Din părțile Banatului

1 - Lucrurile mari adesea mai frumos le spui tăcând

și-nțeleptul, pe tăcere îl cunoști în primul rând.

2 - Cine cerne ziua-ntreagă

nu mănâncă pâine,

- cine fără rost aleargă

cerșetor rămâne.

3 - Omul care mult vorbește

lucrul nu-și mai isprăvește,

vorbăria cui îi place

treabă de nimica face.

4 - Cel care vorbește vinde

cel ce tace strânge-n sac,

înțeleptul mult adună

vorbărețul - stă sărac.

5 - Prieten bun e-acela care îți dă sfaturile bune

nu acela ce te-nalță orice nebunii a-i spune.

6 - Croitorul bun n-aruncă nici un petic cât de prost

omul înțelept n-aruncă nici o vorbă fără rost.

7 - Mai puține să vorbești

și mai mult să te gândești

căci îți cruți viața ta

dac-ai să te porți așa.

8 - Decât o sută de câștiguri mai bună-i o economie

căci cumpătarea te ferește de patimi și de datorie.

9 - Împreună noi vorbim

dar în parte auzim,

fiecare în alt fel

și-nțelege cum vrea el.

10 - Pe cel prost nu-l poți aduce, oricât vrei, la adevăr

totdeauna el se-ncurcă în te-miri-ce fir de păr

însă omul cel cuminte și cu cugetul curat

înțelege și iubește ce-i frumos și-adevărat.

11 - Cu mulți ești frate-adeseori

dar pungile nu vi-s surori,

- rari sunt prietenii-ncercați

ce și la pungă-ți pot fi frați.

12 - Unii s-apropie-ntr-atât

de nu-i pot da iubirii loc

- mereu sfârșitul e urât

când e păcatul la mijloc.

13 - Să nu calci pâinea ce-o mănânci

și celui bun să nu-i dai brânci

și cui te-a ajutat cândva

să nu-i faci rău în viața ta.

14 - Când ți-ai învins mânia, învins-ai un dușman

când ea te-a-nvins pe tine, ești rob la un tiran.

15 - Chiar când lucri cel mai greu,

să muncești voios mereu

când muncești nemulțumit

ești de două ori muncit.

16 - Nu numai la o ploaie coliba ți-o zidești

- pentru o viață-ntreagă fă orișice muncești.

17 - Căciula ce te strânge

n-o cumpăra nicicum

- cu omul rău și lacom

să nu te duci pe-un drum.

18 - Mincinoșii cei mai jalnici sunt cei care nu mai pot

a ști nici ei adevărul - ci tot fleacuri îl socot.

19 - Fugi mereu de mincinosul care știe orișicui

câte-o vorbă-adevărată, pune în minciuna lui.

20 - Unde-și face omul munca,

de acolo să trăiască,

- dacă-i împărțeala dreaptă

și o cinste sufletească.

21 - Ține-ți sacul frumușel

până poți primi purcel

- înțelege vremea ta

și prilejul nu-l scăpa.

22 - Da la vârf începe stogul

și din capăt brazda dreaptă

- fă ce faci cu rânduială

și cu minte înțeleaptă.

23 - Unde-s mulți cocoși cântând

greu vezi ziua revărsând

- unde-s mulți poruncitori

greu vezi pace deseori.

24 - Unde inimii i-i drag

stă și gândul ca un steag,

unde inimii-i străin

gândurile nu mai vin.

25 - Când iubirea-i scurtă, e suspinul lung

zilele frumoase nimănui n-ajung.

26 - Unde-i dragoste puțină

poți afla ușor pricină,

unde-i dragoste curată

n-o mai afli niciodată.

27 - Meșterul cel bun, la lucru,

cântărețul, la cântat,

bunul prieten la nevoie,

- se cunosc cu-adevărat.

28 - Mărul putred totdeauna strică multe mere bune

- prietenia cu stricații te va duce-n stricăciune.

29 - Oaia care e râioasă

strică turma cea frumoasă,

- unul dacă-i rău și hoț

face nume rău la toți.

30 - Nu jindui avutul nedrept și nemuncit

că roada-i blestemată și gustul otrăvit

- fii mulțumit cu roada cinstitei tale munci

că nu-i nici împăratul mai fericit atunci.

31 - Nu-i nicăieri în viață un loc să ai de toate

chiar fără nici o lipsă, pe lume, nu se poate.

32 - Mai bine-un iepure-n frigare

decât o sută între spini

- puținul tău cinstit mai bun e

decât belșugul la străini.

33 - Cloșca ce-și tot schimbă cuibul nu mai scoate pui în veac

sluga tot schimbând stăpânii moare slugă și sărac

pomul tot schimbându-și locul se usucă fără rod

- omul ce-și tot schimbă munca și credința

- e-un nerod.

34 - Trece vara ca o pâine,

vine iarna ca un câine

- trece vara petrecând

vine iarna tremurând.

