Din alte diferite părți

1 - Duhul cel curat e-altarul de lumină-al Celui Drept

Scaunul Lui Cel Sfânt e mintea care judecă-nțelept

căci în mintea curățită prin Cuvântul Cel Curat

și-ntr-un duh sfințit de milă stă ce este-adevărat.

2 - Pentru lume totdeauna moartea este fioroasă

oamenii vor totdeauna să și-o facă mai frumoasă

să le-apară mai plăcută

- dar ea este tot grozavă

- numai Adevărul face drumul morții, drum de slavă.

3 - Când ești în frumoase locuri și în clipe fericite

vrei să ai mereu alături și ființele iubite

de aceea Adevărul vrea ca-n Țara Lui cea Bună

pe cei ce-L iubesc să-i aibă totdeauna împreună.

4 - Noi urâm un om văzându-i numai faptele lui rele

dar nu-i știm de cele bune

nici nu întrebăm de ele

însă-i devenim prieteni cunoscându-i cele bune

și iertându-i cele slabe,

mai nainte de-a le spune.

5 - Fapta bună e minunea care fericește doi:

și pe cel ce dăruiește și pe celălalt apoi.

6 - Nu poți face-o faptă bună fără să îndemni cu ea

și pe alții s-o urmeze și să caute-a face-așa.

7 - Nu te mândri cu-nțelepciunea străină

căci nu este-a ta

și nici cu-a ta,

căci prin mândrie arați că n-ai cât trebuia.

8 - Mai de preț e-nțelepciunea chiar ca un întreg popor

au pierit popoare, - însă nu înțelepciunea lor

- căci înțelepciunea este

un tezaur prețios

ce cu cât se învechește

e mai scump și mai frumos.

9 - Nu de locul unde te-afli,

ci de felul tău cinstit

dovedești că ești om vrednic

- sau ești de disprețuit.

10 - Munca face sănătate

lenevia doar păcate.

Munca crește bucuria

trândăvia - sărăcia.

Munca-ți strânge-n casă spor

lenea, - ura tuturor.

11 - Prea multe parfumuri, prea puțin săpun,

- prea multe podoabe, prea puțin cap bun.

12 - Când te duci la un om mare

sau la un străin la masă

ai de grijă totdeauna

să te duci sătul de-acasă.

13 - Cumpătatul ia puțin

și nu-și umple sacul plin,

nici în urmă, nici întâi

- ci e om cu căpătâi.

14 - Pe-un străin când ai la masă,

să-l cinstești cu tot din casă,

căci străinu-ți vine-odată

- cinstea ta-i pe viața toată.

15 - Gospodina cea-nțeleaptă, nu se-așează niciodată

să mănânce împreună cu ceilalți la masă, roată,

ci-ngrijește cu iubire ca ceilalți să ia de toate

și pe urmă, mulțumită, ea mănâncă ce mai poate.

16 - Masa-i pentru veselie,

- fă așa ca cei chemați

nici cât stau

și nici când pleacă

să nu fie întristați.

17 - Pedepsește totdeauna cu iubire și măsură:

cui faci nedreptate simte,

- și-ai să te alegi cu ură.

18 - Moartea este-ncununarea pentru cel victorios

căci ea trece-n veșnicie din frumos în mai frumos.

19 - Să nu-ți fie niciodată teamă de-o dorință mare

dacă poți să ai asemeni, pentru ea, voință tare!

20 - Cel mai greu mormânt pe lume

e mormântul disperării

în el omul își îngroapă

toată viața lui, pierzării.

Până când la disperare,

omul n-a ajuns, - din toate

poate iar să se ridice

și erou s-ajungă, poate!

21 - Lupte și necazuri are

orișice iubire mare,

- cine n-a-ndurat ani grei

nu va ști iubirea ce-i.

22 - Nu pot fi-n viața noastră două mari iubiri la fel

mare, numai o iubire poate-avea un om în el.

23 - Fericită e iubirea

și când dă și când primește

bucurie dând la dânșii,

bucuroasă și trăiește.

24 - Dragostea dintâi, - cu grija cea mai mare, s-o păziți

căci asemeni ei, o alta, în viață nu găsiți.

25 - Cea mai naltă fericire

este-n moarte și-n iubire,

pentru omul credincios

ce-a știu trăi frumos.

26 - Prietenia-ți face drumul cel mai scurt și mai ușor

în ea totul este dulce, cald și binevoitor,

un asemenea prieten totdeauna e-o comoară

fericită-i toată viața dulcea prietenie rară.

27 - Mulți prieteni

ca mulți pepeni

din grămadă, câți i-aduni

unul-doi de-i afli buni.

28 - Cei răi nu pot fi buni prieteni,

ei sunt soți, cât uneltesc -

și se-njură unul pe-altul la dezmățul ce-l trăiesc.

29 - Dă-ți silința ca prin muncă

să-ți faci viața luminoasă

să fii tuturora pildă

fericită și frumoasă.

30 - Unitatea-n căsnicie

vă dă vieții temelie,

- dezbinarea dintre voi

vă zdrobește pe-amândoi.

31 - De un taur te ferește când vei sta-naintea sa,

de măgar întotdeauna când napoia lui vei sta,

dar de bârfitor și șarpe te ferește-oriunde-ai fi

căci aceștia oriunde umblă a te otrăvi.

32 - Dacă semeni spini, grijește

nu umbla desculț, de vrei

ca să nu te zgârii singur

și să nu te-nțepi tu-n ei.

33 - Vorba rea a spart mai multe capete - decât toporul,

- chiar mai rău ca ucigașul face rău clevetitorul.

34 - Apa lină pe deasupra, are multe gropi afund,

- cei cu vorbele mieroase multe viclenii ascund.

35 - Găina cârcâind prea mult,

puține ouă-adună,

- și omul prea lăudăros,

puțină treabă bună.

36 - Butea goală sună tare,

butea plină n-are glas,

- în vorbirea celui trufaș nu te-ncrede nici un pas.

37 - Fățarnicul e un cărbune acoperit ce arde rău

- de om fățarnic,

ca de șarpe fugi cât îl vezi în drumul tău.

38 - Adevărul niciodată, gol să nu-l înfățișezi

ci îmbracă-l în veșmântul care mai plăcut îl crezi

- adevărul gol, nu-i place nimănuia să i-l spui

însă îmbrăcat cu grijă îi mai place cui și cui.

39 - Gelozia e tiranul peste patria iubirii

- cine-i cade-n închisoare, pierde cerul fericirii.

40 - Gelozia e durerea de-a vedea și pe-alții-având

ce-avem noi,

- dar mai dulce și frumos al lor părând.

41 - Îmbrăcămintea să te-arate

nu ceea ce ești tu și poți

ci-aceea ce ar fi cu cinste

și bine - să te-arați la toți.

42 - Din greșeala-ți cunoscută, prostul bârfă-ți face

înțeleptul - sfătuire,

- prietenul ți-o tace.

43 - De-acel ce nici n-ascultă și nici nu are minte

aproape este groapa, - abia un pas-nainte.

