care
ne-au ars strămoşii rând pe rând
să facă ţara-nfloritoare.
109 - Şi-aicea vom muri-apărând
un adevăr şi-o moştenire
ce naintaşii ne-au lăsat
c-o luptă până la jertfire.
110 - Aicea în acest pământ cu ei s-avem odihnă-odată
atunci şi-n acest cer cu ei
o s-avem parte de răsplată.
111 - Ferice-acei ce-şi împlinesc
frumos întreaga datorie
frumos viaţa şi-o sfârşesc
frumoşi se duc în veşnicie.
112 - Un talisman nepreţuit
e-nţelepciunea dreaptă
ea-ţi face sufletul cinstit
şi mintea înţeleaptă.
- Culege-o ori de unde-o poţi
şi-n frunte ţi-o aşează
şi cât trăieşti, mai mult ca toţi
iubeşte-o şi-o urmează.
113 - De eşti un om adevărat,
umblând pe dreapta cale,
mai scump ca aurul curat
e preţul vieţii tale.
- Lumina ta şi urma ta
de-ar fi strălucitoare
şi-urmaşii-n veci ţi-ar aşeza
cununi nemuritoare.
114 - Mică, mare, - apa trece,
pietrele rămân mereu
treacă tot dar să rămână dragostea şi Dumnezeu.
115 - Abia la moarte vede omul
cum trebuia să fi trăit,
- acel ce vede înainte
va fi-nţelept şi fericit.
116 - Cum e după-o zi de muncă mersul la hodină
aşa-i trecerea în moarte, după-o viaţă plină.
117 - Greu e când de toate eşti lipsit mereu
dar fără credinţă este cel mai greu.
118 - Multe vase, din afară sunt frumoase şi spălate
dar urâte-s înăuntru şi-n tot felul necurate
tot aşa sunt unii oameni, credincioşi şi buni, pe faţă,
însă vai de cine are a-i ruga ceva-n viaţă.
119 - Vai de omul singur fără soţ la greu
dar mai vai de omul fără Dumnezeu.
120 - Binele te poate ajuta degrab, -
dar ce-ţi poate omul păcătos şi slab?
121 - Adevărul, - să nu-ţi fie frică a-l grăi oriunde
chiar dacă în schimb cu ură şi dispreţ ţi se răspunde
că-adevărul e lumină, - şi oriunde-i rău-n voie
de-adevăr şi de lumină totdeauna e nevoie.
122 - Până nu faci focul n-o să iese fum,
- zvonul, fără faptă, nu-i că n-are cum,
până nu-i păcatul nu-i urmarea lui
până nu-i virtute, nici răsplată nu-i.
123 - Numai formele se schimbă, dar lăuntru-i neschimbat...
zilnic alte fapte bune, face-acelaşi duh curat.
124 - Când părinţii au iubire
iar copiii ascultare
viaţa lor e-ntotdeauna
numai binecuvântare.
125 - Rău îmi pare că nu ştiu,
- poate fi dacă-i târziu
şi mi-e sufletul pustiu!
Rău îmi pare ce-am făcut,
- poate fi dac-a trecut
şi mi-e sufletul pierdut!
126 - Orişicând se ceartă doi
sunt de vină amândoi!
- Cel nevinovat, oricând
merge-n drumul lui tăcând.
127 - Căile credinţei mele, -
crescut-a iarbă pe ele
şi-mi arde inima-n jele.
Căile către păcate
netezite-s şi umblate
şi-arde inima de toate.
128 - De la omul cel de cinste
e destul chiar şi-un cuvânt
vorba lui cu preţ de aur,
este cât un legământ.
129 - Cinstea, pentru o femeie
este cât o piatră rară -
nu-i podoabă mai frumoasă
ca aceasta-n nici o ţară.
130 - Cinstea-i zestrea cea mai bună
la mireasa cu cunună.
Cinstea-i cea mai scumpă-avere
pentru cine-o dă şi cere.
131 - Certându-te cu omul drept
tu eşti un prost - şi nu-nţelept,
- certându-te cu omul prost
şi tu eşti tot cum el a fost.
132 - Certându-te cu omul bun
tu eşti un rău şi un nebun,
- certându-te cu omul rău
se-ntoarce totu-n capul tău.
133 - În veac ascultă bunul sfat:
- să nu te cerţi cu nime-n sat!
nici rău, nici bun, nici strâmb, nici drept
ci taci şi umblă înţelept.
134 - Orice slujbă cere cinste
orice cinste cere pază,
- deseori acel ce-o pierde în zadar o mai oftează.
135 - Cinstea spune verde-n faţă
tot ce face în viaţă,
dar minciuna orişicând
îşi ascunde ce-are-n gând.
136 - Cinste dând
cinste găseşti,
orişicând
oriunde eşti.
Cine n-o dă altuia
n-o găseşte nici pe-a sa,
cine n-o dă nimănui
n-o mai află nici pe-a lui.
137 - Cinstea şi ruşinea nu pot sta-mpreună
numai unde-i mintea proastă şi nebună.
138 - Fapta bună are
cinstea cea mai mare.
139 - Omul care ocărăşte
este omul ocărât,
cel ce-njură şi urăşte
este omul cel urât,
căci un om cinstit nu poate
ocărî şi înjura
orice rău sau nedreptate
şi-njosire-ar îndura.
