Din părţile Banatului
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Lucrurile mari adesea mai frumos le spui tăcând
şi-nţeleptul, pe tăcere îl cunoşti în primul rând.
2 - Cine cerne ziua-ntreagă
nu mănâncă pâine,
- cine fără rost aleargă
cerşetor rămâne.
3 - Omul care mult vorbeşte
lucrul nu-şi mai isprăveşte,
vorbăria cui îi place
treabă de nimica face.
4 - Cel care vorbeşte vinde
cel ce tace strânge-n sac,
înţeleptul mult adună
vorbăreţul - stă sărac.
5 - Prieten bun e-acela care îţi dă sfaturile bune
nu acela ce te-nalţă orice nebunii a-i spune.
6 - Croitorul bun n-aruncă nici un petic cât de prost
omul înţelept n-aruncă nici o vorbă fără rost.
7 - Mai puţine să vorbeşti
şi mai mult să te gândeşti
căci îţi cruţi viaţa ta
dac-ai să te porţi aşa.
8 - Decât o sută de câştiguri mai bună-i o economie
căci cumpătarea te fereşte de patimi şi de datorie.
9 - Împreună noi vorbim
dar în parte auzim,
fiecare în alt fel
şi-nţelege cum vrea el.
10 - Pe cel prost nu-l poţi aduce, oricât vrei, la adevăr
totdeauna el se-ncurcă în te-miri-ce fir de păr
însă omul cel cuminte şi cu cugetul curat
înţelege şi iubeşte ce-i frumos şi-adevărat.
11 - Cu mulţi eşti frate-adeseori
dar pungile nu vi-s surori,
- rari sunt prietenii-ncercaţi
ce şi la pungă-ţi pot fi fraţi.
12 - Unii s-apropie-ntr-atât
de nu-i pot da iubirii loc
- mereu sfârşitul e urât
când e păcatul la mijloc.
13 - Să nu calci pâinea ce-o mănânci
şi celui bun să nu-i dai brânci
şi cui te-a ajutat cândva
să nu-i faci rău în viaţa ta.
14 - Când ţi-ai învins mânia, învins-ai un duşman
când ea te-a-nvins pe tine, eşti rob la un tiran.
15 - Chiar când lucri cel mai greu,
să munceşti voios mereu
când munceşti nemulţumit
eşti de două ori muncit.
16 - Nu numai la o ploaie coliba ţi-o zideşti
- pentru o viaţă-ntreagă fă orişice munceşti.
17 - Căciula ce te strânge
n-o cumpăra nicicum
- cu omul rău şi lacom
să nu te duci pe-un drum.
18 - Mincinoşii cei mai jalnici sunt cei care nu mai pot
a şti nici ei adevărul - ci tot fleacuri îl socot.
19 - Fugi mereu de mincinosul care ştie orişicui
câte-o vorbă-adevărată, pune în minciuna lui.
20 - Unde-şi face omul munca,
de acolo să trăiască,
- dacă-i împărţeala dreaptă
şi o cinste sufletească.
21 - Ţine-ţi sacul frumuşel
până poţi primi purcel
- înţelege vremea ta
şi prilejul nu-l scăpa.
22 - Da la vârf începe stogul
şi din capăt brazda dreaptă
- fă ce faci cu rânduială
şi cu minte înţeleaptă.
23 - Unde-s mulţi cocoşi cântând
greu vezi ziua revărsând
- unde-s mulţi poruncitori
greu vezi pace deseori.
24 - Unde inimii i-i drag
stă şi gândul ca un steag,
unde inimii-i străin
gândurile nu mai vin.
25 - Când iubirea-i scurtă, e suspinul lung
zilele frumoase nimănui n-ajung.
26 - Unde-i dragoste puţină
poţi afla uşor pricină,
unde-i dragoste curată
n-o mai afli niciodată.
27 - Meşterul cel bun, la lucru,
cântăreţul, la cântat,
bunul prieten la nevoie,
- se cunosc cu-adevărat.
28 - Mărul putred totdeauna strică multe mere bune
- prietenia cu stricaţii te va duce-n stricăciune.
29 - Oaia care e râioasă
strică turma cea frumoasă,
- unul dacă-i rău şi hoţ
face nume rău la toţi.
30 - Nu jindui avutul nedrept şi nemuncit
că roada-i blestemată şi gustul otrăvit
- fii mulţumit cu roada cinstitei tale munci
că nu-i nici împăratul mai fericit atunci.
31 - Nu-i nicăieri în viaţă un loc să ai de toate
chiar fără nici o lipsă, pe lume, nu se poate.
32 - Mai bine-un iepure-n frigare
decât o sută între spini
- puţinul tău cinstit mai bun e
decât belşugul la străini.
33 - Cloşca ce-şi tot schimbă cuibul nu mai scoate pui în veac
sluga tot schimbând stăpânii moare slugă şi sărac
pomul tot schimbându-şi locul se usucă fără rod
- omul ce-şi tot schimbă munca şi credinţa
- e-un nerod.
34 - Trece vara ca o pâine,
vine iarna ca un câine
- trece vara petrecând
vine iarna tremurând.