44 - Cât de bun ți-ar fi vecinul, - gardul nu-l desface

nici nu știi din ce nimicuri, foc se poate face.

45 - Este sigur că păcatul va aduce nenoroc,

- fericirea și păcatul nu pot sta-n același loc.

46 - Puține vorbe sunt cuvinte,

mulți vorbitori sunt vorbăreți,

- puține să le iei aminte

și multe-aruncă fără preț.

47 - Cum e puiul, așa-i ciorba

cum e omul, așa-i vorba.

48 - Pe acel cu vorbe multe

rari sunt cei ce-o să-l asculte,

și mai rari vor ține minte

revărsarea-i de cuvinte.

49 - Vezi virtutea doar la alții

iar la tine doar greșeala

ca să nu te roadă pizma

și să nu te piardă fala.

50 - Prețuit e diamantul,

însă sfatul bun, nu este,

- deși diamantul piere

- și-un sfat bun în veci trăiește.

51 - Niciodată nu se-ndreaptă cel ce află ne-ncetat

drept pentru-ale lui abateri,

scuze pentru-al lui păcat.

52 - Spune despre mântuire orișicui și ori la cine

chiar nemântuind pe nimeni, te vei mântui pe tine.

53 - Muștele se prind cu miere, oamenii cu vorba bună,

- cearta și cu prietenia nu pot sta mult împreună.

54 - Omul bun și fapta bună sunt ca fagurii de miere

nu te saturi niciodată ci guști tot mai cu plăcere.

55 - Cel ce umblă cu minciuna umblă cu pisica-n sac

îi vezi ghearele odată

- și-apoi nu-l mai crezi în veac.

56 - Femeia trebuie să facă tot ce se poate ne-ncetat

să aibă o purtare bună și s-aibă sufletul curat.

57 - Femeia care știe tace

e una dintre cele rare

vorbi știu toate celelalte

dar a tăcea-s puține-n stare.

58 - Ordonează-ți în viață

gesturile și umblarea

și veșmintele și vorba

cum îți spune cumpătarea.

59 - Omul care-și vede vina

și și-o-ndreaptă-ascultător

prețuiește-l totdeauna: - este-un om superior.

60 - Omul cumpătat își are totul rânduit și bine

după mintea lui, - purtarea și veșmântul de pe sine.

61 - Calul laudă-ți-l mâine,

fiul când va fi bărbat,

fiica ta când va fi mamă,

- iar pe tine niciodat’.

62 - Cu cei mari vorbește frumos, dar și puțin

cu cei de-aceeași vârstă, - cuvânt plăcut și lin

cu cei mai mici, - cu sfatul părintelui cinstit

- și fi-vei totdeauna un prieten prețuit.

63 - Chiar și-n gesturile tale să te-arați cuviincios

de respect se face vrednic numai cel respectuos.

64 - Haina noastră, este fața trupului care-l avem, -

ca și-a sufletului haină, - tot curată s-o ținem!

65 - Omul cumpătat să umble și-n afară îngrijit

- trupul ni s-a dat, să fie tot ca sufletul păzit.

66 - Biruiești mânia dacă taci mereu

de te rogi o clipă - vei scăpa de greu.

67 - De la om e numai pacea liniștită și frumoasă

iar mânia este numai de la fiara furioasă.

68 - Să ne-mbrăcăm cum se cuvine

- nu cum se-mbracă nu știu cine.

69 - Mai de preț e Adevărul chiar în zdrențe îmbrăcat

ca minciuna-mpodobită în veșminte de-mpărat.

70 - Dacă vei voi puternic, ținta ce-ți propui s-atingi,

nu-i putere să te țină,

nu-i vrăjmaș să nu-l învingi.

71 - Dacă vrei să faci doar bine

- și când drumul ți-e curat -

Binele va fi cu tine

și-ai să-nvingi neapărat.

72 - Cel conștiincios în toate are cuget liniștit

iar cel liniștit în sine, este omul fericit.

73 - Dragostea nelegiuită te aprinde în suspine,

te-ntinează în păcate

și te-ngroapă în rușine.

74 - Desfrânarea nimicește mai întâi iubirea ta

și-ți aduce-n casă ura și cruzimea după ea...

iar apoi aceste rele, - alte rele-n fii aprind

și-apoi roadele amare cine știe cât se-ntind.

75 - Cinste și recunoștință pentru orice om cinstit

binefacerea se cere răsplătită fericit.

76 - Limba fără oase, oasele zdrobește

- când prea fără minte umblă și vorbește.

77 - Nu e noapte fără ziuă

și nu-i ceață fără soare

și nu-i iarnă fără vară

- însă toate cer răbdare.

78 - Nu e munte fără nori

nici om fără bârfitori.

Norii trec, munții rămân

- adevăru-i tot stăpân.

79 - Mincinosului din sat

i-a ars casa - și-a strigat

a strigat cât a putut

însă nimeni n-a crezut,

- mincinosul nu-i urmat

nici când spune-adevărat.

80 - Hoții mint că n-au furat,

furtul spune-adevărat,

hoții mint de nu mai pot

furtul însă spune tot.

81 - Nu-și alină setea omul care bea din pumn străin

- numai pâinea muncii tale te va sătura deplin.

82 - Cu lemne-mprumutate nu te-ncălzești cum vrei

- viața mulțumită, din munca ta s-o iei.

83 - Ai nădejde-n orice vreme și muncește neclintit

- nu întârzia izbânda celui ce-a nădăjduit.

84 - Numai munca bucuroasă poate liniștea să-ți țină

și să-ți facă viața bună

și să-ți facă masa plină.

85 - Poți fugi de ochii lumii,

- dar de conștiința ta

n-ai să poți să fugi niciunde

când ți-o-ncarci c-o vină grea.

86 - Răul nu te-nvinge-atuncea

când îl vezi că-i numai rău

ci când pare că e bine, atunci cazi în lațul său.

87 - Cine face rău la altul

- când se-așteaptă mai puțin

o să și-l primească-ntocmai

de la prieten sau străin.

88 - Dacă nu te temi de rău n-ai să umbli bine

căci vicleni și lacomi sunt, mulți pe lângă tine.

89 - Răul totdeauna-ntoarce peste cel ce l-a pornit

- ca să n-ajungi de rușine fii mereu un om cinstit.

90 - Nu batjocori credința tatălui și-a mamei tale,

ochii care-și râd părinții

îi vor scoate corbii-n vale.

91 - Rău sau bine dacă face, omu-și face numai lui

- nu-i în el de altul milă?

nici în altul de el nu-i!

92 - Te joci cu șarpele? - să știi

că ai, curând, mușcat să fii.

- Te lupți cu balta? - negreșit

vei fi udat și murdărit.

93 - Cine poate să-njosească cinstea altuia, acel

dovedește că nu are nici un fel de cinste-n el.

94 - Cine are o credință și din suflet și-o cinstește

niciodată pe credința altuia n-o înjosește.