35 - Ascultă cucul când îți cântă, căci dacă tace, în zadar,

și fierul până-i roșu bate-l, de vrei să fii bun potcovar

și orice lucru fă-l la vreme

- căci dacă trece timpul său

vei aduna în loc de roade zadarnice păreri de rău.

36 - Cine-și bate des nevasta își dă-n sacul cu făină

cu cât dă mai mult cu-atâta îi rămâne mai puțină.

37 - Soțul este stâlpul casei

iar soția-i ușa ei

până ușa este bună stă și stâlpul cu temei

- când slăbește ușa casei și se mișcă după vânt

în curând de ploi și vânturi vezi și stâlpul la pământ.

38 - În cuptorul cel încins

pui un lemn și iar e-aprins

- când ți-e soțul necăjit

taci, și-l lasă liniștit,

căci o vorbă rea de-i spui

iar aprinzi mânia lui.

39 - Sărăcia cu cercei

vai și-amar de capul ei.

Fudulia fără cap

stă și umblă ca un țap.

- Nu-i nimic mai râs în sat

ca și prostul îngâmfat.

40 - Nu-i mai cu folos zăbavă ca al cărților citit

căci în ele omul află tot ce-i mai frumos gândit.

41 - Adevărul, ca oleiul pe deasupra apei iese

cine-l are, va cunoaște răsplătirile-i alese.

42 - Din vorbă-n vorbă se arată

ce-i adevăr și ce-i minciună,

- butoiul gol, sau plin, se vede

din zgomotul cu care sună.

43 - Mai rușine e a zice că cunoști, ce nu cunoști,

decât a nu ști,

- că-n urmă te vor râde și cei proști.

44 - Jocul, prea peste măsură,

va sfârși cu-o lovitură

totdeauna ce e prea

va sfârși cu-o vorbă rea.

45 - Bun, nu-i cel ce rabdă răul

ci-i acel ce face bine

- omenia-i datoria omenească la oricine.

46 - Bunătatea e frumsețea ce cu sufletul o vezi

și cu care totdeauna inima ți-o desfătezi.

47 - Bunul-simț este-nsușirea cea mai de dorit oricui

nu-i nimic, când el lipsește, să poți pune-n locul lui.

48 - Când latră câinele bătrân

să nu mai stai cu mâna-n sân

ci ieși degrab și-ți ia un par

că el nu latră în zadar.

Când îți grăiește-un om pățit

urmează-i sfatul negreșit

căci vai de cel necumpătat

ce râde când e-nștiințat.

49 - Dintre doi care se ceartă cel mai înțelept e-acel

care tace mai-nainte, chiar când nu-i de vină el.

50 - De la glumă-ajungi la ceartă,

de la vorbă-ajungi la faptă,

de la mic ajungi la mare

- când nu-i minte și-nfrânare.

51 - Capul minții e măsura

calea ei, - învățătura,

- cine are cap și cale

umblă bine-n toate-a sale.

52 - A cinsti părinții, este cea mai sfântă datorie

cine și-o-mplinește vrednic, e cinstit pe veșnicie.

53 - Cine-n față te cinstește

iar în spate clevetește,

este omul necinstit

- va sfârși nesuferit.

54 - Pe străin când vine-n casă

să-l primești și să-i dai masă,

să-l cinstești cum se cuvine

- căci te vei cinsti pe tine.

55 - Dacă-n certuri nu te bagi

nici o pagubă nu tragi, -

dacă nu vrei s-ajungi rău

taci și du-te-n drumul tău.

56 - Cinstește-l pe cinstit oriunde

în orice haină-ar fi-mbrăcat,

căci cinstea-i haina și mai scumpă

decât veșmântul de-mpărat.

57 - Cinstea nici se poate vinde

și nici cumpăra cu bani

cei ce-o pot ori da, ori cere,

nu-ți sunt prieteni ci dușmani.

58 - Limba nu ucide, însă face-o rană

mai amară ca o viperă dușmană.

59 - Pe-orice drum în lume, de-un cinstit e greu

i-e ușor doar drumul către Dumnezeu.

60 - Când treci pe lângă orbi, oricând

închide-ți și tu-un ochi trecând

măcar să pari, dacă nu ești

- căci altfel poți s-o și pățești.

61 - Cum părinții sunt o cinste pentru fiii lor cuminți

tot așa pot fi copiii, laudă pentru părinți.

62 - Către părinți, ai datoria, cât jumătate spre Hristos

să pui în ea întotdeauna ceva înalt și cuvios.

63 - Părinților le datorăm

lumina-n care ne formăm

- dar viața datorăm mereu

întreagă, doar lui Dumnezeu.

64 - Rău e când nu știu părinții judeca pe fiii lor

dar mai rău, când fiul este la părinți judecător.

65 - Cioplește-ntâi cuvântul apoi îl scoate-n lume

căci cum scoți tu cuvântul, îți scoate și el nume.

66 - Cuvântul spus odată în veac nu-l mai adui

- precum de foc, ai grijă, de vorba care-o spui.