35 - Ascultă cucul când îţi cântă, căci dacă tace, în zadar,
şi fierul până-i roşu bate-l, de vrei să fii bun potcovar
şi orice lucru fă-l la vreme
- căci dacă trece timpul său
vei aduna în loc de roade zadarnice păreri de rău.
36 - Cine-şi bate des nevasta îşi dă-n sacul cu făină
cu cât dă mai mult cu-atâta îi rămâne mai puţină.
37 - Soţul este stâlpul casei
iar soţia-i uşa ei
până uşa este bună stă şi stâlpul cu temei
- când slăbeşte uşa casei şi se mişcă după vânt
în curând de ploi şi vânturi vezi şi stâlpul la pământ.
38 - În cuptorul cel încins
pui un lemn şi iar e-aprins
- când ţi-e soţul necăjit
taci, şi-l lasă liniştit,
căci o vorbă rea de-i spui
iar aprinzi mânia lui.
39 - Sărăcia cu cercei
vai şi-amar de capul ei.
Fudulia fără cap
stă şi umblă ca un ţap.
- Nu-i nimic mai râs în sat
ca şi prostul îngâmfat.
40 - Nu-i mai cu folos zăbavă ca al cărţilor citit
căci în ele omul află tot ce-i mai frumos gândit.
41 - Adevărul, ca oleiul pe deasupra apei iese
cine-l are, va cunoaşte răsplătirile-i alese.
42 - Din vorbă-n vorbă se arată
ce-i adevăr şi ce-i minciună,
- butoiul gol, sau plin, se vede
din zgomotul cu care sună.
43 - Mai ruşine e a zice că cunoşti, ce nu cunoşti,
decât a nu şti,
- că-n urmă te vor râde şi cei proşti.
44 - Jocul, prea peste măsură,
va sfârşi cu-o lovitură
totdeauna ce e prea
va sfârşi cu-o vorbă rea.
45 - Bun, nu-i cel ce rabdă răul
ci-i acel ce face bine
- omenia-i datoria omenească la oricine.
46 - Bunătatea e frumseţea ce cu sufletul o vezi
şi cu care totdeauna inima ţi-o desfătezi.
47 - Bunul-simţ este-nsuşirea cea mai de dorit oricui
nu-i nimic, când el lipseşte, să poţi pune-n locul lui.
48 - Când latră câinele bătrân
să nu mai stai cu mâna-n sân
ci ieşi degrab şi-ţi ia un par
că el nu latră în zadar.
Când îţi grăieşte-un om păţit
urmează-i sfatul negreşit
căci vai de cel necumpătat
ce râde când e-nştiinţat.
49 - Dintre doi care se ceartă cel mai înţelept e-acel
care tace mai-nainte, chiar când nu-i de vină el.
50 - De la glumă-ajungi la ceartă,
de la vorbă-ajungi la faptă,
de la mic ajungi la mare
- când nu-i minte şi-nfrânare.
51 - Capul minţii e măsura
calea ei, - învăţătura,
- cine are cap şi cale
umblă bine-n toate-a sale.
52 - A cinsti părinţii, este cea mai sfântă datorie
cine şi-o-mplineşte vrednic, e cinstit pe veşnicie.
53 - Cine-n faţă te cinsteşte
iar în spate cleveteşte,
este omul necinstit
- va sfârşi nesuferit.
54 - Pe străin când vine-n casă
să-l primeşti şi să-i dai masă,
să-l cinsteşti cum se cuvine
- căci te vei cinsti pe tine.
55 - Dacă-n certuri nu te bagi
nici o pagubă nu tragi, -
dacă nu vrei s-ajungi rău
taci şi du-te-n drumul tău.
56 - Cinsteşte-l pe cinstit oriunde
în orice haină-ar fi-mbrăcat,
căci cinstea-i haina şi mai scumpă
decât veşmântul de-mpărat.
57 - Cinstea nici se poate vinde
şi nici cumpăra cu bani
cei ce-o pot ori da, ori cere,
nu-ţi sunt prieteni ci duşmani.
58 - Limba nu ucide, însă face-o rană
mai amară ca o viperă duşmană.
59 - Pe-orice drum în lume, de-un cinstit e greu
i-e uşor doar drumul către Dumnezeu.
60 - Când treci pe lângă orbi, oricând
închide-ţi şi tu-un ochi trecând
măcar să pari, dacă nu eşti
- căci altfel poţi s-o şi păţeşti.
61 - Cum părinţii sunt o cinste pentru fiii lor cuminţi
tot aşa pot fi copiii, laudă pentru părinţi.
62 - Către părinţi, ai datoria, cât jumătate spre Hristos
să pui în ea întotdeauna ceva înalt şi cuvios.
63 - Părinţilor le datorăm
lumina-n care ne formăm
- dar viaţa datorăm mereu
întreagă, doar lui Dumnezeu.
64 - Rău e când nu ştiu părinţii judeca pe fiii lor
dar mai rău, când fiul este la părinţi judecător.
65 - Ciopleşte-ntâi cuvântul apoi îl scoate-n lume
căci cum scoţi tu cuvântul, îţi scoate şi el nume.
66 - Cuvântul spus odată în veac nu-l mai adui
- precum de foc, ai grijă, de vorba care-o spui.