140 - Nu se ştie niciodată cinstea apăra aşa
cum se apără ruşinea când e prinsă undeva.
141 - Să te porţi cum cere locul unde mergi,
sau unde stai,
dacă ai aceeaşi Ţintă şi aceeaşi casă ai!
că de vrei să fii cu dânşii dar nu vrei ca ei să fii
vei ajunge de dispreţul tuturor, - aşa să ştii!
142 - De mult bine-o s-aibă parte, omul binevoitor, -
cel răutăcios şi-atrage răutatea tuturor.
143 - Fă şi tu ce fac ai tăi,
dacă mergi pe-aceleaşi căi!
- Sau de nu poţi face-aşa
schimbă cu-alţii calea ta.
144 - Bun e omul credincios
fie sus ori fie jos
rău e omul cel nedrept
fie prost fie deştept.
145 - Vai viţelului ce-mpunge vaca de la care-a supt,
cornul lui cu care-mpunge în curând îi va fi rupt
- vai de fiul ce-şi ridică mâna lui către părinţi
în curând o să i-o ardă usturimile fierbinţi.
146 - Dacă-ţi porţi pe tatăl bine,
bun e fiul tău cu tine:
dacă-ţi porţi pe mama rău
rău şi-a-ntoarce fiul tău!
147 - Leacul cel mai bun pe lume, este cumpătarea
doctorul cel mai cuminte, este înfrânarea.
148 - Prânzul scurt şi vorba mică
nimănui nicicând nu-i strică,
prânzul lung şi vorba mare
strică pentru orişicare.
149 - Hărnicia ţine-averea,
cumpătarea dă puterea,
înfrânarea sănătate,
şi credinţa - cele toate.
150 - Omul cel curat n-aruncă murdăria la vecin
- curăţia se respectă şi pe ea şi pe străin.
151 - Dacă mâna ta-i murdară nu ţi-o-ntinde nimănui
că n-o faci pe-a ta curată, ci i-o murdăreşti pe-a lui.
152 - Curăţia sufletească e podoaba cea aleasă
care pe-orişice femeie o va face mai frumoasă.
153 - Până tu eşti nespălat,
nu da nimănui vreun sfat,
- când ţi-e degetul murdar
ţine-ţi-l ascuns măcar.
154 - Aşa să-ţi fie-orice cuvânt
ca cel mai tare legământ
- căci după-al gurii tale grai
vei moşteni în iad sau rai.
155 - Cei ce scot urâte vorbe îşi au sufletul urât,
de ocări nu este-n stare decât omul ocărât.
Blestem moşteneşte-acela care blestemă mereu
- vai de cel ajuns la moarte învrăjbit cu Dumnezeu.
156 - Mai bine-o vorbă bună ca mii şi sute rele
căci toate-s ale tale
- şi-ai să răspunzi de ele.
157 - Cuvântul tău ţi-arată gândul
iar fapta, sufletul ţi-arată,
- din ele ţi se vede viaţa
de-i păcătoasă sau curată.
158 - O vorbă rea scăpată, curând devine fiară
şi-asupra ta se-ntoarce napoi şi te omoară.
159 - Bună-i cinstea orişicând
chiar să stai cu ea flămând,
- rea-i ruşinea şi urâtă
de-ar avea avere-oricâtă.
- Cât de greu ar fi de tine
nu-ţi da cinstea pe ruşine.
160 - Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-aşa de grea
să nu poată face-un bine, când se cere şi când vrea,
- ci dacă nu-l face, este că nu vrea, nu că nu poate
căci când vrea cu stăruinţă, omul reuşeşte-n toate.
161 - Darul, - orişicine eşti
nu-i frumos să nu-l primeşti.
Darul, ori de cine-i dat
nu se cade refuzat.
162 - Darul, oricând ţi s-ar da,
mulţumeşte - şi îl ia
şi-ngrijeşte-te apoi
să-n întorci frumos napoi
- asta te va arăta
că eşti om, nu altceva.
163 - Oricât de mic e-un dar primit
tu te arată mulţumit
căci poate cel ce l-a făcut
dorea mai mult, - dar n-a avut.
164 - Cel care-a dat, să uite,
cel ce-a primit, să spună
- aceasta dovedeşte că inima e bună.
165 - Pentru-o faptă bună n-aştepta răsplată
- fie-ţi mulţumirea ei destulă plată.
166 - Cere-i altuia-n viaţă
( - fie-ţi asta ca un ţel - )
numai ce nu-ţi poţi tu face
- şi ce-ţi poate face el.
167 - Din câte ai,
să ştii să dai!
- dar oricât poţi
fii bun cu toţi.
- Căci doar ce dai,
aceea ai.
168 - Simţul datoriei este o dovadă luminoasă
pentru conştiinţa trează, pentru mintea sănătoasă.
169 - Fă-ntâi datoria ta
apoi şi pe-a altora
căci aceasta e-un temei
că eşti mai mult decât ei
- dar când laude ţi-ai spus
tot temeiul bun s-a dus.
170 - Cel care defaimă pe-altul prea uşor în faţa sa
te defaimă şi pe tine către altul tot aşa.
171 - Să nu crezi grăbit pe-acela ce-ţi vorbeşte de-alţii rău
nu dreptate ci mânie este-adesea-n glasul său.