67 - Nemulțumitului, se ia

- napoi un dar ce i s-ar da

- căci cel mereu nemulțumit

e tuturor nesuferit.

68 - Mai fericit e să poți da

de mii de ori, ca a lua,

mai fericit e-a dărui

de mii de ori, ca a primi.

69 - Cu sila poți, la mulți, lua

dar nimănuia nu-i poți da, -

- ce bine-i când un sfat iubit

cu bucurie-i și primit.

70 - Dă oricui ce se cuvine

ție-ajungă-ți ce rămâne,

dă oricui ce-a trebuit

ție-ajungă-ți c-ai plătit.

71 - Când pisica nu-i acasă

joacă șoarecii pe masă

- când nu-i cugetul cinstit

zici că-i totu-ngăduit.

72 - Să-l asculți pe înțelept

dar să umbli cu cel drept.

Înțeleptul rar e drept

dreptul pururi înțelept.

73 - Ce e drept nu e păcat

nici la dat, nici la luat.

74 - Dacă-ai cugetu-nțelept

strâmb de-ai sta, tu judeci drept,

dar când cuget negru ai

judeci strâmb, chiar drept când stai.

75 - Când dușmanii-s dau binețe, este primul semn de pace

fericit să fie-acela care primul pas îl face.

76 - Ferește-mă Doamne-n veac

de prietenii ce tac

căci de dușmani - ce vorbesc

văd și eu să mă feresc.

77 - Poți împăca dușmanii iertând mereu tăcut

și ce-au făcut ei, toate

- și tot ce n-au făcut.

78 - Nu-ți uita de prieteni, - ca să-i întâlnești

nu-ți uita dușmanii, ca să-i ocolești!

79 - Când ești gata, și poți merge,

de oriunde, pe-orice vreme,

de puține ori în viață ai să plângi

sau te vei teme.

80 - Numai fapta bună

poate ca să pună

celui ce-o adună

veșnica-i cunună.

81 - A nu face rău, nu-nseamnă să faci doar o faptă bună, -

trebuie să-ți fie bune toate faptele-mpreună!

82 - Roada faptei celei bune

cinstea are s-o-ncunune,

dar urmarea faptei rele

e rușine și belele.

83 - Cei nebuni promit ușor:

ce nu pot sau ce nu vor,

cei cuminți: ce pot și vreau;

- sfinții nu promit, ci dau.

84 - Orișiunde, și la toți

să nu spui decât ce poți,

că de spui și nu-mplinești

mincinos te dovedești.

85 - Cine ia cu mână lungă

pierde și ce are-n pungă,

cine ia ce nu-i cinstit

pierde și ce-i drept muncit.

86 - Cel ce nici flămând nu fură

și nici însetat nu ia

este cel mai cu virtute

și mai drept în calea sa.

87 - Vai de cel ce ține minte numai c-a fost pedepsit

însă uită de păcatul pentru care-a fost lovit.

88 - Mare lucru e să știi

să-ți crești vrednici pe copii.

nestricând pe cei iubiți

și-ndreptând pe cei greșiți.

89 - Îndreaptă-ți vina orișicând

aceasta fă-o-n primul rând, -

grăbind să-ndrepți ce ai greșit

te dovedești un om cinstit.

90 - Tineretul, înaintea celor mai bătrâni, se cere

a avea urechi nu gură, - ascultare și tăcere.

91 - Înțeleptul când deschide gura lui, tu-nchide-a ta

căci atunci e-ntotdeauna mai cuminte-a asculta.

92 - Când te uiți la gura lumii și te iei s-asculți de toți

ai s-ajungi în fundul gropii

- și-apoi scapă, dacă poți!

93 - Ai dreptate a ierta

numai ce-i în contra ta

- ce-i în contra altuia

doar acela va putea.

94 - Când te faci judecător

tu să știi că ești dator

numai vina altora

a o trece și-a ierta...

95 - Haina, pentru-mbrăcăminte,

nu spre fală să ți-o faci, -

de ești om, sau nu,

se vede și din felul cum te-mbraci.

96 - Luxul nu-i îmbrăcăminte

cum nebunul, om cuminte.

97 - Este și îmbrăcăminte

ce dezbracă-n plină stradă

pentru cel ce are minte

e rușine și s-o vadă.

98 - Minciuna-i mama-nșelăciunii,

- de-aceea orice mincinos

e și înșelător, iar asta îl face și mai păcătos.

99 - Cine vrea să-nșele pe-altul, se înșală tot pe sine

căci cum nici nu se gândește plata răului îi vine.

100 - Deschide-ți ochii la-nceput

nu după ce-i târgul făcut,

căci prea târziu, e în zadar

trecutul nu se-ntoarce iar.

101 - Înșelând ți-arați dorința ca să fii și tu-nșelat, -

fiecare să se-aștepte la răspunsul meritat.