95 - Când un sărac mănânc-o rață

bolnav e unul din ei doi,

- căci altfel rața cu săracul

nu se-ntâlnesc numa-n zăvoi.

96 - Unde-n țară lăcomia

pe cei mari îi stăpânește

- pe cei mici doar sărăcia

și mizeria-i pândește.

97 - Cu zgârcitul și cu lupul nu te-mprieteni nicicând

gura lor întruna cere, pântecu-i mereu flămând.

98 - Fugi de omul mânios

ca de lupul furios

căci ca leul cel mai crud

bagă groaza-n câți l-aud.

99 - Pizma este ca oțetul care-și roade vasul său

se consumă și se pierde, el pe sine, omul rău.

100 - Vorba rea, ce iute zboară

nici n-o spui - și ea-i prin țară

- fugi cât poți de vorba rea

nici n-o spune, nici purta.

101 - Nu da sfat în loc de pâine,

că zgârcenia se vede

iar flămândul care-ascultă, nu te crede,

nu te crede.

102 - Când îți ții capul prea sus

mult nu-i drept din cât ai spus,

căci când spui adevărat

îți ții capul mai plecat.

103 - Când te laudă prea tare omul necinstit

te arată ca nevrednic și disprețuit.

104 - Mândria, neplăcută la orișicine-a fost -

dar cea mai neplăcută e la nebun și prost.

105 - Numai după pace simți ce-i bucuria,

după depărtare cum e prietenia,

după întuneric ce bună-i lumina

și după-osteneală ce dulce-i odina.

106 - Pacea ta ți-o pierde flecăreala ta

- nimenea nu-ți face rău ca gura ta.

107 - Aici vom rămânea mereu

oricât de-nțelenită-i glia

cu-atât cu cât arăm mai greu

va fi mai mare bucuria.

108 - Aici vom rămânea luptând

spre biruința pentru care

ne-au ars strămoșii rând pe rând

să facă țara-nfloritoare.

109 - Și-aicea vom muri-apărând

un adevăr și-o moștenire

ce naintașii ne-au lăsat

c-o luptă până la jertfire.

110 - Aicea în acest pământ cu ei s-avem odihnă-odată

atunci și-n acest cer cu ei

o s-avem parte de răsplată.

111 - Ferice-acei ce-și împlinesc

frumos întreaga datorie

frumos viața și-o sfârșesc

frumoși se duc în veșnicie.

112 - Un talisman neprețuit

e-nțelepciunea dreaptă

ea-ți face sufletul cinstit

și mintea înțeleaptă.

- Culege-o ori de unde-o poți

și-n frunte ți-o așează

și cât trăiești, mai mult ca toți

iubește-o și-o urmează.

113 - De ești un om adevărat,

umblând pe dreapta cale,

mai scump ca aurul curat

e prețul vieții tale.

- Lumina ta și urma ta

de-ar fi strălucitoare

și-urmașii-n veci ți-ar așeza

cununi nemuritoare.

114 - Mică, mare, - apa trece,

pietrele rămân mereu

treacă tot dar să rămână dragostea și Dumnezeu.

115 - Abia la moarte vede omul

cum trebuia să fi trăit,

- acel ce vede înainte

va fi-nțelept și fericit.

116 - Cum e după-o zi de muncă mersul la hodină

așa-i trecerea în moarte, după-o viață plină.

117 - Greu e când de toate ești lipsit mereu

dar fără credință este cel mai greu.

118 - Multe vase, din afară sunt frumoase și spălate

dar urâte-s înăuntru și-n tot felul necurate

tot așa sunt unii oameni, credincioși și buni, pe față,

însă vai de cine are a-i ruga ceva-n viață.

119 - Vai de omul singur fără soț la greu

dar mai vai de omul fără Dumnezeu.

120 - Binele te poate ajuta degrab, -

dar ce-ți poate omul păcătos și slab?

121 - Adevărul, - să nu-ți fie frică a-l grăi oriunde

chiar dacă în schimb cu ură și dispreț ți se răspunde

că-adevărul e lumină, - și oriunde-i rău-n voie

de-adevăr și de lumină totdeauna e nevoie.

122 - Până nu faci focul n-o să iese fum,

- zvonul, fără faptă, nu-i că n-are cum,

până nu-i păcatul nu-i urmarea lui

până nu-i virtute, nici răsplată nu-i.

123 - Numai formele se schimbă, dar lăuntru-i neschimbat...

zilnic alte fapte bune, face-același duh curat.

124 - Când părinții au iubire

iar copiii ascultare

viața lor e-ntotdeauna

numai binecuvântare.

125 - Rău îmi pare că nu știu,

- poate fi dacă-i târziu

și mi-e sufletul pustiu!

Rău îmi pare ce-am făcut,

- poate fi dac-a trecut

și mi-e sufletul pierdut!

126 - Orișicând se ceartă doi

sunt de vină amândoi!

- Cel nevinovat, oricând

merge-n drumul lui tăcând.

127 - Căile credinței mele, -

crescut-a iarbă pe ele

și-mi arde inima-n jele.

Căile către păcate

netezite-s și umblate

și-arde inima de toate.

128 - De la omul cel de cinste

e destul chiar și-un cuvânt

vorba lui cu preț de aur,

este cât un legământ.

129 - Cinstea, pentru o femeie

este cât o piatră rară -

nu-i podoabă mai frumoasă

ca aceasta-n nici o țară.

130 - Cinstea-i zestrea cea mai bună

la mireasa cu cunună.

Cinstea-i cea mai scumpă-avere

pentru cine-o dă și cere.

131 - Certându-te cu omul drept

tu ești un prost - și nu-nțelept,

- certându-te cu omul prost

și tu ești tot cum el a fost.

132 - Certându-te cu omul bun

tu ești un rău și un nebun,

- certându-te cu omul rău

se-ntoarce totu-n capul tău.

133 - În veac ascultă bunul sfat:

- să nu te cerți cu nime-n sat!

nici rău, nici bun, nici strâmb, nici drept

ci taci și umblă înțelept.

134 - Orice slujbă cere cinste

orice cinste cere pază,

- deseori acel ce-o pierde în zadar o mai oftează.

135 - Cinstea spune verde-n față

tot ce face în viață,

dar minciuna orișicând

își ascunde ce-are-n gând.

136 - Cinste dând

cinste găsești,

orișicând

oriunde ești.

Cine n-o dă altuia

n-o găsește nici pe-a sa,

cine n-o dă nimănui

n-o mai află nici pe-a lui.

137 - Cinstea și rușinea nu pot sta-mpreună

numai unde-i mintea proastă și nebună.

138 - Fapta bună are

cinstea cea mai mare.

139 - Omul care ocărăște

este omul ocărât,

cel ce-njură și urăște

este omul cel urât,

căci un om cinstit nu poate

ocărî și înjura

orice rău sau nedreptate

și-njosire-ar îndura.

140 - Nu se știe niciodată cinstea apăra așa

cum se apără rușinea când e prinsă undeva.