67 - Nemulţumitului, se ia
- napoi un dar ce i s-ar da
- căci cel mereu nemulţumit
e tuturor nesuferit.
68 - Mai fericit e să poţi da
de mii de ori, ca a lua,
mai fericit e-a dărui
de mii de ori, ca a primi.
69 - Cu sila poţi, la mulţi, lua
dar nimănuia nu-i poţi da, -
- ce bine-i când un sfat iubit
cu bucurie-i şi primit.
70 - Dă oricui ce se cuvine
ţie-ajungă-ţi ce rămâne,
dă oricui ce-a trebuit
ţie-ajungă-ţi c-ai plătit.
71 - Când pisica nu-i acasă
joacă şoarecii pe masă
- când nu-i cugetul cinstit
zici că-i totu-ngăduit.
72 - Să-l asculţi pe înţelept
dar să umbli cu cel drept.
Înţeleptul rar e drept
dreptul pururi înţelept.
73 - Ce e drept nu e păcat
nici la dat, nici la luat.
74 - Dacă-ai cugetu-nţelept
strâmb de-ai sta, tu judeci drept,
dar când cuget negru ai
judeci strâmb, chiar drept când stai.
75 - Când duşmanii-s dau bineţe, este primul semn de pace
fericit să fie-acela care primul pas îl face.
76 - Fereşte-mă Doamne-n veac
de prietenii ce tac
căci de duşmani - ce vorbesc
văd şi eu să mă feresc.
77 - Poţi împăca duşmanii iertând mereu tăcut
şi ce-au făcut ei, toate
- şi tot ce n-au făcut.
78 - Nu-ţi uita de prieteni, - ca să-i întâlneşti
nu-ţi uita duşmanii, ca să-i ocoleşti!
79 - Când eşti gata, şi poţi merge,
de oriunde, pe-orice vreme,
de puţine ori în viaţă ai să plângi
sau te vei teme.
80 - Numai fapta bună
poate ca să pună
celui ce-o adună
veşnica-i cunună.
81 - A nu face rău, nu-nseamnă să faci doar o faptă bună, -
trebuie să-ţi fie bune toate faptele-mpreună!
82 - Roada faptei celei bune
cinstea are s-o-ncunune,
dar urmarea faptei rele
e ruşine şi belele.
83 - Cei nebuni promit uşor:
ce nu pot sau ce nu vor,
cei cuminţi: ce pot şi vreau;
- sfinţii nu promit, ci dau.
84 - Orişiunde, şi la toţi
să nu spui decât ce poţi,
că de spui şi nu-mplineşti
mincinos te dovedeşti.
85 - Cine ia cu mână lungă
pierde şi ce are-n pungă,
cine ia ce nu-i cinstit
pierde şi ce-i drept muncit.
86 - Cel ce nici flămând nu fură
şi nici însetat nu ia
este cel mai cu virtute
şi mai drept în calea sa.
87 - Vai de cel ce ţine minte numai c-a fost pedepsit
însă uită de păcatul pentru care-a fost lovit.
88 - Mare lucru e să ştii
să-ţi creşti vrednici pe copii.
nestricând pe cei iubiţi
şi-ndreptând pe cei greşiţi.
89 - Îndreaptă-ţi vina orişicând
aceasta fă-o-n primul rând, -
grăbind să-ndrepţi ce ai greşit
te dovedeşti un om cinstit.
90 - Tineretul, înaintea celor mai bătrâni, se cere
a avea urechi nu gură, - ascultare şi tăcere.
91 - Înţeleptul când deschide gura lui, tu-nchide-a ta
căci atunci e-ntotdeauna mai cuminte-a asculta.
92 - Când te uiţi la gura lumii şi te iei s-asculţi de toţi
ai s-ajungi în fundul gropii
- şi-apoi scapă, dacă poţi!
93 - Ai dreptate a ierta
numai ce-i în contra ta
- ce-i în contra altuia
doar acela va putea.
94 - Când te faci judecător
tu să ştii că eşti dator
numai vina altora
a o trece şi-a ierta...
95 - Haina, pentru-mbrăcăminte,
nu spre fală să ţi-o faci, -
de eşti om, sau nu,
se vede şi din felul cum te-mbraci.
96 - Luxul nu-i îmbrăcăminte
cum nebunul, om cuminte.
97 - Este şi îmbrăcăminte
ce dezbracă-n plină stradă
pentru cel ce are minte
e ruşine şi s-o vadă.
98 - Minciuna-i mama-nşelăciunii,
- de-aceea orice mincinos
e şi înşelător, iar asta îl face şi mai păcătos.
99 - Cine vrea să-nşele pe-altul, se înşală tot pe sine
căci cum nici nu se gândeşte plata răului îi vine.
100 - Deschide-ţi ochii la-nceput
nu după ce-i târgul făcut,
căci prea târziu, e în zadar
trecutul nu se-ntoarce iar.
101 - Înşelând ţi-araţi dorinţa ca să fii şi tu-nşelat, -
fiecare să se-aştepte la răspunsul meritat.
102 - Oamenii sunt unii cu-alţii împreună pe pământ
- să se-ajute unii cu-alţii,
- toţi îndatoraţi îşi sunt.