102 - Oamenii sunt unii cu-alții împreună pe pământ

- să se-ajute unii cu-alții,

- toți îndatorați își sunt.

103 - E mai lesne întrebarea, decât e răspunsul ei,

- să-ți alegi întotdeauna cui îi dai și cui îi cei’.

104 - Cine-ntreabă rar greșește

mintea bună căi găsește, -

cine face și nu-ntreabă

des greșește - mintea slabă.

105 - La așa-ntrebare, un așa răspuns

dacă-s pe măsură, fie-le de-ajuns.

106 - Cu-ntrebarea

treci și marea

cu tăcuta

joci bătuta.

107 - Gura ce-nțeleaptă este ca fântâna cea curată

face tuturora bine, rău la nimeni niciodată.

108 - Arată și cu fapta știința ce-o înveți

că vorba, numai vorba, adesea n-are preț.

109 - Mai bine fii mustrat de omul

cel înțelept și drept și bun

ca lăudat de cel netrebnic

și fără cinste și nebun.

110 - Înțeleptul, ca albina, caută numai ce-i frumos

și alege ce e bine, ce e drept și de folos.

111 - Înțeleptul se-nvoiește orișicum, doar s-aibă pace

dar cu prostul n-ajungi bine

orice-ai vrea și orice-ai face.

112 - Nu te arăta-nțelept

în tot locul, - că nu-i drept

- ca să fii la adăpost

uneori te fă și prost.

113 - Vorbește ca un înțelept

și-nfăptuiește ca un drept

și umblă ca și cel curat

- atunci ești om adevărat.

114 - Buna-nvățătură, fără trai frumos

floare minunată, fără de miros.

115 - Precum sfânta bucurie inima ți-o-nviorează

astfel sfânta-nvățătură mintea ta o luminează.

116 - Omului cu-nvățătură

miere scumpă-i stă pe gură

dar numai cine-i albină

știe s-o strângă și s-o țină.

117 - Toate fiarele sătule odihnesc și dorm odată

numai lacomul nu doarme și că are nu s-arată

orișicât ar fi să strângă n-are veșnic îndestul

orișicât și-ar umple burta niciodată nu-i sătul.

118 - Lenea-i sora sărăciei,

ele, fiicele urgiei...

și pe soare și pe lună

ele umblă împreună,

împreună dorm în șură

împreună foame-ndură,

împreună-n zdrențe-ncată

și-mpreună pier odată.

119 - Cine vara-n umbră doarme

iarna suferă de foame,

cine vara stă lungit

iarna tremură lipsit.

120 - Lenea-i mama multor rele,

munca te scapă de ele.

121 - Lenea nu e odihnire

de-aia n-are mulțumire.

122 - Lenea-i toată nelucrarea, tot ce trece spre mai jos

numai munca și iubirea te înalță spre frumos.

123 - Înțeleptu-nvârte limba și de șapte ori-nainte

apoi scoate dintre buze cele câteva cuvinte.

124 - Pe bou îl legi de coarne,

pe om de limbă-l leagă

de vrei să ții la viață

și cinstea de ți-e dragă.

125 - Adesea limba taie, ca sabia, mai tare

iar rana ei adesea e fără vindecare.

126 - Minciuna e ca norul negru: întunecă-adevărul sfânt

înțelepciunea-i ca lumina care-l arată pe pământ.

127 - Cel ce se-nvață cu minciuna

e cum ar coborî pe-o scară:

o treaptă-i grea, - căci celelalte

ușor, pe urmă, le coboară.

128 - Omul cel cinstit nu-și poate apăra așa-ndârjit

cinstea lui, - ca mincinosul vina sa, descoperit.

129 - Cui prea spune-n sus și-n jos

că el nu-i un mincinos,

trebuie să-l crezi din toate

poate nici pe jumătate.

130 - Nici o boală nu-i mai rea

ca a nu te sătura,

căci omul nesățios

e urât și dușmănos,

ducând trai nestăpânit

e de toți disprețuit.

131 - Când păunu-și umflă coada, capul sus cu fală-și ține

când se uită spre picioare, - și-l apleacă de rușine.

- Nu e om, - căutându-și bine spre păcate și scăderi -

să nu vadă că nu-i altul, mai cu vină, nicăieri.

132 - Când mândria-n suflet vine

o să-ți vină și: - rușine,

pizmă, laudă, venin

și-ncă multe rele vin...

133 - În clipele mândriei

- ce bine de-ai putea

gândi la câte rele dintr-însa pot urma.

134 - Cu-un mânios nu te certa

cât este-n mânia sa,

ci las-să-i treacă, și apoi

vedeți ce-a fost între-amândoi.

135 - Să-ți apună-a ta mânie când și soarele apune

ca să poți în ceasul serii sta, cu-ai tăi, la cele bune

fără inimă-apăsată, fără duhul tulburat

numai astfel o să-ți fie sufletul despovărat.

136 - Supărarea cea de seară, lasă-ți-o pe dimineață

dacă vrei să ai în casă cea mai liniștită viață.