141 - Să te porți cum cere locul unde mergi,

sau unde stai,

dacă ai aceeași Țintă și aceeași casă ai!

că de vrei să fii cu dânșii dar nu vrei ca ei să fii

vei ajunge de disprețul tuturor, - așa să știi!

142 - De mult bine-o s-aibă parte, omul binevoitor, -

cel răutăcios și-atrage răutatea tuturor.

143 - Fă și tu ce fac ai tăi,

dacă mergi pe-aceleași căi!

- Sau de nu poți face-așa

schimbă cu-alții calea ta.

144 - Bun e omul credincios

fie sus ori fie jos

rău e omul cel nedrept

fie prost fie deștept.

145 - Vai vițelului ce-mpunge vaca de la care-a supt,

cornul lui cu care-mpunge în curând îi va fi rupt

- vai de fiul ce-și ridică mâna lui către părinți

în curând o să i-o ardă usturimile fierbinți.

146 - Dacă-ți porți pe tatăl bine,

bun e fiul tău cu tine:

dacă-ți porți pe mama rău

rău și-a-ntoarce fiul tău!

147 - Leacul cel mai bun pe lume, este cumpătarea

doctorul cel mai cuminte, este înfrânarea.

148 - Prânzul scurt și vorba mică

nimănui nicicând nu-i strică,

prânzul lung și vorba mare

strică pentru orișicare.

149 - Hărnicia ține-averea,

cumpătarea dă puterea,

înfrânarea sănătate,

și credința - cele toate.

150 - Omul cel curat n-aruncă murdăria la vecin

- curăția se respectă și pe ea și pe străin.

151 - Dacă mâna ta-i murdară nu ți-o-ntinde nimănui

că n-o faci pe-a ta curată, ci i-o murdărești pe-a lui.

152 - Curăția sufletească e podoaba cea aleasă

care pe-orișice femeie o va face mai frumoasă.

153 - Până tu ești nespălat,

nu da nimănui vreun sfat,

- când ți-e degetul murdar

ține-ți-l ascuns măcar.

154 - Așa să-ți fie-orice cuvânt

ca cel mai tare legământ

- căci după-al gurii tale grai

vei moșteni în iad sau rai.

155 - Cei ce scot urâte vorbe își au sufletul urât,

de ocări nu este-n stare decât omul ocărât.

Blestem moștenește-acela care blestemă mereu

- vai de cel ajuns la moarte învrăjbit cu Dumnezeu.

156 - Mai bine-o vorbă bună ca mii și sute rele

căci toate-s ale tale

- și-ai să răspunzi de ele.

157 - Cuvântul tău ți-arată gândul

iar fapta, sufletul ți-arată,

- din ele ți se vede viața

de-i păcătoasă sau curată.

158 - O vorbă rea scăpată, curând devine fiară

și-asupra ta se-ntoarce napoi și te omoară.

159 - Bună-i cinstea orișicând

chiar să stai cu ea flămând,

- rea-i rușinea și urâtă

de-ar avea avere-oricâtă.

- Cât de greu ar fi de tine

nu-ți da cinstea pe rușine.

160 - Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-așa de grea

să nu poată face-un bine, când se cere și când vrea,

- ci dacă nu-l face, este că nu vrea, nu că nu poate

căci când vrea cu stăruință, omul reușește-n toate.

161 - Darul, - orișicine ești

nu-i frumos să nu-l primești.

Darul, ori de cine-i dat

nu se cade refuzat.

162 - Darul, oricând ți s-ar da,

mulțumește - și îl ia

și-ngrijește-te apoi

să-n întorci frumos napoi

- asta te va arăta

că ești om, nu altceva.

163 - Oricât de mic e-un dar primit

tu te arată mulțumit

căci poate cel ce l-a făcut

dorea mai mult, - dar n-a avut.

164 - Cel care-a dat, să uite,

cel ce-a primit, să spună

- aceasta dovedește că inima e bună.

165 - Pentru-o faptă bună n-aștepta răsplată

- fie-ți mulțumirea ei destulă plată.

166 - Cere-i altuia-n viață

( - fie-ți asta ca un țel - )

numai ce nu-ți poți tu face

- și ce-ți poate face el.

167 - Din câte ai,

să știi să dai!

- dar oricât poți

fii bun cu toți.

- Căci doar ce dai,

aceea ai.

168 - Simțul datoriei este o dovadă luminoasă

pentru conștiința trează, pentru mintea sănătoasă.

169 - Fă-ntâi datoria ta

apoi și pe-a altora

căci aceasta e-un temei

că ești mai mult decât ei

- dar când laude ți-ai spus

tot temeiul bun s-a dus.

170 - Cel care defaimă pe-altul prea ușor în fața sa

te defaimă și pe tine către altul tot așa.

171 - Să nu crezi grăbit pe-acela ce-ți vorbește de-alții rău

nu dreptate ci mânie este-adesea-n glasul său.

172 - Cui îi place să prea umble cu bârfeli și vorbe rele

deseori își ia pe spate plata dreaptă pentru ele.

173 - Când pisica e acasă

nu stau șoarecii pe masă.

- Când ți-e cugetul curat

nu-ți dai voie la păcat.

174 - Când vezi cineva că-n vorbă, nu e drept,

ci e pornit

sau slujește interese, - taci și pleacă liniștit

căci atunci oricâtă vorbă, în zadar ai să ți-o strici

el, tot el o să rămână, poți tu câte vrei să zici.

175 - Credința care e curată

e ascultare, prima dată,

căci dacă-n om lumină nu-i

cum poate fi-n credința lui?

176 - O discuție sfârșește: - sau când toți au înțeles

sau când n-a-nțeles nici unul,

gândul care și-au ales.

177 - Din când în când ascultă ce spun și-ai tăi vrăjmași

- căci afli ce păcate mai trebuie să lași.

178 - Nu da cu piciorul,

că-i vei duce dorul.

Tot ce afli ia,

c-o să-l cauți cândva!

- N-arunca al tău

c-o să-ți pară rău.

179 - Cine de-altul poate râde dovedește ură-n el

- ucigaș e orișicine are ură, de-orice fel.

180 - Dragostea-nțelege orice limbă-n lume

numai ea găsește cel mai dulce nume.

181 - Dragostea cunoaște cea mai scurtă cale

numai ea nu vede orișice greșale.

182 - Dragostea nu știe, judeca niciunde

numai ea, simțirii, simțitor răspunde.

183 - Dragostea e-aceea mare și curată

numai ea rămâne veșnic neschimbată.

184 - Dragostea n-o faci silit

ci cu suflet fericit,

- dragostea n-o faci de teamă

ci cu inimă de mamă.

185 - Unde-i dragostea cea multă

inima cu drag ascultă,

unde-i dragoste puțină

inima la ce să vină?

186 - Unde stăpânește hoțul n-aștepta să vezi dreptate

- atunci trebuie să tacă cel cu umblete curate.

187 - Dreptatea niciodată nu piere, cât de greu

dar tot învinge-odată, - n-o lasă Dumnezeu.

188 - Unde-i conștiința slabă trebuie-o dreptate tare

altfel tot ce-i bun se pierde în păcat și-n delăsare.