103 - E mai lesne întrebarea, decât e răspunsul ei,
- să-ţi alegi întotdeauna cui îi dai şi cui îi cei’.
104 - Cine-ntreabă rar greşeşte
mintea bună căi găseşte, -
cine face şi nu-ntreabă
des greşeşte - mintea slabă.
105 - La aşa-ntrebare, un aşa răspuns
dacă-s pe măsură, fie-le de-ajuns.
106 - Cu-ntrebarea
treci şi marea
cu tăcuta
joci bătuta.
107 - Gura ce-nţeleaptă este ca fântâna cea curată
face tuturora bine, rău la nimeni niciodată.
108 - Arată şi cu fapta ştiinţa ce-o înveţi
că vorba, numai vorba, adesea n-are preţ.
109 - Mai bine fii mustrat de omul
cel înţelept şi drept şi bun
ca lăudat de cel netrebnic
şi fără cinste şi nebun.
110 - Înţeleptul, ca albina, caută numai ce-i frumos
şi alege ce e bine, ce e drept şi de folos.
111 - Înţeleptul se-nvoieşte orişicum, doar s-aibă pace
dar cu prostul n-ajungi bine
orice-ai vrea şi orice-ai face.
112 - Nu te arăta-nţelept
în tot locul, - că nu-i drept
- ca să fii la adăpost
uneori te fă şi prost.
113 - Vorbeşte ca un înţelept
şi-nfăptuieşte ca un drept
şi umblă ca şi cel curat
- atunci eşti om adevărat.
114 - Buna-nvăţătură, fără trai frumos
floare minunată, fără de miros.
115 - Precum sfânta bucurie inima ţi-o-nviorează
astfel sfânta-nvăţătură mintea ta o luminează.
116 - Omului cu-nvăţătură
miere scumpă-i stă pe gură
dar numai cine-i albină
ştie s-o strângă şi s-o ţină.
117 - Toate fiarele sătule odihnesc şi dorm odată
numai lacomul nu doarme şi că are nu s-arată
orişicât ar fi să strângă n-are veşnic îndestul
orişicât şi-ar umple burta niciodată nu-i sătul.
118 - Lenea-i sora sărăciei,
ele, fiicele urgiei...
şi pe soare şi pe lună
ele umblă împreună,
împreună dorm în şură
împreună foame-ndură,
împreună-n zdrenţe-ncată
şi-mpreună pier odată.
119 - Cine vara-n umbră doarme
iarna suferă de foame,
cine vara stă lungit
iarna tremură lipsit.
120 - Lenea-i mama multor rele,
munca te scapă de ele.
121 - Lenea nu e odihnire
de-aia n-are mulţumire.
122 - Lenea-i toată nelucrarea, tot ce trece spre mai jos
numai munca şi iubirea te înalţă spre frumos.
123 - Înţeleptu-nvârte limba şi de şapte ori-nainte
apoi scoate dintre buze cele câteva cuvinte.
124 - Pe bou îl legi de coarne,
pe om de limbă-l leagă
de vrei să ţii la viaţă
şi cinstea de ţi-e dragă.
125 - Adesea limba taie, ca sabia, mai tare
iar rana ei adesea e fără vindecare.
126 - Minciuna e ca norul negru: întunecă-adevărul sfânt
înţelepciunea-i ca lumina care-l arată pe pământ.
127 - Cel ce se-nvaţă cu minciuna
e cum ar coborî pe-o scară:
o treaptă-i grea, - căci celelalte
uşor, pe urmă, le coboară.
128 - Omul cel cinstit nu-şi poate apăra aşa-ndârjit
cinstea lui, - ca mincinosul vina sa, descoperit.
129 - Cui prea spune-n sus şi-n jos
că el nu-i un mincinos,
trebuie să-l crezi din toate
poate nici pe jumătate.
130 - Nici o boală nu-i mai rea
ca a nu te sătura,
căci omul nesăţios
e urât şi duşmănos,
ducând trai nestăpânit
e de toţi dispreţuit.
131 - Când păunu-şi umflă coada, capul sus cu fală-şi ţine
când se uită spre picioare, - şi-l apleacă de ruşine.
- Nu e om, - căutându-şi bine spre păcate şi scăderi -
să nu vadă că nu-i altul, mai cu vină, nicăieri.
132 - Când mândria-n suflet vine
o să-ţi vină şi: - ruşine,
pizmă, laudă, venin
şi-ncă multe rele vin...
133 - În clipele mândriei
- ce bine de-ai putea
gândi la câte rele dintr-însa pot urma.
134 - Cu-un mânios nu te certa
cât este-n mânia sa,
ci las-să-i treacă, şi apoi
vedeţi ce-a fost între-amândoi.
135 - Să-ţi apună-a ta mânie când şi soarele apune
ca să poţi în ceasul serii sta, cu-ai tăi, la cele bune
fără inimă-apăsată, fără duhul tulburat
numai astfel o să-ţi fie sufletul despovărat.
136 - Supărarea cea de seară, lasă-ţi-o pe dimineaţă
dacă vrei să ai în casă cea mai liniştită viaţă.