137 - Cel furios e ca și ploaia ce trece repede spre munți

când vezi că vine, las-să treacă

- e mult mai bine să n-o-nfrunți.

138 - Munca-i datoria care are-n sine plata sa

orișicine și-o-mplinește, află bucurie-n ea.

139 - Într-o viață-adevărată nu-i nimic pe jumătate

nici în muncă,

nici în cântec,

nici în dragoste

- ci-s toate

toate-acestea-mpreunate cu curaj și bucurie

fac eroul muncii, omul de-o înaltă vitejie.

140 - Cine vrea să aibă casă totdeauna fericită

aibă dragoste curată, bucuroasă și-nnoită.

141 - Celui care-ți vine-n casă,

dacă vrei să-i dai ceva

pune-i bucuros pe masă,

nu-l mai întreba de vrea...

căci și a-ntreba, și-a spune, lucru-acesta - nu-i frumos

- cine-ntreabă de ți-e foame, știi că nu-ți dă bucuros.

142 - Cine fură-și ia răsplata

cine dă - și-o ia la fel,

orice rău, ca orice bine

are plata lui, în el.

143 - Chiar cel mai mic vrăjmaș al tău

îți poate face-un mare rău.

144 - Ori vorbește cum ți-e portul

ori te poartă cum vorbești

- dacă vrei să te respecte

cei cu care te-ntâlnești.

145 - Pentru buna faptă

n-aștepta răsplată,

- inima curată

pentru ea ți-e dată.

146 - Vaca slabă toată cioarda de rușine-o lasă

- un nerușinat, rușină pe toți cei din casă.

147 - Băutura-ntâi e boală, apoi moarte și pierzare

mai mulți se îneacă astăzi în pahar decât în mare.

148 - Hărnicia-ți dă de toate

cumpătarea - sănătate

rugăciunea - mulțumire

și credința - mântuire.

149 - Fumătorul își aruncă, el cu mâna lui, acum

întâi banii, apoi viața, apoi sufletul, în scrum.

150 - Orice supă să o lauzi numai după ce-ai mâncat,

orice zi s-o lauzi numai după ce s-a înserat,

orice om să-l lauzi numai

după-al morții lui hotar

- altfel toate-s schimbătoare: poți să te înșeli amar.

151 - Când pui munca de-ți așterne

chiar și pietrele-ți par perne

când pui foamea să-ți gătească

mănânci masă-mpărătească.

152 - Nu tulbura izvorul din care ai băut

nu-ntoarce rău acelui ce bine ți-a făcut.

153 - Lăcomia după bani

face omului dușmani

și pe-ai lui și pe vecini

și pe frați și pe străini

și pe Dumnezeu Cel Sfânt

și-n viață și-n mormânt.

154 - Chiar când e sfărmată harfa coarda tot mai plânge

chiar când e zdrobit altarul focul nu se stinge

chiar când cel drag nu mai este - a rămas iubirea

chiar când dragostea se duce, nu pierzi amintirea.

155 - Mai prețios e-un miel decât o turmă-n China

- decât o mamă-n depărtări, mai bună e vecina.

156 - Dacă faci cu lupul pace, tu securea gata ține

pacea lui e viclenie nu-i odihnă pentru tine.

157 - Sfat și sare - dacă ai -

numai cui le cer - să dai.

158 - Dracul nu-ți ia decât ceea ce-i dai tu cu voia ta

- răul ce ți-l faci tu singur nu ți-l poate nimenea.

159 - Colivia cea mai scumpă păsărica n-o hrănește

- ce folos de-alese daruri celui care lenevește?

160 - Și cocoșul face ouă când e omul norocos

- celui harnic totdeauna grâu-i crește mai frumos.

161 - Nu e bob de grâu să n-aibă și tărâțe prin făină

însă unele-au mai multă pe când altele puțină,

- nu e nici un om să n-aibă și scăderi

- când cauți mai bine

însă mai de preț e-acela ce le are mai puține.

162 - Dacă vrei cu bucurie să petreci la bătrânețe

ai de grijă totdeauna să-ți pui frâu în tinerețe.

163 - Ca și clopotul cel mare urlă vorba rea și tună,

- într-o clipă se aude peste-o țară cum răsună

însă vorba cea de bine e ca viersul de chitară:

cât de dulce să răsune rar se-aude pân-afară.

164 - Cât trăiești pe lumea asta tot înveți necontenit

- numai omul prost se crede c-a ajuns desăvârșit.

165 - Și vulpea doarme, dar și-n vis tot la găini gândește

- și cei răi tac, dar gândul lor tot rele urmărește.

166 - Cu meșteșugul și cu gura duci greul jumătate

cu gura și cu meșteșugul - duci cealaltă parte.

167 - Nu bârfi pe nimeni, spune numai bine

că-nnegrind pe altul nu te-albești pe tine.

168 - Cai visează-un lup flămând,

pâinea-i la sărac în gând,

țara lui la cel pribeag,

prietenul - la prieten drag.