189 - Dacă vrei să fii om drept,

cu dreptatea umblă-n piept!

- umple-ți conștiința ta

doar cu ea, cu ea, cu ea.

190 - Lauda dreptății, să păzească mila

însă nu cu spada ce i-ar da-o sila.

191 - Nici o mie de prieteni nu-s prea mulți să ai în țară

dar dușmani, și unul singur, e prea mult din cale-afară,

căci o mie de prieteni nu-ți pot face într-un an

cât e-n stare să-ți dărâme într-o clipă, un dușman.

192 - Cea mai rea-mpăcare cu ai tăi vrăjmași

e când și păcatul lor în pace-l lași.

193 - Să te-ntrebi în ce păcate

a căzut sufletul tău

când nici un dușman nu-ți spune

orice faci, - nimic de rău.

194 - Pomul când e mic se-ndreaptă

și copilul când e mic

mai târziu când răul crește,

nu mai poți să-ndrepți nimic.

195 - Cunoștința-i numai coaja cea subțire dinafară

pe sub care fiecare firea lui și-o desfășoară.

196 - Cel mai greu e de-ndrumat

fără-un bun exemplu dat.

197 - Pilda bună e oriunde singurul îndrumător

care-atrage ascultarea și respectul tuturor.

198 - Natura îți dă zilnic exemple cum să ții

cărarea omeniei, când om dorești să fii.

199 - Pomul după rod se vede,

omul după faptă-l crede.

200 - Ce-ți este-ngăduit acasă

nu-ți este-ngăduit în țară,

ce-ți iartă-ades ai tăi, nu-ți iartă

străinii ce te văd afară.

201 - Nu fapta pentru slavă, ci slava pentru faptă

adevărata cinste și-nțelepciune-așteaptă.

202 - Fapta bună te arată

ca oglinda cea curată

cum e inima din tine

plină de-adevăr și bine.

203 - Fapta bună îl arată om pe cel de omenie,

nu-i avere să-ți aducă o mai mare bucurie.

204 - Orice faptă rea făcută altuia de către tine

îi dă drept și lui să-ți facă tot la fel,

când îi convine.

205 - Gândurile cele rele

le alungi cu fapte bune,

- dacă vrei să scapi de ele

binele îl fă și-l spune.

206 - Pilda ta de fapte bune-i gândul bun la fiii tăi

după calea ta croi-și-vor și ei ale vieții căi.

207 - O faptă rea, oriunde prin lume-o să răsune

mai iute și mai tare ca zece fapte bune.

208 - Din faptă iese vorba,

din vorbă iese fapta

când omul ia cu stânga

și poate da cu dreapta.

209 - Faptă rea când săvârșești

cu pedeapsă ți-o sfârșești -

când faci rele, să te-aștepți:

- numai la necaz te-ndrepți.

210 - Fapta bună-i ca sămânța ce rodește orișicând

dac-o semeni cu iubire, cu răbdare și... tăcând.

211 - Cuviința-n fapta bună,

dacă-i umblă împreună,

rodul bun mereu l-adună

și-atunci buna-i și mai bună.

212 - Nu purta pe om cu vorba

spune-i drept cât face ciorba,

- ca să știe ori s-o ia

ori să meargă-n calea sa.

213 - Celui ce promite tuturor, de toate,

să nu-i dai crezare,

- căci nimic nu poate.

214 - Cine-și calcă promisiunea, rupe dragostea ce-l ține

și pe el legat de altul, și pe celălalt de sine.

215 - Soția cea cinstită e soțului cunună:

- mai scumpă-i ca averea soția care-i bună.

216 - Femeia înțeleaptă

la vorbă, mai așteaptă

- femeia fără minte

tot zice înainte.

217 - Femeia cea-nțeleaptă mai mare-i ca bărbatul

- când este câte una, cinstită-i de tot satul.

218 - Flecăreala-i înșirarea de cuvinte fără rost

și prin asta se arată, cel mai bine, prostul - prost.

219 - Nu lua ce nu-i al tău

că te arde focul rău -

și să nu iei ce n-ai pus

că te bate Cel de Sus.

220 - Dacă umbli-n lăcomie cuiva munca a-i lua

va fi și-altul ca să umble lăcomind la munca ta.

221 - Dacă-mbraci haine furate

sloi de gheață iei în spate,

dacă mânci din furătură

grunz de piatră iei în gură.

222 - Din glume-ajungi la certuri,

și-adesea la mai rău

- să nu faci glume proaste

cu nime-n jurul tău!

223 - Cu mulți prieteni te-ai certat

dintr-un cuvânt necugetat

- învață deci ce veninoasă

e gluma cea răutăcioasă.

224 - Nu trece cu vederea greșeala alor tăi

aceasta o să-i facă nepăsători și răi.

225 - Greșeala de-o clipită-adesea-i o supărare pe viață

- cuminte cel ce lasă cearta

de seara pentru dimineață.

226 - Cui te va ruga să-l ierți

tu n-ai dreptul să-l mai cerți,

iar aceluia ce tace

tu n-ai drept să nu-i dai pace.

227 - Pentru ca să-ndrepți greșeala

și să recunoști ce-i rău

mult curaj și multă cinste

se cer sufletului tău.

228 - Lenea face prăpădit

iar prostia nesimțit

- vai de cel ce-ajunge-n rost

cu un leneș și cu-un prost.

229 - Nu te speria de-acela ce prea zice-așa și-așa

ci de-acela ce prea tace,

- căci el face, dacă vrea.

230 - Frâu la gură e mai bine decât lanțul la picior

e mai bine-nchisă gura decât ușa, cu zăvor.

231 - Guralivul totdeauna, știe tot și face toate,

- numai gura a și-o ține,

asta-i foarte greu, - nu poate.

232 - Pomul încărcat de roade este cel mai greu lovit

- omul cu virtuți asemeni, are mult de suferit.

233 - Pizma vrea să nimicească în pornirea ei cea rea

tot ce n-are,

sau nu știe,

sau nu poate face, ea.

234 - Unde legea e nedreaptă și e pâra-n floare

se ferește fiecare - și de fiecare.

235 - Unde este silnicie, ură și teroare

bănuiește fiecare - și pe fiecare.

236 - Stăpânul rău ajunge-odată să ceară milă la argat

și cel bogat dar fără minte, la cel sărac dar cumpătat

și îngâmfatul cel puternic la slabul cel smerit mereu

și cel necredincios la ceruri

- căci Viu și Drept e Dumnezeu.

237 - Mai de preț este morala și decât cultura chiar

unde-a dispărut morala, toate bunele dispar.

238 - Unde-a dispărut morala, cât de cult ar fi-un popor

cu atât va ști să facă rău mai mult - și tuturor, -

dar când e moral poporul, cu cât este el mai cult

cu atât va vrea și face bine altora mai mult.

239 - Semnul cel dintâi că omul a ajuns să aibă minte

e că vede și că-ndreaptă răul săvârșit nainte,

cât nu vrea să recunoască și să-ndrepte-un rău făcut

deși lumea-ntreagă-l vede,

- el e tot ca la-nceput.