172 - Cui îi place să prea umble cu bârfeli şi vorbe rele
deseori îşi ia pe spate plata dreaptă pentru ele.
173 - Când pisica e acasă
nu stau şoarecii pe masă.
- Când ţi-e cugetul curat
nu-ţi dai voie la păcat.
174 - Când vezi cineva că-n vorbă, nu e drept,
ci e pornit
sau slujeşte interese, - taci şi pleacă liniştit
căci atunci oricâtă vorbă, în zadar ai să ţi-o strici
el, tot el o să rămână, poţi tu câte vrei să zici.
175 - Credinţa care e curată
e ascultare, prima dată,
căci dacă-n om lumină nu-i
cum poate fi-n credinţa lui?
176 - O discuţie sfârşeşte: - sau când toţi au înţeles
sau când n-a-nţeles nici unul,
gândul care şi-au ales.
177 - Din când în când ascultă ce spun şi-ai tăi vrăjmaşi
- căci afli ce păcate mai trebuie să laşi.
178 - Nu da cu piciorul,
că-i vei duce dorul.
Tot ce afli ia,
c-o să-l cauţi cândva!
- N-arunca al tău
c-o să-ţi pară rău.
179 - Cine de-altul poate râde dovedeşte ură-n el
- ucigaş e orişicine are ură, de-orice fel.
180 - Dragostea-nţelege orice limbă-n lume
numai ea găseşte cel mai dulce nume.
181 - Dragostea cunoaşte cea mai scurtă cale
numai ea nu vede orişice greşale.
182 - Dragostea nu ştie, judeca niciunde
numai ea, simţirii, simţitor răspunde.
183 - Dragostea e-aceea mare şi curată
numai ea rămâne veşnic neschimbată.
184 - Dragostea n-o faci silit
ci cu suflet fericit,
- dragostea n-o faci de teamă
ci cu inimă de mamă.
185 - Unde-i dragostea cea multă
inima cu drag ascultă,
unde-i dragoste puţină
inima la ce să vină?
186 - Unde stăpâneşte hoţul n-aştepta să vezi dreptate
- atunci trebuie să tacă cel cu umblete curate.
187 - Dreptatea niciodată nu piere, cât de greu
dar tot învinge-odată, - n-o lasă Dumnezeu.
188 - Unde-i conştiinţa slabă trebuie-o dreptate tare
altfel tot ce-i bun se pierde în păcat şi-n delăsare.
189 - Dacă vrei să fii om drept,
cu dreptatea umblă-n piept!
- umple-ţi conştiinţa ta
doar cu ea, cu ea, cu ea.
190 - Lauda dreptăţii, să păzească mila
însă nu cu spada ce i-ar da-o sila.
191 - Nici o mie de prieteni nu-s prea mulţi să ai în ţară
dar duşmani, şi unul singur, e prea mult din cale-afară,
căci o mie de prieteni nu-ţi pot face într-un an
cât e-n stare să-ţi dărâme într-o clipă, un duşman.
192 - Cea mai rea-mpăcare cu ai tăi vrăjmaşi
e când şi păcatul lor în pace-l laşi.
193 - Să te-ntrebi în ce păcate
a căzut sufletul tău
când nici un duşman nu-ţi spune
orice faci, - nimic de rău.
194 - Pomul când e mic se-ndreaptă
şi copilul când e mic
mai târziu când răul creşte,
nu mai poţi să-ndrepţi nimic.
195 - Cunoştinţa-i numai coaja cea subţire dinafară
pe sub care fiecare firea lui şi-o desfăşoară.
196 - Cel mai greu e de-ndrumat
fără-un bun exemplu dat.
197 - Pilda bună e oriunde singurul îndrumător
care-atrage ascultarea şi respectul tuturor.
198 - Natura îţi dă zilnic exemple cum să ţii
cărarea omeniei, când om doreşti să fii.
199 - Pomul după rod se vede,
omul după faptă-l crede.
200 - Ce-ţi este-ngăduit acasă
nu-ţi este-ngăduit în ţară,
ce-ţi iartă-ades ai tăi, nu-ţi iartă
străinii ce te văd afară.
201 - Nu fapta pentru slavă, ci slava pentru faptă
adevărata cinste şi-nţelepciune-aşteaptă.
202 - Fapta bună te arată
ca oglinda cea curată
cum e inima din tine
plină de-adevăr şi bine.
203 - Fapta bună îl arată om pe cel de omenie,
nu-i avere să-ţi aducă o mai mare bucurie.
204 - Orice faptă rea făcută altuia de către tine
îi dă drept şi lui să-ţi facă tot la fel,
când îi convine.
205 - Gândurile cele rele
le alungi cu fapte bune,
- dacă vrei să scapi de ele
binele îl fă şi-l spune.
206 - Pilda ta de fapte bune-i gândul bun la fiii tăi
după calea ta croi-şi-vor şi ei ale vieţii căi.
207 - O faptă rea, oriunde prin lume-o să răsune
mai iute şi mai tare ca zece fapte bune.
208 - Din faptă iese vorba,
din vorbă iese fapta
când omul ia cu stânga
şi poate da cu dreapta.
209 - Faptă rea când săvârşeşti
cu pedeapsă ţi-o sfârşeşti -
când faci rele, să te-aştepţi:
- numai la necaz te-ndrepţi.