137 - Cel furios e ca şi ploaia ce trece repede spre munţi
când vezi că vine, las-să treacă
- e mult mai bine să n-o-nfrunţi.
138 - Munca-i datoria care are-n sine plata sa
orişicine şi-o-mplineşte, află bucurie-n ea.
139 - Într-o viaţă-adevărată nu-i nimic pe jumătate
nici în muncă,
nici în cântec,
nici în dragoste
- ci-s toate
toate-acestea-mpreunate cu curaj şi bucurie
fac eroul muncii, omul de-o înaltă vitejie.
140 - Cine vrea să aibă casă totdeauna fericită
aibă dragoste curată, bucuroasă şi-nnoită.
141 - Celui care-ţi vine-n casă,
dacă vrei să-i dai ceva
pune-i bucuros pe masă,
nu-l mai întreba de vrea...
căci şi a-ntreba, şi-a spune, lucru-acesta - nu-i frumos
- cine-ntreabă de ţi-e foame, ştii că nu-ţi dă bucuros.
142 - Cine fură-şi ia răsplata
cine dă - şi-o ia la fel,
orice rău, ca orice bine
are plata lui, în el.
143 - Chiar cel mai mic vrăjmaş al tău
îţi poate face-un mare rău.
144 - Ori vorbeşte cum ţi-e portul
ori te poartă cum vorbeşti
- dacă vrei să te respecte
cei cu care te-ntâlneşti.
145 - Pentru buna faptă
n-aştepta răsplată,
- inima curată
pentru ea ţi-e dată.
146 - Vaca slabă toată cioarda de ruşine-o lasă
- un neruşinat, ruşină pe toţi cei din casă.
147 - Băutura-ntâi e boală, apoi moarte şi pierzare
mai mulţi se îneacă astăzi în pahar decât în mare.
148 - Hărnicia-ţi dă de toate
cumpătarea - sănătate
rugăciunea - mulţumire
şi credinţa - mântuire.
149 - Fumătorul îşi aruncă, el cu mâna lui, acum
întâi banii, apoi viaţa, apoi sufletul, în scrum.
150 - Orice supă să o lauzi numai după ce-ai mâncat,
orice zi s-o lauzi numai după ce s-a înserat,
orice om să-l lauzi numai
după-al morţii lui hotar
- altfel toate-s schimbătoare: poţi să te înşeli amar.
151 - Când pui munca de-ţi aşterne
chiar şi pietrele-ţi par perne
când pui foamea să-ţi gătească
mănânci masă-mpărătească.
152 - Nu tulbura izvorul din care ai băut
nu-ntoarce rău acelui ce bine ţi-a făcut.
153 - Lăcomia după bani
face omului duşmani
şi pe-ai lui şi pe vecini
şi pe fraţi şi pe străini
şi pe Dumnezeu Cel Sfânt
şi-n viaţă şi-n mormânt.
154 - Chiar când e sfărmată harfa coarda tot mai plânge
chiar când e zdrobit altarul focul nu se stinge
chiar când cel drag nu mai este - a rămas iubirea
chiar când dragostea se duce, nu pierzi amintirea.
155 - Mai preţios e-un miel decât o turmă-n China
- decât o mamă-n depărtări, mai bună e vecina.
156 - Dacă faci cu lupul pace, tu securea gata ţine
pacea lui e viclenie nu-i odihnă pentru tine.
157 - Sfat şi sare - dacă ai -
numai cui le cer - să dai.
158 - Dracul nu-ţi ia decât ceea ce-i dai tu cu voia ta
- răul ce ţi-l faci tu singur nu ţi-l poate nimenea.
159 - Colivia cea mai scumpă păsărica n-o hrăneşte
- ce folos de-alese daruri celui care leneveşte?
160 - Şi cocoşul face ouă când e omul norocos
- celui harnic totdeauna grâu-i creşte mai frumos.
161 - Nu e bob de grâu să n-aibă şi tărâţe prin făină
însă unele-au mai multă pe când altele puţină,
- nu e nici un om să n-aibă şi scăderi
- când cauţi mai bine
însă mai de preţ e-acela ce le are mai puţine.
162 - Dacă vrei cu bucurie să petreci la bătrâneţe
ai de grijă totdeauna să-ţi pui frâu în tinereţe.
163 - Ca şi clopotul cel mare urlă vorba rea şi tună,
- într-o clipă se aude peste-o ţară cum răsună
însă vorba cea de bine e ca viersul de chitară:
cât de dulce să răsune rar se-aude pân-afară.
164 - Cât trăieşti pe lumea asta tot înveţi necontenit
- numai omul prost se crede c-a ajuns desăvârşit.
165 - Şi vulpea doarme, dar şi-n vis tot la găini gândeşte
- şi cei răi tac, dar gândul lor tot rele urmăreşte.
166 - Cu meşteşugul şi cu gura duci greul jumătate
cu gura şi cu meşteşugul - duci cealaltă parte.
167 - Nu bârfi pe nimeni, spune numai bine
că-nnegrind pe altul nu te-albeşti pe tine.
168 - Cai visează-un lup flămând,
pâinea-i la sărac în gând,
ţara lui la cel pribeag,
prietenul - la prieten drag.