240 - Munca mea de dimineață

bună mi-ai fost tu-n viață

că mi-ai pus pe iarbă rouă

de-mi tăia coasa ca nouă

și-mi ducea brazda cât două.

Mi-ai umplut fruntea cu stropi

și ograda mea cu snopi,

mi-ai scăldat fața-n sudoare

și căsuța mea cu soare

mi-ai umplut calea cu lună

și viața cu voie bună.

241 - Rău nu poate face-n lume decât sufletul incult, -

cel cu mintea cea mai multă face bine cel mai mult

- răul se-nmulțește-acolo unde-i lene și prostie

căci și când se poate bine,

nici nu vrea și nici nu știe.

242 - Iubirea ca și ura, - nu judecă-n dreptate

prea bune, sau prea rele, le vede toate-toate

la cel iubit scăderea o vede că-i plăcere

la cel urât plăcerea o vede că-i scădere.

243 - Nu privi căciula rea

ci la capul de sub ea.

Dacă-i capul înțelept

și căciula rea stă drept,

dacă-i capul nătărău

și cea bună, șade rău.

244 - Omul face cinstea hainei

iar nu haina cinstea lui

- însă adevăru-acesta nu-i la mintea fiecui.

245 - Hainele nu-l fac pe nimeni

mai de treabă, când e-un prost

nici mai mult, când e-un netrebnic

- și-mbrăcat e tot ce-a fost.

246 - Omul care-i om cuminte

îl cunoști pe-mbrăcăminte,

iar femeile nebune

le cunoști pe goliciune.

247 - La femeia cea cinstită

haina-i bine potrivită,

la femeia fără minte

hainele-s dezbrăcăminte.

248 - Nu poate să înjure omul cu-simț, cu-minte și cu-rost

iar dacă poate,

dovedește că-i un nebun și că-i un prost.

249 - Fără minte înțeleaptă și cuvânt cinstit, - să știi

n-o s-ajungi la capăt bine, oricât de isteț te ții,

- poți să-nșeli pe-un om, pe zece,

poți să-nșeli pe-o sută chiar,

dar curând ai să te afli tu-nșelat cel mai amar.

250 - Bine faci, bine găsești,

mână dai, mână primești!

- Dacă azi nu vrei să dai

nici tu mâine n-o să ai.

251 - Nu la orișice-ntrebare trebuie răspuns să dai

- uneori mai bine du-te,

alteori mai bine stai

alte dăți mai bine fă-te că nici nu ai auzit

- ce nu poți să faci mai bine,

mai rău nu fă! - negreșit.

252 - De-un om prost,

de-o rea femeie

- și de câinele turbat

se ferește totdeauna omul care-i judecat.

253 - Buna-nțelepciune-i aur care nu se învechește

înțeleptul îl adună

dar nebunu-l risipește.

254 - Omul cel cuminte-nvață din pățania oricui

dar cel prost nu vrea să-nvețe nici din pătimirea lui.

255 - E mai bine cu-nțeleptul - chiar și la necazul greu -

decât cu cel prost alături, fie și-n câștig mereu

- căci cu omul cel cuminte te-nțelegi, și-n toate poți

dar cu prostul niciodată la bun capăt n-o s-o scoți.

256 - Omul cel cuminte face ce se poate, nu ce vrea

- știe orișicând măsura

și nu trece peste ea.

257 - Înțeleptul la strâmtoare

ajunge-nțelept mai tare,

- prostul cu cât dă de greu

va fi tot mai prost mereu.

258 - Mai bine cu dreptul muncă-anevoioasă

decât cu nebunul să bei vin la masă.

259 - Înțelepții fac acuma

iar nebunii prea târziu

de aceea unii cântă,

- alții-or plânge, în pustiu.

260 - Cum soarele de întuneric se deosebește-n felul său

așa cel drept de cel netrebnic

și cel cuminte de cel rău.

261 - Virtutea-i prima-nțelepciune

păcatu-i prima nebunie -

acela-i înțeleptul care, mai bine să aleagă știe.

262 - Să nu te rușini a-nvăța

chiar de la cel mai prost ceva,

căci dacă-i știi vedea pe toți

- o pildă de-orișiunde scoți.

263 - Nu-i niciodată prea devreme,

dar poate-odată fi târziu

spre a-nvăța ce se cuvine

și ceea ce-s dator să știu.

264 - Nimeni nu se naște învățat și drept

lupte fiecare spre a fi-nțelept.

- Cine vrea și luptă, va ajunge-așa

cine lenevește, poate aștepta!

265 - Nu va fi-nvățat acela care știe multe-multe

ci acela care știe și-nțelege, ce s-asculte.

266 - Vorbele plăcute

vor mulți știința

milele tăcute

vor sfinți ființa.

267 - Luminează-ți tineretul cu învățătura bună

nu-l întuneca prin vorbe și prin fapte de minciună

căci un tineret cuminte luminează casa toată

dar un tineret netrebnic o dărâmă dintr-o dată.

268 - Nu-i pe lume om să n-aibă trebuință de-a-nvăța

de aceea nu-i rușine pentru nimeni a-ntreba.

Mult mai de rușine este a lucra ce n-ai știut

că se vede de departe c-ai lucrat nepriceput.

269 - Nu vorbi de nici un lucru până nu-l știi hotărât,

ca să nu ieși niciodată dat de gol și ocărât

- taci mai bine până afli ce să zici și cât să spui

des vorbirea multă strică

rar tăcerea - orișicui.

270 - Învățat, se cheamă omul bucuros mereu să-nvețe

el va ști a-nțelepciunii cele-șapte-sfinte-fețe.

271 - Învățătura dată rău

se-ntoarce-amar în capul tău,

învățătura dată bine

se-ntoarce fericit spre tine.

272 - Judecă-te-ntâi pe tine

fără milă, și mereu

- și-apoi știi cum se cuvine

judeca păcatul meu.

273 - Cuvântul tău, cinstit și sfânt

să-ți fie ca un jurământ,

- căci omul cel fără cuvânt

e mai ne-om cu jurământ.

274 - Cum vei judeca pe alții, vei fi și tu judecat

- căci așa ți se măsoară, cum și tu ai măsurat.

275 - Dacă-ți lauzi singur fapta îți pierzi rodul ei curând

a ta faptă, cel mai bine, ți-o vei lăuda tăcând.

276 - Cui te știe câți bani faci

nu te lăuda, ci taci.

Cui te știe, - ce-i mai spui?

- vede el, cu ochii lui!

277 - Lauda poporului

cinstea-nvățătorului,

lauda sfârșitului

plata fericitului.

278 - Bogăția cea nedreaptă e ca sacul putrezit

când începe să se rupă, nu mai poate fi cârpit.

279 - Sunt și unii oameni care

au crescut, - dar nu mai știi

să vorbești cu ei în alt fel

decât cum vorbeai copii.