210 - Fapta bună-i ca sămânţa ce rodeşte orişicând
dac-o semeni cu iubire, cu răbdare şi... tăcând.
211 - Cuviinţa-n fapta bună,
dacă-i umblă împreună,
rodul bun mereu l-adună
şi-atunci buna-i şi mai bună.
212 - Nu purta pe om cu vorba
spune-i drept cât face ciorba,
- ca să ştie ori s-o ia
ori să meargă-n calea sa.
213 - Celui ce promite tuturor, de toate,
să nu-i dai crezare,
- căci nimic nu poate.
214 - Cine-şi calcă promisiunea, rupe dragostea ce-l ţine
şi pe el legat de altul, şi pe celălalt de sine.
215 - Soţia cea cinstită e soţului cunună:
- mai scumpă-i ca averea soţia care-i bună.
216 - Femeia înţeleaptă
la vorbă, mai aşteaptă
- femeia fără minte
tot zice înainte.
217 - Femeia cea-nţeleaptă mai mare-i ca bărbatul
- când este câte una, cinstită-i de tot satul.
218 - Flecăreala-i înşirarea de cuvinte fără rost
şi prin asta se arată, cel mai bine, prostul - prost.
219 - Nu lua ce nu-i al tău
că te arde focul rău -
şi să nu iei ce n-ai pus
că te bate Cel de Sus.
220 - Dacă umbli-n lăcomie cuiva munca a-i lua
va fi şi-altul ca să umble lăcomind la munca ta.
221 - Dacă-mbraci haine furate
sloi de gheaţă iei în spate,
dacă mânci din furătură
grunz de piatră iei în gură.
222 - Din glume-ajungi la certuri,
şi-adesea la mai rău
- să nu faci glume proaste
cu nime-n jurul tău!
223 - Cu mulţi prieteni te-ai certat
dintr-un cuvânt necugetat
- învaţă deci ce veninoasă
e gluma cea răutăcioasă.
224 - Nu trece cu vederea greşeala alor tăi
aceasta o să-i facă nepăsători şi răi.
225 - Greşeala de-o clipită-adesea-i o supărare pe viaţă
- cuminte cel ce lasă cearta
de seara pentru dimineaţă.
226 - Cui te va ruga să-l ierţi
tu n-ai dreptul să-l mai cerţi,
iar aceluia ce tace
tu n-ai drept să nu-i dai pace.
227 - Pentru ca să-ndrepţi greşeala
şi să recunoşti ce-i rău
mult curaj şi multă cinste
se cer sufletului tău.
228 - Lenea face prăpădit
iar prostia nesimţit
- vai de cel ce-ajunge-n rost
cu un leneş şi cu-un prost.
229 - Nu te speria de-acela ce prea zice-aşa şi-aşa
ci de-acela ce prea tace,
- căci el face, dacă vrea.
230 - Frâu la gură e mai bine decât lanţul la picior
e mai bine-nchisă gura decât uşa, cu zăvor.
231 - Guralivul totdeauna, ştie tot şi face toate,
- numai gura a şi-o ţine,
asta-i foarte greu, - nu poate.
232 - Pomul încărcat de roade este cel mai greu lovit
- omul cu virtuţi asemeni, are mult de suferit.
233 - Pizma vrea să nimicească în pornirea ei cea rea
tot ce n-are,
sau nu ştie,
sau nu poate face, ea.
234 - Unde legea e nedreaptă şi e pâra-n floare
se fereşte fiecare - şi de fiecare.
235 - Unde este silnicie, ură şi teroare
bănuieşte fiecare - şi pe fiecare.
236 - Stăpânul rău ajunge-odată să ceară milă la argat
şi cel bogat dar fără minte, la cel sărac dar cumpătat
şi îngâmfatul cel puternic la slabul cel smerit mereu
şi cel necredincios la ceruri
- căci Viu şi Drept e Dumnezeu.
237 - Mai de preţ este morala şi decât cultura chiar
unde-a dispărut morala, toate bunele dispar.
238 - Unde-a dispărut morala, cât de cult ar fi-un popor
cu atât va şti să facă rău mai mult - şi tuturor, -
dar când e moral poporul, cu cât este el mai cult
cu atât va vrea şi face bine altora mai mult.
239 - Semnul cel dintâi că omul a ajuns să aibă minte
e că vede şi că-ndreaptă răul săvârşit nainte,
cât nu vrea să recunoască şi să-ndrepte-un rău făcut
deşi lumea-ntreagă-l vede,
- el e tot ca la-nceput.
240 - Munca mea de dimineaţă
bună mi-ai fost tu-n viaţă
că mi-ai pus pe iarbă rouă
de-mi tăia coasa ca nouă
şi-mi ducea brazda cât două.
Mi-ai umplut fruntea cu stropi
şi ograda mea cu snopi,
mi-ai scăldat faţa-n sudoare
şi căsuţa mea cu soare
mi-ai umplut calea cu lună
şi viaţa cu voie bună.
241 - Rău nu poate face-n lume decât sufletul incult, -
cel cu mintea cea mai multă face bine cel mai mult
- răul se-nmulţeşte-acolo unde-i lene şi prostie
căci şi când se poate bine,
nici nu vrea şi nici nu ştie.
