Din părţile Munteniei
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Mai tare-i omul ca o piatră
dar şi mai slab e ca o floare;
adesea-n faţă nu-şi arată
ce-n inimă adânc îl doare,
ce unul poate spune-ndată
în altul zace până moare.
2 - Apucăturile fac omul -
şi după-acestea-l recunoşti
că-i omul om din neam de cinste
sau că-i un prost din neam de proşti.
3 - Dacă-mi iubeşti câinele meu, vei ţine şi la mine
că nu-mi poţi face mie rău iar casei mele bine
nu poţi să-L bucuri pe Cel Bun urând a Lui Lucrare
nu poţi privi c-un ochi în jos, cu celălalt spre soare.
4 - În pustiu nu afli prieteni
caută-i mai nainte,
pentru mâine, de-azi gândeşte
- de eşti om cuminte.
5 - Bunul nume mai de preţ e
ca o cingătoare
care este numai aur şi mărgăritare
el prin cinste se câştigă şi prin bunătate
şi prin muncă şi-l păstrează
- omul care poate.
6 - Cu zgârcitul şi cu lupul să nu te-nsoţeşti vreodată
că ori ieşi cu omenia ori cu oaia despuiată.
7 - Omul lacom este-asemeni unui şarpe care-ar vrea
să înghită o cămilă, - în curând se va-neca.
8 - Mai sărac ca toţi e-acela ce tot ia şi nu-i sătul
nimeni nu-i dă cât doreşte
- numai moartea-i dă destul.
9 - Lacomul şi egoistul nu ţi-s prieteni buni nicicând
dac-au un folos din asta, cum te cumpără, - te vând.
10 - Săracul chiar dacă-i lipsit
arareori e om zgârcit
zgârcitul e flămând în veac
de-aceea pururea-i sărac.
11 - Mai bine-ţi petrece noaptea furios decât căit
de aceea taci şi lasă răzbunarea - negreşit!
12 - Cel ce merge cu mânie şi cu dor de răzbunare
e ca cel pornit pe ape prin furtuna cea mai mare.
13 - Limba rea-i cuţit cu două ascuţişuri, ce rănesc
şi pe cei bârfiţi de dânsa, şi pe cei care bârfesc.
14 - Fii stăpân pe limba ta,
dacă nu ţi-o poţi muşca.
15 - Limba sparge multe capuri, multe case şi cetăţi
semănând atâtea rele şi-nvrăjbiri de-atâtea dăţi.
16 - Ca scorpia-i linguşitorul
la gură-i uns - cu coada-mpunge
fereşte-te de el oriunde
şi câte zile vei ajunge.
17 - Este-o nebunie-adesea să te-araţi prea înţelept
bună-i orişicând măsura şi-n ce-i bine şi-n ce-i drept.
18 - Toată viaţa-nvaţă omul înţelept cu-adevărat
şi nu spune niciodată c-a ajuns prea învăţat.
19 - Să nu faci ce te condamnă cugetul şi gândul tău
căci păcatul cu ştiinţă este pedepsit mai rău.
20 - Proştii sunt cei ce şi-n vină
tot susţin că ei sunt drepţi,
căci de şi-ar cunoaşte vina
n-ar fi proşti, ci-ar fi deştepţi.
21 - De la cei cinstiţi să-nveţi
calea vrednicei vieţi.
22 - Dreptatea-i o căruţă ce poartă doar pe-acei
ce stau cu cumpătare şi treji pe capra ei.
23 - Îndrăzneala e un leu
ne-nfricat de nici un greu.
24 - Adevăru-i totdeauna treaz şi-aprins ca un căţel
dar nu muşcă decât furii ce se tem şi fug de el.
25 - Disperarea, totdeauna face răul cel mai mare
chiar când eşti mai la-ntuneric ea îţi suflă-n lumânare.
26 - Ca şi molia sau cariul
aşa roade disperarea,
omul curajos şi vrednic
cu curaj i-nfruntă marea.
27 - Luptă piept la piept cu greul
nu te da oricât te-ncinge
căci cu cât mai grea e lupta
eşti mai brav când vei învinge.
28 - Totdeauna prietenia cu un om supărăcios
numai pagubă ţi-aduce, nu-ţi aduce vreun folos.
