Din norii toamnei
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Din norii toamnei vânturi reci
cern stropi mărunţi de ploaie
şi desfrunziţii arbori goi
smerite crengi îndoaie.
De-un fir atârnă într-un pom
o biată frunză moartă
privesc cum vântul nemilos
o zbuciumă şi-o poartă.
Ce tristă-asemănare-mi fac:
- în vânt cu ploi şi ceaţă
ca zbuciumata frunză-atârni
trudita mea viaţă!
Şi-ades de-atâtea frământări
greu plâns mi se desface:
- dezleagă-i Doamne slabul fir
şi dă-i odată pace!...
Iar clipa asta când va fi,
să-i fie fericită!
- să cadă-ncet şi liniştit
în Mâna Ta iubită!