169 - Omul după vorbă-l vezi

ca și nuca după miez,

- miezul sec - vorba ușoară

focu-l arde, vântu-l zboară.

170 - Dacă ai o ciorbă caldă și-o soție iubitoare

nu mai vrea nimic pe lume

- ai averea cea mai mare.

171 - Dacă vrei soție bună ia aminte și-nțelege

tu mai mult decât cu ochiul, cu urechea ți-o alege

ia aminte totdeauna nu prea mult frumsețea sa

ci la ce-auzi despre dânsa

și mai mult ce-auzi din ea.

172 - Unde-i o femeie rea

dracul n-are ce căuta.

173 - Când prinde să vorbească banul

atuncea adevărul tace, -

când vezi minciuna că se caută,

retrage-te și-i lasă-n pace.

174 - La ce dascăl te vei duce așa școală-i învăța,

cum e cartea ce te-atrage, așa-i pregătirea ta,

și cum ți-este pregătirea așa-i fapta vieții-ntregi

iar la urmă cum ți-e fapta, așa plată-ai să culegi.

175 - Cine se învață singur are-un slab învățător

- după ani își vede-adesea munca grea și fără spor.

176 - Măsoară de mai multe ori pân-să croiești o dată

- când faci ce nu mai poți să-ndrepți,

- ai grijă necurmată.

177 - Găinile să se ascundă când spune vulpea că postește

iar soțul bun să aibă grijă

când celălalt se lingușește.

178 - Fiul ți-l căsătorește când vei vrea și cum poftești

fiica însă, când ți-o cere și cum poți

- nu cum gândești.

179 - Când va fi să mergi la luptă, tu să faci o rugăciune

când va fi să mergi pe mare, două rugăciuni tu spune

dar când mergi să cauți soție de trei ori întâi te roagă

- dacă umbli rău atuncea rea-ți va fi viața-ntreagă.

180 - Proștii n-au să-ncărunțească de prea multe griji nicicând

însă cel cuminte-și face grijă pentru orice gând

căci el știe ce răspunde pentru orice pas al său

- nu-i tot una că un lucru e spus bine sau spus rău.

181 - Soția nu e ca o cizmă,

sau ca un băț,

sau ca o șea

să poți să o arunci atuncea

când nu-ți va mai plăcea de ea

de-aceea bine te gândește cât încă nu v-ați cununat

dar de-ai luat-o taci și du-o,

- n-o lepăda că faci păcat.

182 - Prietenia ne-ncercată

e ca nuca negustată

încă n-ai putut vedea

dacă-i bună sau e rea.

183 - Gura cea deschisă nu rămâne goală

când ții poala-ntinsă tot prinzi ceva-n poală.

184 - Nu de lege să ai teamă

ci s-ai de judecători

legea totdeauna-i dreaptă,

însă ei - arareori.

185 - Când un om din suflet plânge, chiar cei orbi vor lăcrima

când e-o inimă mișcată

- și-altele se vor mișca.

186 - Viitorul e al celor care știu mai mult s-aștepte

- stăruința și răbdarea sunt cele mai-nalte trepte.

187 - Cu Binele călătorește pe orice mări că nu te-neci

dar fără Dumnezeu vreodată nici pragul casei

să nu-l treci;

când ești cu El, tu poți fi sigur de ajutor la orice greu

dar cine oare să-ți ajute când tu ești fără Dumnezeu?

188 - Nu-ți arunca greșeala asupra nimănuia

ușor îți pare sacul pe umărul altuia.

189 - Bețivul caută reazem de-un stâlp, oricât de mic,

soția caută-n viață un soț cât mai voinic

și fiecare simte nevoia de-a avea

un reazem lângă sine

- dar mulți nu-l știu păstra.

190 - Iubirea de părinte nici seceta n-o seacă,

nici flacăra n-o arde,

nici apele n-o-neacă,

nici zidul n-o desparte,

nici marea n-o cuprinde

nici munții n-o acopăr

- iubirea de părinte...

191 - Omul fără de soție e ca oaia fără lână

când e vând și frig și ploaie, -

și-i departe de la stână

dar cel cu soție bună e ca-n dulcea zi cu soare

- când o are, rar cunoaște,

când cunoaște, rar o are.

192 - Drept în veci e Adevărul

pe oricare drum e

dar judecătorii-l strâmbă

prea ades în lume.

193 - Cel singur suferă ca gâsca ce n-are apă pe zăvoi

îi e ușor numai când zboară

- că nu se uită înapoi.

194 - Sfatul bun mai mult te-ajută

decât un colac pomană,

căci colacul iute trece

sfatul bun e-o lungă hrană.

195 - În mincinoși să nu te-ncrezi

decât când în sicriu îi vezi,

- dar tot ce spun în moartea lor

e-un adevăr îngrozitor.

196 - Gândul la un bun sfârșit,

dă vieții drum cinstit.