280 - Lăudând pe-acela care te tot laudă întruna

te vei lăuda prin asta tot pe tine-ntotdeauna.

281 - Cucul cântă-n frunza lată

lenea-i numără culcată,

cucul cântă și se cară

lenea stă și pierde vară,

umbra trece în curând

lenea rabdă tremurând.

282 - Ascultând la orișicine care laudă ți-a spus

- nalță-ți fapta următoare decât lauda, mai sus.

283 - Marfa bună n-are lipsă de reclamă sunătoare

ci nevoia de reclamă, numai marfa proastă are.

284 - Lacomul nerușinat

pentru pântecul spurcat

vinde frate-adevărat.

285 - Lacomul fără rușine,

pentru pofta rea din sine,

te va vinde și pe tine

oricât i-ai făcut de bine.

286 - Lăcomia-ncepe-acolo unde-i omul nesătul

unde, orișicât adună, - n-are veșnic îndestul

unde-i trupul gol de haine și stomacul de mâncare

- te-ngrozești cât poate omul

să mănânce-atunci când n-are.

287 - Omul lacom, el, își sapă groapa lui cu dinții săi

- cel mai grabnic, lăcomia-i nimicește pe cei răi.

288 - Rădăcina răutății-i lăcomia de avere

căci aceasta pe mulți oameni îi îngroapă în durere,

risipește mii de case,

varsă sânge și sudoare

și din ochii sărăcimii stoarce lacrime amare.

289 - Lăcomia naște furturi și ucideri și războaie

jurământul strâmb, blestemul, - mama tuturora ea e.

290 - Când îți place lingușirea,

dai dreptatea pe minciună,

prietenul, pe cel netrebnic,

- calea bună pe nebună.

291 - Lacomul, de foame moare,

- iar zgârcitul de sărac

pe oricare-i urmărește blestemul în care zac.

292 - Un cuvânt, în minte ține:

tot ce-ncepi, începe bine

- lucrul bine început

jumătate-i ca făcut,

lucrul început greșit

merge rău pân-la sfârșit.

293 - Pentru mincinos, dreptatea și-adevăru-n urâciune

mai ușor fac cei buni răul,

decât cei răi cele bune.

294 - Adevărul are vreme,

- doar minciuna se grăbește

c-adevărul este veșnic,

dar minciuna scurt trăiește.

295 - Mânia-i pierderea măsurii și-a minții,

pe o clipă grea,

- nefericita clipă-n care în orice groapă poți cădea,

- nefericita clipă-n care tot duhul ți-este-ntunecat

- nefericita clipă-n care poți săvârși orice păcat.

296 - Frumoasă-i modestia!

- dar omul fără ea

ajunge mai departe, - ce trist că este-așa!

297 - Cine n-ascultă de tată

o să plângă greu odată,

cine n-ascultă de mamă

o să plângă și-o să geamă,

- cine nici de Dumnezeu

o să plângă cel mai greu.

298 - Când pe-un sărac l-ajuți la greu

Îl împrumuți pe Dumnezeu

iar Dumnezeu îți va plăti

când mai la greu te vei găsi.

299 - Vai de omul care-nvață

băutura dimineață,

vai de cel ce bea la masă

când e ziua mai frumoasă,

vai de omul blestemat

care umblă noaptea beat

- orișicine-ar fi acel

va fi vai și-amar de el.

300 - Calea-nțelepciunii este:

să asculți de sfatul bun

să muncești cinstit,

să-nconjori calea omului nebun

să fii demn și drept și sincer,

om de caracter, oricând, -

- de asculți de-nțelepciune, ea te face-așa, curând.

301 - ... Astăzi sunt așa,

ieri altfel,

mâine altcum o s-arat

- doar când nu voi fi,

vedea-mi-veți chipul meu adevărat.

302 - Toate trec, - dar de-ai o țintă

și dorești să ți-o atingi

să muncești cu hărnicie! - fii strălucitor - și-nvingi,

rabdă ce e greu, căci trece,

- uită binele făcut,

înainte, tot nainte, și-ai s-aduni cât n-ai crezut.

303 - Când viața ta rămâne în lene-ntunecată,

la moarte vei ajunge cu sufletul uscat,

- fântână veșnic goală și veșnic însetată

tu n-ai păstrat nimica din tot ce ți s-a dat.

304 - Speranța zilnic te înalță și-ți face inima ușoară,

ea și din toamna vieții face o fericită primăvară

și-n inima bătrână-aduce a tinereții-nflăcărare

în glasul ei mereu e cântec,

pe cerul ei mereu e soare.

305 - Dragii mei, păziți iubirea cea dintâi cât veți trăi

căci asemeni ei, o alta, nicăieri nu veți găsi.

306 - Iubirea, prietene, să-ți fie fierbinte, limpede și dreaptă

nu spusă numai prin cuvinte,

ci dovedită-adânc prin faptă.

307 - Suprema formă de iubire

la prieteni, - este-a fi uniți,

de sunt prieteni, ei și-n viață

și-n moarte sunt nedespărțiți.

308 - Cruță-ți prietenul, grijește-l

cum grijești comoara rară,

căci de moare, prietenia, cum a fost nu-nvie iară

- dac-așa de greu se naște

și așa de iute moare

îngrijește prietenia, ca pe cea mai scumpă floare.

309 - Cine cântecul și munca le-mpreună-n viața lui

află-n ele bucurie cum în lume alta nu-i,

căci în muncă și-n cântare,

e putere și nălțare

e ceva din Tinerețe, din Iubire și din Soare.

310 - Datoria muncii este, pentru toți, cuvântul spus,

însă dragostea de muncă e ceva cu mult mai sus,

căci aceasta dă curajul și avântul ei ne-nvins

- noi cinstim Eroii Muncii,

ei acestea le-au atins.

311 - Toți suntem în lupta muncii luptători ai ei în viață

unii-ntunecați, iar alții luminoși mereu la față

cei ce merg senini spre muncă cu curaj și cu iubire

își înalță-un nume veșnic, totdeauna de cinstire.

312 - Omul înțelept muncește

iar nebunul lenevește,

muncitorul are pâne

leneșul flămând rămâne.

313 - Vezi, mormintele sunt triste numai până ce-nverzesc

în curând, când toți îi uită, morții toți se înfrățesc

ochii-apoi nu văd nimica, dar auzul va simți

cât de mult ne spun aceia care nu mai pot vorbi.

314 - Nimenea nu-ți este prieten și nici soț adevărat

dacă nu se recunoaște niciodată vinovat.

315 - Mai mult rău ne vine-n urma propriei noastre prostii

ca din urma a o sută de străine dușmănii.

316 - Până nu se recunoaște

nu se-ndreaptă o greșeală

ci prostia care-o face, o și apără cu fală,

- lumea-ntreagă vede răul,

și făptașu-l vede bine

dar prostia îngâmfată, cu puterea, tot și-l ține.

317 - Orice minune ține

trei zile, negreșit

- apoi, încet, devine

un fapt obișnuit.

318 - Gelozia este umbra dragostei adevărate

unde-i una, și cealaltă neapărat o să se-arate.