169 - Omul după vorbă-l vezi
ca şi nuca după miez,
- miezul sec - vorba uşoară
focu-l arde, vântu-l zboară.
170 - Dacă ai o ciorbă caldă şi-o soţie iubitoare
nu mai vrea nimic pe lume
- ai averea cea mai mare.
171 - Dacă vrei soţie bună ia aminte şi-nţelege
tu mai mult decât cu ochiul, cu urechea ţi-o alege
ia aminte totdeauna nu prea mult frumseţea sa
ci la ce-auzi despre dânsa
şi mai mult ce-auzi din ea.
172 - Unde-i o femeie rea
dracul n-are ce căuta.
173 - Când prinde să vorbească banul
atuncea adevărul tace, -
când vezi minciuna că se caută,
retrage-te şi-i lasă-n pace.
174 - La ce dascăl te vei duce aşa şcoală-i învăţa,
cum e cartea ce te-atrage, aşa-i pregătirea ta,
şi cum ţi-este pregătirea aşa-i fapta vieţii-ntregi
iar la urmă cum ţi-e fapta, aşa plată-ai să culegi.
175 - Cine se învaţă singur are-un slab învăţător
- după ani îşi vede-adesea munca grea şi fără spor.
176 - Măsoară de mai multe ori pân-să croieşti o dată
- când faci ce nu mai poţi să-ndrepţi,
- ai grijă necurmată.
177 - Găinile să se ascundă când spune vulpea că posteşte
iar soţul bun să aibă grijă
când celălalt se linguşeşte.
178 - Fiul ţi-l căsătoreşte când vei vrea şi cum pofteşti
fiica însă, când ţi-o cere şi cum poţi
- nu cum gândeşti.
179 - Când va fi să mergi la luptă, tu să faci o rugăciune
când va fi să mergi pe mare, două rugăciuni tu spune
dar când mergi să cauţi soţie de trei ori întâi te roagă
- dacă umbli rău atuncea rea-ţi va fi viaţa-ntreagă.
180 - Proştii n-au să-ncărunţească de prea multe griji nicicând
însă cel cuminte-şi face grijă pentru orice gând
căci el ştie ce răspunde pentru orice pas al său
- nu-i tot una că un lucru e spus bine sau spus rău.
181 - Soţia nu e ca o cizmă,
sau ca un băţ,
sau ca o şea
să poţi să o arunci atuncea
când nu-ţi va mai plăcea de ea
de-aceea bine te gândeşte cât încă nu v-aţi cununat
dar de-ai luat-o taci şi du-o,
- n-o lepăda că faci păcat.
182 - Prietenia ne-ncercată
e ca nuca negustată
încă n-ai putut vedea
dacă-i bună sau e rea.
183 - Gura cea deschisă nu rămâne goală
când ţii poala-ntinsă tot prinzi ceva-n poală.
184 - Nu de lege să ai teamă
ci s-ai de judecători
legea totdeauna-i dreaptă,
însă ei - arareori.
185 - Când un om din suflet plânge, chiar cei orbi vor lăcrima
când e-o inimă mişcată
- şi-altele se vor mişca.
186 - Viitorul e al celor care ştiu mai mult s-aştepte
- stăruinţa şi răbdarea sunt cele mai-nalte trepte.
187 - Cu Binele călătoreşte pe orice mări că nu te-neci
dar fără Dumnezeu vreodată nici pragul casei
să nu-l treci;
când eşti cu El, tu poţi fi sigur de ajutor la orice greu
dar cine oare să-ţi ajute când tu eşti fără Dumnezeu?
188 - Nu-ţi arunca greşeala asupra nimănuia
uşor îţi pare sacul pe umărul altuia.
189 - Beţivul caută reazem de-un stâlp, oricât de mic,
soţia caută-n viaţă un soţ cât mai voinic
şi fiecare simte nevoia de-a avea
un reazem lângă sine
- dar mulţi nu-l ştiu păstra.
190 - Iubirea de părinte nici seceta n-o seacă,
nici flacăra n-o arde,
nici apele n-o-neacă,
nici zidul n-o desparte,
nici marea n-o cuprinde
nici munţii n-o acopăr
- iubirea de părinte...
191 - Omul fără de soţie e ca oaia fără lână
când e vând şi frig şi ploaie, -
şi-i departe de la stână
dar cel cu soţie bună e ca-n dulcea zi cu soare
- când o are, rar cunoaşte,
când cunoaşte, rar o are.
192 - Drept în veci e Adevărul
pe oricare drum e
dar judecătorii-l strâmbă
prea ades în lume.
193 - Cel singur suferă ca gâsca ce n-are apă pe zăvoi
îi e uşor numai când zboară
- că nu se uită înapoi.
194 - Sfatul bun mai mult te-ajută
decât un colac pomană,
căci colacul iute trece
sfatul bun e-o lungă hrană.
195 - În mincinoşi să nu te-ncrezi
decât când în sicriu îi vezi,
- dar tot ce spun în moartea lor
e-un adevăr îngrozitor.
196 - Gândul la un bun sfârşit,
dă vieţii drum cinstit.
197 - Chiar cel mai mare împărat
la urmă tot e-nmormântat
şi-n cel din urmă pat e pus
tot cu lopata - când e dus.