197 - Chiar cel mai mare împărat

la urmă tot e-nmormântat

și-n cel din urmă pat e pus

tot cu lopata - când e dus.

- Ia și tu seama om străin

că și tu mori, - să mori senin.

198 - Ca să te scapi de-un hoț în codru

îți trebuie-un ciomag să ai

de un slujbaș,

cu pungi de ruble, pe săturate dacă-i dai,

de un sărac cu-un strop de pâine,

de un străin cu-un scurt popas

de moarte însă doar cu viața și sufletul ce ți-a rămas.

199 - Soția nu-i ca instrumentul ce-l pui afară rezemat

și-l uiți dac-ai cântat cu dânsul

- ea cere grijă necurmat.

200 - Dacă proștii toți din lume cușme albe ar purta

ca o turmă de oi albe lumea-ntreagă-ar arăta

- căci acei ce-și duc viața ușuratic și-ncâlcit

în păcat și-n necredință - sunt un număr nesfârșit.

201 - Cum e o lupoaică din pădure,

și mama vitregă-i așa

atâta milă și iubire și bunătate vezi și-n ea.

Femeia credincioasă însă chiar mamă vitregă fiind

va fi mai mult ca mama bună, de dragul dragostei iubind.

202 - Bunătatea-n cel bogat

e ca roua-n praf uscat

și ca noru-n cer senin

vine rar și stă puțin

dar în omul credincios

ține-n veci cu rod frumos.

203 - Oamenii au înăuntru ceea ce-au superior

animalele-nafară, - asta-i deosebirea lor,

om e cel condus de partea cea de sus a firii sale

- cei conduși de partea joasă nu sunt oameni ci-animale.

204 - Câștig bun este tăcerea

pagubă e vorba multă

vinde cel care vorbește

cumpără cel care-ascultă.

205 - Munca este sănătate la oricine-n orice fel;

piere de rugină plugul care nu lucrezi cu el.

206 - Nu disprețui măgarul c-ai ajuns să-l călărești

- și de nimenea nu râde că nu știi când îl dorești.

207 - Stăruința totul poate

când e iubitoare

ruga mamei te va scoate

și din fund de mare.

208 - Cei obișnuiți cu greul sufăr dar nu gem

de zăpadă niciodată munții nu se tem.

209 - Numai șoarecii sunt veseli când pisicile lipsesc

- când nu este pază bună, hoții toți se-mbogățesc.

210 - Bizuiește-te întruna numai pe puterea ta

- când te bizuiești pe alții greu ajungi să faci ceva.

211 - Dacă vrei să ai, câștigă

dar păstrează bine-oricând

- când ții pâinea-n sac la altul o să fii mereu flămând.

212 - Legată ține-ți limba ta

vorbind puțin - vei câștiga

vorbind prea mult, vei păgubi

și prea ades te vei căi.

213 - Cinstit să fii în fapte

și drept în orice-ai să vorbești

- urechi au gardurile toate

și ochi au orișice ferești.

214 - Puțin să spui și mult s-asculți

vei câștiga la cei mai mulți,

dar mult vorbind și neascultând

vei pierde tot, la toți, curând.

215 - Cu găleata găurită apa n-ai să poți căra, -

omului cu gura spartă taina nu-ți încredința.

216 - Ne-ndoios că orice faptă este-a sufletului semn,

că oricare semn arată gândul ce ți-a fost îndemn,

că oricare om vorbește după-al vieții sale fel

- fiecare vas miroase a ceea ce-i pus în el.

217 - Când faci bine, totdeauna cercetează-ți gândul tău:

- sunt și oameni din aceia ce fac bine cu gând rău.

218 - Numai cel care iubește are drept a se certa

singură iubirea știe cum lovi și cum ierta.

219 - Cinstea sau necinstea se-nvață din cămin

- în casa lui primește, ce dă când e străin.

220 - Cumpătarea este maica sănătății și virtuții

numai cei ce-o au pe-aceasta sunt cu-adevărat avuții.

221 - Mestecă-ți mai mult cuvântul

decât mesteci pâinea-n gură

- cine poate face astfel

are-o bună-nvățătură.

222 - Un cuvânt plăcut îți este ca o zi de primăvară

ori de unde te-ai întoarce ai dori să-l afli iară.

223 - Darul mic îl duci acolo de-unde-aștepți un dar mai mare

asta nu-i întotdeauna, - dar de multe ori, - se pare.

224 - Pentru-a-ți îndrepta cusurul trebuie să știi oricând

disciplina și-ascultarea să le-nveți în primul rând.

225 - Buna ordine în casă nu se ține cu ciomag

ci cu liniște, cu pace, cu-ascultare și cu drag.

226 - Armonia dinăuntru nu-i ceva impus, silită,

ci atunci e-adevărată când din dragoste-i primită.

227 - Ascultarea și răbdarea sunt de-un preț covârșitor

nu-i iubire nici izbândă fără ajutorul lor.