242 - Iubirea ca şi ura, - nu judecă-n dreptate
prea bune, sau prea rele, le vede toate-toate
la cel iubit scăderea o vede că-i plăcere
la cel urât plăcerea o vede că-i scădere.
243 - Nu privi căciula rea
ci la capul de sub ea.
Dacă-i capul înţelept
şi căciula rea stă drept,
dacă-i capul nătărău
şi cea bună, şade rău.
244 - Omul face cinstea hainei
iar nu haina cinstea lui
- însă adevăru-acesta nu-i la mintea fiecui.
245 - Hainele nu-l fac pe nimeni
mai de treabă, când e-un prost
nici mai mult, când e-un netrebnic
- şi-mbrăcat e tot ce-a fost.
246 - Omul care-i om cuminte
îl cunoşti pe-mbrăcăminte,
iar femeile nebune
le cunoşti pe goliciune.
247 - La femeia cea cinstită
haina-i bine potrivită,
la femeia fără minte
hainele-s dezbrăcăminte.
248 - Nu poate să înjure omul cu-simţ, cu-minte şi cu-rost
iar dacă poate,
dovedeşte că-i un nebun şi că-i un prost.
249 - Fără minte înţeleaptă şi cuvânt cinstit, - să ştii
n-o s-ajungi la capăt bine, oricât de isteţ te ţii,
- poţi să-nşeli pe-un om, pe zece,
poţi să-nşeli pe-o sută chiar,
dar curând ai să te afli tu-nşelat cel mai amar.
250 - Bine faci, bine găseşti,
mână dai, mână primeşti!
- Dacă azi nu vrei să dai
nici tu mâine n-o să ai.
251 - Nu la orişice-ntrebare trebuie răspuns să dai
- uneori mai bine du-te,
alteori mai bine stai
alte dăţi mai bine fă-te că nici nu ai auzit
- ce nu poţi să faci mai bine,
mai rău nu fă! - negreşit.
252 - De-un om prost,
de-o rea femeie
- şi de câinele turbat
se fereşte totdeauna omul care-i judecat.
253 - Buna-nţelepciune-i aur care nu se învecheşte
înţeleptul îl adună
dar nebunu-l risipeşte.
254 - Omul cel cuminte-nvaţă din păţania oricui
dar cel prost nu vrea să-nveţe nici din pătimirea lui.
255 - E mai bine cu-nţeleptul - chiar şi la necazul greu -
decât cu cel prost alături, fie şi-n câştig mereu
- căci cu omul cel cuminte te-nţelegi, şi-n toate poţi
dar cu prostul niciodată la bun capăt n-o s-o scoţi.
256 - Omul cel cuminte face ce se poate, nu ce vrea
- ştie orişicând măsura
şi nu trece peste ea.
257 - Înţeleptul la strâmtoare
ajunge-nţelept mai tare,
- prostul cu cât dă de greu
va fi tot mai prost mereu.
258 - Mai bine cu dreptul muncă-anevoioasă
decât cu nebunul să bei vin la masă.
259 - Înţelepţii fac acuma
iar nebunii prea târziu
de aceea unii cântă,
- alţii-or plânge, în pustiu.
260 - Cum soarele de întuneric se deosebeşte-n felul său
aşa cel drept de cel netrebnic
şi cel cuminte de cel rău.
261 - Virtutea-i prima-nţelepciune
păcatu-i prima nebunie -
acela-i înţeleptul care, mai bine să aleagă ştie.
262 - Să nu te ruşini a-nvăţa
chiar de la cel mai prost ceva,
căci dacă-i ştii vedea pe toţi
- o pildă de-orişiunde scoţi.
263 - Nu-i niciodată prea devreme,
dar poate-odată fi târziu
spre a-nvăţa ce se cuvine
şi ceea ce-s dator să ştiu.
264 - Nimeni nu se naşte învăţat şi drept
lupte fiecare spre a fi-nţelept.
- Cine vrea şi luptă, va ajunge-aşa
cine leneveşte, poate aştepta!
265 - Nu va fi-nvăţat acela care ştie multe-multe
ci acela care ştie şi-nţelege, ce s-asculte.
266 - Vorbele plăcute
vor mulţi ştiinţa
milele tăcute
vor sfinţi fiinţa.
267 - Luminează-ţi tineretul cu învăţătura bună
nu-l întuneca prin vorbe şi prin fapte de minciună
căci un tineret cuminte luminează casa toată
dar un tineret netrebnic o dărâmă dintr-o dată.
268 - Nu-i pe lume om să n-aibă trebuinţă de-a-nvăţa
de aceea nu-i ruşine pentru nimeni a-ntreba.
Mult mai de ruşine este a lucra ce n-ai ştiut
că se vede de departe c-ai lucrat nepriceput.
269 - Nu vorbi de nici un lucru până nu-l ştii hotărât,
ca să nu ieşi niciodată dat de gol şi ocărât
- taci mai bine până afli ce să zici şi cât să spui
des vorbirea multă strică
rar tăcerea - orişicui.
270 - Învăţat, se cheamă omul bucuros mereu să-nveţe
el va şti a-nţelepciunii cele-şapte-sfinte-feţe.
271 - Învăţătura dată rău
se-ntoarce-amar în capul tău,
învăţătura dată bine
se-ntoarce fericit spre tine.