- Ia şi tu seama om străin
că şi tu mori, - să mori senin.
198 - Ca să te scapi de-un hoţ în codru
îţi trebuie-un ciomag să ai
de un slujbaş,
cu pungi de ruble, pe săturate dacă-i dai,
de un sărac cu-un strop de pâine,
de un străin cu-un scurt popas
de moarte însă doar cu viaţa şi sufletul ce ţi-a rămas.
199 - Soţia nu-i ca instrumentul ce-l pui afară rezemat
şi-l uiţi dac-ai cântat cu dânsul
- ea cere grijă necurmat.
200 - Dacă proştii toţi din lume cuşme albe ar purta
ca o turmă de oi albe lumea-ntreagă-ar arăta
- căci acei ce-şi duc viaţa uşuratic şi-ncâlcit
în păcat şi-n necredinţă - sunt un număr nesfârşit.
201 - Cum e o lupoaică din pădure,
şi mama vitregă-i aşa
atâta milă şi iubire şi bunătate vezi şi-n ea.
Femeia credincioasă însă chiar mamă vitregă fiind
va fi mai mult ca mama bună, de dragul dragostei iubind.
202 - Bunătatea-n cel bogat
e ca roua-n praf uscat
şi ca noru-n cer senin
vine rar şi stă puţin
dar în omul credincios
ţine-n veci cu rod frumos.
203 - Oamenii au înăuntru ceea ce-au superior
animalele-nafară, - asta-i deosebirea lor,
om e cel condus de partea cea de sus a firii sale
- cei conduşi de partea joasă nu sunt oameni ci-animale.
204 - Câştig bun este tăcerea
pagubă e vorba multă
vinde cel care vorbeşte
cumpără cel care-ascultă.
205 - Munca este sănătate la oricine-n orice fel;
piere de rugină plugul care nu lucrezi cu el.
206 - Nu dispreţui măgarul c-ai ajuns să-l călăreşti
- şi de nimenea nu râde că nu ştii când îl doreşti.
207 - Stăruinţa totul poate
când e iubitoare
ruga mamei te va scoate
şi din fund de mare.
208 - Cei obişnuiţi cu greul sufăr dar nu gem
de zăpadă niciodată munţii nu se tem.
209 - Numai şoarecii sunt veseli când pisicile lipsesc
- când nu este pază bună, hoţii toţi se-mbogăţesc.
210 - Bizuieşte-te întruna numai pe puterea ta
- când te bizuieşti pe alţii greu ajungi să faci ceva.
211 - Dacă vrei să ai, câştigă
dar păstrează bine-oricând
- când ţii pâinea-n sac la altul o să fii mereu flămând.
212 - Legată ţine-ţi limba ta
vorbind puţin - vei câştiga
vorbind prea mult, vei păgubi
şi prea ades te vei căi.
213 - Cinstit să fii în fapte
şi drept în orice-ai să vorbeşti
- urechi au gardurile toate
şi ochi au orişice fereşti.
214 - Puţin să spui şi mult s-asculţi
vei câştiga la cei mai mulţi,
dar mult vorbind şi neascultând
vei pierde tot, la toţi, curând.
215 - Cu găleata găurită apa n-ai să poţi căra, -
omului cu gura spartă taina nu-ţi încredinţa.
216 - Ne-ndoios că orice faptă este-a sufletului semn,
că oricare semn arată gândul ce ţi-a fost îndemn,
că oricare om vorbeşte după-al vieţii sale fel
- fiecare vas miroase a ceea ce-i pus în el.
217 - Când faci bine, totdeauna cercetează-ţi gândul tău:
- sunt şi oameni din aceia ce fac bine cu gând rău.
218 - Numai cel care iubeşte are drept a se certa
singură iubirea ştie cum lovi şi cum ierta.
219 - Cinstea sau necinstea se-nvaţă din cămin
- în casa lui primeşte, ce dă când e străin.
220 - Cumpătarea este maica sănătăţii şi virtuţii
numai cei ce-o au pe-aceasta sunt cu-adevărat avuţii.
221 - Mestecă-ţi mai mult cuvântul
decât mesteci pâinea-n gură
- cine poate face astfel
are-o bună-nvăţătură.
222 - Un cuvânt plăcut îţi este ca o zi de primăvară
ori de unde te-ai întoarce ai dori să-l afli iară.
223 - Darul mic îl duci acolo de-unde-aştepţi un dar mai mare
asta nu-i întotdeauna, - dar de multe ori, - se pare.
224 - Pentru-a-ţi îndrepta cusurul trebuie să ştii oricând
disciplina şi-ascultarea să le-nveţi în primul rând.
225 - Buna ordine în casă nu se ţine cu ciomag
ci cu linişte, cu pace, cu-ascultare şi cu drag.
226 - Armonia dinăuntru nu-i ceva impus, silită,
ci atunci e-adevărată când din dragoste-i primită.
227 - Ascultarea şi răbdarea sunt de-un preţ covârşitor
nu-i iubire nici izbândă fără ajutorul lor.
228 - Copilul va-nvăţa dreptatea când va cunoaşte că-i dator
să spună drept,
să umble-n cinste,
să dea respectul tuturor.