228 - Copilul va-nvăța dreptatea când va cunoaște că-i dator

să spună drept,

să umble-n cinste,

să dea respectul tuturor.

229 - Omul de la toate-nvață, de copil și până-i mare

dar în primul rând părinții îi croiesc prima-ndrumare

toți ceilalți nu pot adesea pune altă temelie

ci clădesc numai pe-aceea pusă din copilărie.

230 - Răspunderea pentru-ndrumarea unui copil, cum va trăi

o au în primul rând părinții

- cum ei îi cresc, așa va fi.

231 - Toți părinții-ar vrea să-ndrume pe copiii lor frumos

numai mulți nu știu s-o facă

- și-asta-i cel mai dureros.

232 - Creșterea și îndrumarea fiilor e-un lucru greu

nu se poate niciodată, bine, fără Dumnezeu.

233 - Tineretul totdeauna este bun și crește drept

dacă are-o pildă bună

și-un părinte înțelept.

234 - A munci e primul lucru care trebuie-nvățat

pe un tânăr ce dorește a fi om adevărat

numai munca îl ajută pe-orice om a crește drept

binevoitor cu alții, blând, puternic și-nțelept.

235 - Uneori și de pedeapsă e nevoie la copii

dacă vrei pe calea bună să-i povățuiești și ții.

236 - Din virtuți, cea mai frumoasă e bunăvoința-ntâi

ea rămâne celorlalte tuturora căpătâi

căci fără bunăvoință orice ai primi sau da

numai silă și asprime și povară-ți va părea.

237 - Pilda bună - și mereu

ca s-o dai e foarte greu,

dar nu-i altceva ca ea

când vrei bine a-ndruma.

238 - Numai trei prieteni siguri are-o viață norocoasă:

tatăl, mama și soția harnică și credincioasă.

239 - Respectă tot avutul acelui ce asudă

să nu-i iei nici o frunză, căci totu-i strâns cu trudă.

240 - Ți-ai dat cuvântul: - ține-l!

- oricât te va costa,

nu ți l-ai dat? ascultă:

- mai bine nu ți-l da!

241 - Iubirea cea de mamă ca marea-i de adâncă

oricât o-ngroapă-ntr-însa mai este unde încă...

242 - Numai cel care iubește

are dreptul a certa

căci iubirea când lovește

suferă mai tare ea.

243 - Primește-l după-mbrăcăminte

dar prețuiește-l după minte.

244 - Orice om se cade totul a avea curat și-ales

și-n afară,

- dar năuntru mai întâi, - bine-nțeles.

245 - Să nu te deprinzi să-nșeli

că vei face mari greșeli

și-ai s-ajungi la mari căințe

ori la grele suferințe.

246 - Cea mai mare-nțelepciune nu e ca să știi mustra

ci să știi a da lumină și să știi îmbărbăta.

247 - Numa-nțelepciunea știe a alege luminos

ce e rău din ce e bine

și urât din ce-i frumos.

248 - Micșorează-ntotdeauna lauda care-o primești

- asta are să te-arate că o meriți și-o trăiești.

249 - Unde lipsa ta-ntâlnește lipsa celuilalt vecin,

- unde orice bucurie o răscumperi cu venin,

- unde orișice dreptate se câștigă cu tăria,

- sau cu furtul și minciuna

- stăpânește-ți lăcomia.

250 - Nu-i permite niciodată lenea la copilul tău

căci, obișnuit cu lenea, va ajunge cel mai rău.

251 - Semnul celei mai urâte și sălbatice culturi

sunt cuvintele porcoase, multele înjurături,

- ce respingător și josnic poate fi-un înjurător

el e vrednic de disprețul celorlalți, al tuturor.

252 - Cumpătare s-ai în toate, modestie și măsură

cât e bine și cât cere simțul drept de la Natură.

253 - Tânărul ce vrea s-ajungă drept și sănătos și tare

să învețe două lucruri: cumpătare, cumpătare.

254 - Recunoaște-ntotdeauna când pe drept vei fi mustrat

- e-un câștig când îți dai seama

că nu-i bine ce-ai lucrat.

255 - Ai curaj întotdeauna ca să spui oricui în față

ce spui despre el în spate,

- ori, atunci, să taci învață.

256 - A-l mustra pe un tovarăș, când e el de față-i bine

- a-l vorbi de rău în lipsă, e nedrept și e rușine.

257 - Orișiunde-ai fi în viață, cât de greu să pătimești

tu pe nimeni niciodată vezi să nu-l nefericești

căci nu om ci fiară este,

- și mai mult: Satan e-acel

ce nefericește pe-alții ca să desfrâneze el.

258 - Nu-i comoară ca soția harnică și iubitoare

- peste casa ei curată totdeauna este soare.

259 - Soră, mamă și soție, - ai privirile senine

ca să-nseninezi viața celor ce privesc la tine.

260 - Fericire-adevărată dacă vrei să poți afla

dă-o altuia-nainte și-ți vei regăsi pe-a ta.