272 - Judecă-te-ntâi pe tine
fără milă, şi mereu
- şi-apoi ştii cum se cuvine
judeca păcatul meu.
273 - Cuvântul tău, cinstit şi sfânt
să-ţi fie ca un jurământ,
- căci omul cel fără cuvânt
e mai ne-om cu jurământ.
274 - Cum vei judeca pe alţii, vei fi şi tu judecat
- căci aşa ţi se măsoară, cum şi tu ai măsurat.
275 - Dacă-ţi lauzi singur fapta îţi pierzi rodul ei curând
a ta faptă, cel mai bine, ţi-o vei lăuda tăcând.
276 - Cui te ştie câţi bani faci
nu te lăuda, ci taci.
Cui te ştie, - ce-i mai spui?
- vede el, cu ochii lui!
277 - Lauda poporului
cinstea-nvăţătorului,
lauda sfârşitului
plata fericitului.
278 - Bogăţia cea nedreaptă e ca sacul putrezit
când începe să se rupă, nu mai poate fi cârpit.
279 - Sunt şi unii oameni care
au crescut, - dar nu mai ştii
să vorbeşti cu ei în alt fel
decât cum vorbeai copii.
280 - Lăudând pe-acela care te tot laudă întruna
te vei lăuda prin asta tot pe tine-ntotdeauna.
281 - Cucul cântă-n frunza lată
lenea-i numără culcată,
cucul cântă şi se cară
lenea stă şi pierde vară,
umbra trece în curând
lenea rabdă tremurând.
282 - Ascultând la orişicine care laudă ţi-a spus
- nalţă-ţi fapta următoare decât lauda, mai sus.
283 - Marfa bună n-are lipsă de reclamă sunătoare
ci nevoia de reclamă, numai marfa proastă are.
284 - Lacomul neruşinat
pentru pântecul spurcat
vinde frate-adevărat.
285 - Lacomul fără ruşine,
pentru pofta rea din sine,
te va vinde şi pe tine
oricât i-ai făcut de bine.
286 - Lăcomia-ncepe-acolo unde-i omul nesătul
unde, orişicât adună, - n-are veşnic îndestul
unde-i trupul gol de haine şi stomacul de mâncare
- te-ngrozeşti cât poate omul
să mănânce-atunci când n-are.
287 - Omul lacom, el, îşi sapă groapa lui cu dinţii săi
- cel mai grabnic, lăcomia-i nimiceşte pe cei răi.
288 - Rădăcina răutăţii-i lăcomia de avere
căci aceasta pe mulţi oameni îi îngroapă în durere,
risipeşte mii de case,
varsă sânge şi sudoare
şi din ochii sărăcimii stoarce lacrime amare.
289 - Lăcomia naşte furturi şi ucideri şi războaie
jurământul strâmb, blestemul, - mama tuturora ea e.
290 - Când îţi place linguşirea,
dai dreptatea pe minciună,
prietenul, pe cel netrebnic,
- calea bună pe nebună.
291 - Lacomul, de foame moare,
- iar zgârcitul de sărac
pe oricare-i urmăreşte blestemul în care zac.
292 - Un cuvânt, în minte ţine:
tot ce-ncepi, începe bine
- lucrul bine început
jumătate-i ca făcut,
lucrul început greşit
merge rău pân-la sfârşit.
293 - Pentru mincinos, dreptatea şi-adevăru-n urâciune
mai uşor fac cei buni răul,
decât cei răi cele bune.
294 - Adevărul are vreme,
- doar minciuna se grăbeşte
c-adevărul este veşnic,
dar minciuna scurt trăieşte.
295 - Mânia-i pierderea măsurii şi-a minţii,
pe o clipă grea,
- nefericita clipă-n care în orice groapă poţi cădea,
- nefericita clipă-n care tot duhul ţi-este-ntunecat
- nefericita clipă-n care poţi săvârşi orice păcat.
296 - Frumoasă-i modestia!
- dar omul fără ea
ajunge mai departe, - ce trist că este-aşa!
297 - Cine n-ascultă de tată
o să plângă greu odată,
cine n-ascultă de mamă
o să plângă şi-o să geamă,
- cine nici de Dumnezeu
o să plângă cel mai greu.
298 - Când pe-un sărac l-ajuţi la greu
Îl împrumuţi pe Dumnezeu
iar Dumnezeu îţi va plăti
când mai la greu te vei găsi.
299 - Vai de omul care-nvaţă
băutura dimineaţă,
vai de cel ce bea la masă
când e ziua mai frumoasă,
vai de omul blestemat
care umblă noaptea beat
- orişicine-ar fi acel
va fi vai şi-amar de el.
300 - Calea-nţelepciunii este:
să asculţi de sfatul bun
să munceşti cinstit,
să-nconjori calea omului nebun
să fii demn şi drept şi sincer,
om de caracter, oricând, -
- de asculţi de-nţelepciune, ea te face-aşa, curând.
301 - ... Astăzi sunt aşa,
ieri altfel,
mâine altcum o s-arat
- doar când nu voi fi,
vedea-mi-veţi chipul meu adevărat.
302 - Toate trec, - dar de-ai o ţintă
şi doreşti să ţi-o atingi
să munceşti cu hărnicie! - fii strălucitor - şi-nvingi,
rabdă ce e greu, căci trece,
- uită binele făcut,
înainte, tot nainte, şi-ai s-aduni cât n-ai crezut.