319 - Nedreptatea nici s-o facă,

nici s-o spună, nimenea

căci când nici nu se gândește va fi năpădit de ea.

320 - Banul câștigat cinstit

nici nu știi cum a-nflorit,

banul pe nedrept luat

nici nu știi cum s-a uscat.

- Cine umblă înșelând

greu se va căi, curând.

321 - La moarte nu te însoțesc nici bani, nici nestemate

ci numai sfintele virtuți și faptele-ți curate!

322 - Să te ferească Dumnezeu

de casa unde, când prânzesc,

stăpânii pot ședea mâncând

iar oaspetele nu-l poftesc.

323 - Pururea minciuna scurtă e-n picioare

de-aia o și poate prinde fiecare.

324 - Cine seamănă iubire tot iubire-o să culeagă

însă cel ce-aruncă ură, - cu ce vrei să se aleagă?

325 - Rar dovada cea de astăzi e la fel cu cea de ieri

omul repede se schimbă și-n durere și-n plăceri.

326 - Cel ce binele-l împarte

binele o să-l adune

însă cine-aruncă răul

cum să strângă roade bune?

327 - Lupul e tot lup oriunde - și nu-și lasă firea sa -

chiar și dacă pân-acuma n-a rupt încă oaia ta.

- Omul rău, tot rău rămâne și la rele-i gândul său

chiar și dacă ție, încă, n-a ajuns să-ți facă rău.

328 - Munca, orice fel de muncă, are-n ea ceva divin

Binele a poruncit-o, în ea-i gândul Lui senin,

El a pus în muncă toată mulțumirea - ca prin ea

omul, ca prin rugăciune, să-și înalțe starea sa.

329 - Capul umilit nu-l taie

sabia cu ură

dar din ce în ce mai grea e

soarta care-o-ndură.

330 - Vorbele nemestecate,

nu le cuvânta nicicând

căci adeseori pe toate

greu le vei plăti-n curând.

331 - Dreptul totdeauna poate fi lovit

- însă totdeauna el e fericit.

332 - Vremea schimbă obiceie

și-n palate și-n bordeie

- vremea-nvață uneori

cât oricâți învățători.

333 - Fiecare se îngrașă din ce-i face lui plăcere

- dar prea rari sunt cei ce caută

dulcea-nțelepciunii miere.

334 - Omul care stă-n picioare,

stă mereu pe-un loc frumos

- cât de rar, dar cât de vrednic

este-un om cuviincios.

335 - Numai acela este smerit cu-adevărat

ce tace și când lumea îi zice: îngâmfat!

336 - Doi ochi avem: - cu unul, bine,

străinul merit să-l privim

cu celălalt defectul nostru

ca ne-ncetat să ne smerim.

337 - Nu-i frumos atunci când omul

se fălește cu ce are

- dar cum este-atunci când, bietul,

se fălește cu ce n-are?

338 - Smerenia-i virtutea mereu cea mai înaltă

căci toate celelalte-s într-însa laolaltă.

339 - Modest e numai omul adânc încredințat

că orișicare semen e mult mai înzestrat.

340 - Cum poate bietul om să fie lăudăros și îngâmfat

când toată viața e nesigur

și slăbănog

și-amenințat?

341 - Cu două urechi și-o gură ai fost omule făcut

vorbitor să fii o dată

și de două ori tăcut.

342 - De la gură pân-la suflet,

din cuvânt, la simțământ

uneori e-o depărtare ca din cer până-n pământ.

343 - A tăcea atuncea când ești insultat

- de cât mii de posturi, e mai însemnat.

344 - Tăcerea nu te obosește

- dar cât de mult te-nțelepțește.

345 - Cel ce prea deștept se crede

e-un infirm de-atâtea dăți

- rareori nu-i slăbiciune prea cuminte să te-arăți.

346 - C-o singură virtute acoperi multă vină;

- e bunul simț al celor cu inima senină.

347 - Ce folos de neamu-ți mare

când trăiești ca târâtoare?

- ci-nțeleptul își adună

a virtuților cunună.

348 - Sunt omide de-atâtea ori

și-n cele mai scumpe flori.

- Chiar și-n oamenii cei buni

vezi atâtea slăbiciuni.

349 - Și să umbli numa-n cinste

deseori necaz pățești

- dar când umbli fără minte

cum să nu te poticnești?

350 - Adevărul este ușa raiului nemaisfârșit

omul numa-n el găsește binele desăvârșit.

351 - Când cei ce te-au iubit, te lasă

descurajați, de capul tău,

- și ție nici măcar nu-ți pasă, -

te-așteaptă cel mai mare rău.

352 - Ca să se scalde-o creangă-n soare

o rădăcină stă-n noroi

- ca să trăiască-n lux o fată

o mamă rabdă-n frig și-n ploi.

353 - La cel vrednic nu-i nevoie să-i tot zici de vrednicie

vrednicia lui se vede,

omenia lui se știe.

354 - Nici la tine, nici la altul

nu îndreptăți păcatul.

355 - Fiindcă unii au prea multe,

sunt alții ce de foame mor

- când drept ar fi plătită munca

s-ajunge pâinea tuturor.

356 - Faptele sunt lucruri încăpățânate

- cum afirmă ele - nici un grai nu poate.

357 - Când știi că mâinile-n curând

ai să le pui pe piept,

tu caută să le pui, oricând

în fel cinstit și drept.

358 - Singură iubirea știe face binele mai bine

și frumsețea mai frumoasă -

- unde este - și cât ține!

359 - Vai de-acela pentru care cei buni pierd orice nădejde

nimicirea și rușinea nici nu știi unde-l pândește.

360 - Frumusețea unei fete-n lume e buna ei purtare-ntâi

și curăția ei de cuget - e zestrea ei de căpătâi

- căci când purtarea ei cea bună

și curăția ei s-au dus,

nu-i aur să le-nlocuiască,

nici ape s-o mai spele nu-s.

361 - Pe-un bun, smerenia-l oprește

pe-un rău l-oprește-al lui păcat

- să spună pentru ce trăiește

și numele-i adevărat.

362 - Ca nimeni să nu-ți facă rău

fă bine tu oricui.

Mereu va crește-n lanul tău

ce semeni tu-ntr-al lui.

363 - Nu-i da drum închipuirii când ești prea înfierbântat

căci pe mulți necumpătarea în noroi i-a îngropat.

364 - Nu-i da frâu vorbirii tale când ești prea adânc mâhnit

vorbele amărăciunii multe suflete-au zdrobit.

365 - Nu-i da voie la mânie faptei tale prea ușor

căci mânia niciodată n-a fost bun sfătuitor.

366 - Nu-i da în suflet urii, depărteaz-o orișicând

focul urii arde viața celui care-o poartă-n gând.

367 - Nu-i da timp dorinței negre ca să intre-n casa ta

că-n curând vă arde focul și pe tine și pe ea.

368 - Fugi cu groază de dorința și ispita de-orice fel

și privește nu păcatul ci răsplata după el.