229 - Omul de la toate-nvaţă, de copil şi până-i mare
dar în primul rând părinţii îi croiesc prima-ndrumare
toţi ceilalţi nu pot adesea pune altă temelie
ci clădesc numai pe-aceea pusă din copilărie.
230 - Răspunderea pentru-ndrumarea unui copil, cum va trăi
o au în primul rând părinţii
- cum ei îi cresc, aşa va fi.
231 - Toţi părinţii-ar vrea să-ndrume pe copiii lor frumos
numai mulţi nu ştiu s-o facă
- şi-asta-i cel mai dureros.
232 - Creşterea şi îndrumarea fiilor e-un lucru greu
nu se poate niciodată, bine, fără Dumnezeu.
233 - Tineretul totdeauna este bun şi creşte drept
dacă are-o pildă bună
şi-un părinte înţelept.
234 - A munci e primul lucru care trebuie-nvăţat
pe un tânăr ce doreşte a fi om adevărat
numai munca îl ajută pe-orice om a creşte drept
binevoitor cu alţii, blând, puternic şi-nţelept.
235 - Uneori şi de pedeapsă e nevoie la copii
dacă vrei pe calea bună să-i povăţuieşti şi ţii.
236 - Din virtuţi, cea mai frumoasă e bunăvoinţa-ntâi
ea rămâne celorlalte tuturora căpătâi
căci fără bunăvoinţă orice ai primi sau da
numai silă şi asprime şi povară-ţi va părea.
237 - Pilda bună - şi mereu
ca s-o dai e foarte greu,
dar nu-i altceva ca ea
când vrei bine a-ndruma.
238 - Numai trei prieteni siguri are-o viaţă norocoasă:
tatăl, mama şi soţia harnică şi credincioasă.
239 - Respectă tot avutul acelui ce asudă
să nu-i iei nici o frunză, căci totu-i strâns cu trudă.
240 - Ţi-ai dat cuvântul: - ţine-l!
- oricât te va costa,
nu ţi l-ai dat? ascultă:
- mai bine nu ţi-l da!
241 - Iubirea cea de mamă ca marea-i de adâncă
oricât o-ngroapă-ntr-însa mai este unde încă...
242 - Numai cel care iubeşte
are dreptul a certa
căci iubirea când loveşte
suferă mai tare ea.
243 - Primeşte-l după-mbrăcăminte
dar preţuieşte-l după minte.
244 - Orice om se cade totul a avea curat şi-ales
şi-n afară,
- dar năuntru mai întâi, - bine-nţeles.
245 - Să nu te deprinzi să-nşeli
că vei face mari greşeli
şi-ai s-ajungi la mari căinţe
ori la grele suferinţe.
246 - Cea mai mare-nţelepciune nu e ca să ştii mustra
ci să ştii a da lumină şi să ştii îmbărbăta.
247 - Numa-nţelepciunea ştie a alege luminos
ce e rău din ce e bine
şi urât din ce-i frumos.
248 - Micşorează-ntotdeauna lauda care-o primeşti
- asta are să te-arate că o meriţi şi-o trăieşti.
249 - Unde lipsa ta-ntâlneşte lipsa celuilalt vecin,
- unde orice bucurie o răscumperi cu venin,
- unde orişice dreptate se câştigă cu tăria,
- sau cu furtul şi minciuna
- stăpâneşte-ţi lăcomia.
250 - Nu-i permite niciodată lenea la copilul tău
căci, obişnuit cu lenea, va ajunge cel mai rău.
251 - Semnul celei mai urâte şi sălbatice culturi
sunt cuvintele porcoase, multele înjurături,
- ce respingător şi josnic poate fi-un înjurător
el e vrednic de dispreţul celorlalţi, al tuturor.
252 - Cumpătare s-ai în toate, modestie şi măsură
cât e bine şi cât cere simţul drept de la Natură.
253 - Tânărul ce vrea s-ajungă drept şi sănătos şi tare
să înveţe două lucruri: cumpătare, cumpătare.
254 - Recunoaşte-ntotdeauna când pe drept vei fi mustrat
- e-un câştig când îţi dai seama
că nu-i bine ce-ai lucrat.
255 - Ai curaj întotdeauna ca să spui oricui în faţă
ce spui despre el în spate,
- ori, atunci, să taci învaţă.
256 - A-l mustra pe un tovarăş, când e el de faţă-i bine
- a-l vorbi de rău în lipsă, e nedrept şi e ruşine.
257 - Orişiunde-ai fi în viaţă, cât de greu să pătimeşti
tu pe nimeni niciodată vezi să nu-l nefericeşti
căci nu om ci fiară este,
- şi mai mult: Satan e-acel
ce nefericeşte pe-alţii ca să desfrâneze el.
258 - Nu-i comoară ca soţia harnică şi iubitoare
- peste casa ei curată totdeauna este soare.
259 - Soră, mamă şi soţie, - ai privirile senine
ca să-nseninezi viaţa celor ce privesc la tine.
260 - Fericire-adevărată dacă vrei să poţi afla
dă-o altuia-nainte şi-ţi vei regăsi pe-a ta.