303 - Când viaţa ta rămâne în lene-ntunecată,
la moarte vei ajunge cu sufletul uscat,
- fântână veşnic goală şi veşnic însetată
tu n-ai păstrat nimica din tot ce ţi s-a dat.
304 - Speranţa zilnic te înalţă şi-ţi face inima uşoară,
ea şi din toamna vieţii face o fericită primăvară
şi-n inima bătrână-aduce a tinereţii-nflăcărare
în glasul ei mereu e cântec,
pe cerul ei mereu e soare.
305 - Dragii mei, păziţi iubirea cea dintâi cât veţi trăi
căci asemeni ei, o alta, nicăieri nu veţi găsi.
306 - Iubirea, prietene, să-ţi fie fierbinte, limpede şi dreaptă
nu spusă numai prin cuvinte,
ci dovedită-adânc prin faptă.
307 - Suprema formă de iubire
la prieteni, - este-a fi uniţi,
de sunt prieteni, ei şi-n viaţă
şi-n moarte sunt nedespărţiţi.
308 - Cruţă-ţi prietenul, grijeşte-l
cum grijeşti comoara rară,
căci de moare, prietenia, cum a fost nu-nvie iară
- dac-aşa de greu se naşte
şi aşa de iute moare
îngrijeşte prietenia, ca pe cea mai scumpă floare.
309 - Cine cântecul şi munca le-mpreună-n viaţa lui
află-n ele bucurie cum în lume alta nu-i,
căci în muncă şi-n cântare,
e putere şi nălţare
e ceva din Tinereţe, din Iubire şi din Soare.
310 - Datoria muncii este, pentru toţi, cuvântul spus,
însă dragostea de muncă e ceva cu mult mai sus,
căci aceasta dă curajul şi avântul ei ne-nvins
- noi cinstim Eroii Muncii,
ei acestea le-au atins.
311 - Toţi suntem în lupta muncii luptători ai ei în viaţă
unii-ntunecaţi, iar alţii luminoşi mereu la faţă
cei ce merg senini spre muncă cu curaj şi cu iubire
îşi înalţă-un nume veşnic, totdeauna de cinstire.
312 - Omul înţelept munceşte
iar nebunul leneveşte,
muncitorul are pâne
leneşul flămând rămâne.
313 - Vezi, mormintele sunt triste numai până ce-nverzesc
în curând, când toţi îi uită, morţii toţi se înfrăţesc
ochii-apoi nu văd nimica, dar auzul va simţi
cât de mult ne spun aceia care nu mai pot vorbi.
314 - Nimenea nu-ţi este prieten şi nici soţ adevărat
dacă nu se recunoaşte niciodată vinovat.
315 - Mai mult rău ne vine-n urma propriei noastre prostii
ca din urma a o sută de străine duşmănii.
316 - Până nu se recunoaşte
nu se-ndreaptă o greşeală
ci prostia care-o face, o şi apără cu fală,
- lumea-ntreagă vede răul,
şi făptaşu-l vede bine
dar prostia îngâmfată, cu puterea, tot şi-l ţine.
317 - Orice minune ţine
trei zile, negreşit
- apoi, încet, devine
un fapt obişnuit.
318 - Gelozia este umbra dragostei adevărate
unde-i una, şi cealaltă neapărat o să se-arate.
319 - Nedreptatea nici s-o facă,
nici s-o spună, nimenea
căci când nici nu se gândeşte va fi năpădit de ea.
320 - Banul câştigat cinstit
nici nu ştii cum a-nflorit,
banul pe nedrept luat
nici nu ştii cum s-a uscat.
- Cine umblă înşelând
greu se va căi, curând.
321 - La moarte nu te însoţesc nici bani, nici nestemate
ci numai sfintele virtuţi şi faptele-ţi curate!
322 - Să te ferească Dumnezeu
de casa unde, când prânzesc,
stăpânii pot şedea mâncând
iar oaspetele nu-l poftesc.
323 - Pururea minciuna scurtă e-n picioare
de-aia o şi poate prinde fiecare.
324 - Cine seamănă iubire tot iubire-o să culeagă
însă cel ce-aruncă ură, - cu ce vrei să se aleagă?
325 - Rar dovada cea de astăzi e la fel cu cea de ieri
omul repede se schimbă şi-n durere şi-n plăceri.
326 - Cel ce binele-l împarte
binele o să-l adune
însă cine-aruncă răul
cum să strângă roade bune?
327 - Lupul e tot lup oriunde - şi nu-şi lasă firea sa -
chiar şi dacă pân-acuma n-a rupt încă oaia ta.
- Omul rău, tot rău rămâne şi la rele-i gândul său
chiar şi dacă ţie, încă, n-a ajuns să-ţi facă rău.
328 - Munca, orice fel de muncă, are-n ea ceva divin
Binele a poruncit-o, în ea-i gândul Lui senin,
El a pus în muncă toată mulţumirea - ca prin ea
omul, ca prin rugăciune, să-şi înalţe starea sa.
329 - Capul umilit nu-l taie
sabia cu ură
dar din ce în ce mai grea e
soarta care-o-ndură.
330 - Vorbele nemestecate,
nu le cuvânta nicicând
căci adeseori pe toate
greu le vei plăti-n curând.
331 - Dreptul totdeauna poate fi lovit
- însă totdeauna el e fericit.
332 - Vremea schimbă obiceie
şi-n palate şi-n bordeie
- vremea-nvaţă uneori
cât oricâţi învăţători.
333 - Fiecare se îngraşă din ce-i face lui plăcere
- dar prea rari sunt cei ce caută
dulcea-nţelepciunii miere.
334 - Omul care stă-n picioare,
stă mereu pe-un loc frumos
- cât de rar, dar cât de vrednic
este-un om cuviincios.
335 - Numai acela este smerit cu-adevărat
ce tace şi când lumea îi zice: îngâmfat!
336 - Doi ochi avem: - cu unul, bine,
străinul merit să-l privim
cu celălalt defectul nostru
ca ne-ncetat să ne smerim.
337 - Nu-i frumos atunci când omul
se făleşte cu ce are
- dar cum este-atunci când, bietul,
se făleşte cu ce n-are?
338 - Smerenia-i virtutea mereu cea mai înaltă
căci toate celelalte-s într-însa laolaltă.
339 - Modest e numai omul adânc încredinţat
că orişicare semen e mult mai înzestrat.
340 - Cum poate bietul om să fie lăudăros şi îngâmfat
când toată viaţa e nesigur
şi slăbănog
şi-ameninţat?
341 - Cu două urechi şi-o gură ai fost omule făcut
vorbitor să fii o dată
şi de două ori tăcut.
342 - De la gură pân-la suflet,
din cuvânt, la simţământ
uneori e-o depărtare ca din cer până-n pământ.
343 - A tăcea atuncea când eşti insultat
- de cât mii de posturi, e mai însemnat.
344 - Tăcerea nu te oboseşte
- dar cât de mult te-nţelepţeşte.
345 - Cel ce prea deştept se crede
e-un infirm de-atâtea dăţi
- rareori nu-i slăbiciune prea cuminte să te-arăţi.
346 - C-o singură virtute acoperi multă vină;
- e bunul simţ al celor cu inima senină.
347 - Ce folos de neamu-ţi mare
când trăieşti ca târâtoare?
- ci-nţeleptul îşi adună
a virtuţilor cunună.
348 - Sunt omide de-atâtea ori
şi-n cele mai scumpe flori.
- Chiar şi-n oamenii cei buni
vezi atâtea slăbiciuni.
349 - Şi să umbli numa-n cinste
deseori necaz păţeşti
- dar când umbli fără minte
cum să nu te poticneşti?
350 - Adevărul este uşa raiului nemaisfârşit
omul numa-n el găseşte binele desăvârşit.
351 - Când cei ce te-au iubit, te lasă
descurajaţi, de capul tău,
- şi ţie nici măcar nu-ţi pasă, -
te-aşteaptă cel mai mare rău.
352 - Ca să se scalde-o creangă-n soare
o rădăcină stă-n noroi
- ca să trăiască-n lux o fată
o mamă rabdă-n frig şi-n ploi.
353 - La cel vrednic nu-i nevoie să-i tot zici de vrednicie
vrednicia lui se vede,
omenia lui se ştie.
354 - Nici la tine, nici la altul
nu îndreptăţi păcatul.
355 - Fiindcă unii au prea multe,
sunt alţii ce de foame mor
- când drept ar fi plătită munca
s-ajunge pâinea tuturor.
356 - Faptele sunt lucruri încăpăţânate
- cum afirmă ele - nici un grai nu poate.
357 - Când ştii că mâinile-n curând
ai să le pui pe piept,
tu caută să le pui, oricând
în fel cinstit şi drept.
358 - Singură iubirea ştie face binele mai bine
şi frumseţea mai frumoasă -
- unde este - şi cât ţine!
359 - Vai de-acela pentru care cei buni pierd orice nădejde
nimicirea şi ruşinea nici nu ştii unde-l pândeşte.
360 - Frumuseţea unei fete-n lume e buna ei purtare-ntâi
şi curăţia ei de cuget - e zestrea ei de căpătâi
- căci când purtarea ei cea bună
şi curăţia ei s-au dus,
nu-i aur să le-nlocuiască,
nici ape s-o mai spele nu-s.
361 - Pe-un bun, smerenia-l opreşte
pe-un rău l-opreşte-al lui păcat
- să spună pentru ce trăieşte
şi numele-i adevărat.
362 - Ca nimeni să nu-ţi facă rău
fă bine tu oricui.
Mereu va creşte-n lanul tău
ce semeni tu-ntr-al lui.
363 - Nu-i da drum închipuirii când eşti prea înfierbântat
căci pe mulţi necumpătarea în noroi i-a îngropat.
364 - Nu-i da frâu vorbirii tale când eşti prea adânc mâhnit
vorbele amărăciunii multe suflete-au zdrobit.
365 - Nu-i da voie la mânie faptei tale prea uşor
căci mânia niciodată n-a fost bun sfătuitor.
366 - Nu-i da în suflet urii, depărteaz-o orişicând
focul urii arde viaţa celui care-o poartă-n gând.
367 - Nu-i da timp dorinţei negre ca să intre-n casa ta
că-n curând vă arde focul şi pe tine şi pe ea.
368 - Fugi cu groază de dorinţa şi ispita de-orice fel
şi priveşte nu păcatul ci răsplata după el.