29 - Să nu judeci greu pe altul
cât nu eşti în starea sa,
căci uşor îţi pare sacul
pe spinarea altuia.
30 - Trebuie nespus de tare, ce e bine, să iubim
pentru ca s-avem putere, de ce-i rău, să ne ferim.
31 - Câinele acolo latră unde i se dă mâncare,
sluga-l apără pe-acela de la care plata-şi are,
de nu ştii cine-l trimite pe vreunul ce-ţi vorbeşte
vezi-l pentru cine zice - şi-ai să ştii cine-l hrăneşte.
32 - Nu se teme de-nchisoare cel nevinovat,
nu se teme de ruşine omul cel curat,
nu se teme noaptea omul curajos deplin,
- nu se teme de furtună cerul cel senin...
33 - Când vezi lupul nu-ntreba
unde este urma sa,
când vezi lucrul făptuit
rar întrebi cum s-a pornit,
- ca să nu dea răul spic
smulge-l până-i încă mic.
34 - Şi-o oală spartă-şi bate joc
de-o oală fără coadă,
- fac haz şi cei fără noroc
de mintea cea neroadă.
35 - Cui i-e lene să frământe, - toată ziua cerne,
- se frământă noaptea-ntreagă, cine nu-şi aşterne,
să tot fugă toată viaţa - tot sărac sfârşeşte
omul care fără minte umblă şi munceşte.
36 - Cine tot mănâncă miere - dă şi de otravă-odată
- în ruină se sfârşeşte cel cu viaţa desfrânată.
37 - Grăunte cu grăunte îţi face sacul plin
când ban cu ban se strânge, atunci şi sute vin
şi bine lângă bine când strângi muncind aşa
nici nu ştii ce comoară ţi-adună munca ta.
38 - Nu-nchide încă uşa cât porcul e scăpat,
nu merge la odihnă cât lucru-i ne-ncheiat,
şi nu-ţi slăbi-alergarea cât n-ai ajuns la ţel
- cât n-ai zdrobit păcatul, tu nu-ţi uita de el.
39 - Bate-ţi capul câtă vreme nu-s picioarele udate
căci când le-ai udat, adesea în zadar ţi-l vei mai bate
- te fereşte înainte, de primejdii şi de rele
căci pe urmă, o, pe urmă, e târziu când eşti în ele.
40 - Şi să bei, - şi cinste să-ai
nu se poate oricât vreai -
oamenii ce umblă bând
n-au un nume bun nicicând.
41 - Lucrul de-azi, în viaţa ta
pentru mâine nu-l lăsa,
mâine-i altul de făcut
ce-i lăsat, e bun pierdut.
42 - Până nu mânci usturoi gura nu-ţi miroasă
- până n-ai un rău în gând, vorba rea nu-ţi iasă.
43 - Cu oricâte vorbe bune nu-ţi plăteşti o datorie
numai gândul bun n-ajută,
- fapta trebuie să fie.
44 - De unde pâine ai mâncat
să nu calci necuviincios
- cu omul ce te-a ajutat
de-a pururi să te porţi frumos.
45 - Nu-s nicicând săraci aceia care ştiu munci şi pot
săraci sunt aceia care de la alţii-aşteaptă tot
- câtă vreme ştii un lucru şi-l poţi face, n-aştepta
de la nimeni să ţi-l facă, - vei fi om făcând aşa.
46 - Banii-n pungă, ori gunoiul în poiată - e tot una
- tot ce stă în nemişcare se împute totdeauna.
47 - Banii pe nedrept primiţi
sunt la doctori cheltuiţi,
- tot ce vine necinstit
merge cum a şi venit.
48 - Oricine când te află moale
uşor o să te bage-n foale
de-aceea tare fii cât poţi
să nu te laşi mâncat de toţi.
49 - De-ar fi dulce doctoria şi beţivii toţi ar bea,
dac-ar fi uşoară cinstea toţi s-ar ferici cu ea,
dac-ar fi uşoară calea omeniei, toţi ar vrea
- însă nu-s, ca să se-arate cine-s vrednici a le-avea.
50 - Darul cel cu cinste dat
nici o casă n-a stricat
darul cel nelegiuit
multe case-a nimicit.
51 - Omul leneş şi credinţa fără fapte-i mortăciune
boală şi păcat e pururi şi-n ce face şi-n ce spune.
52 - Orişicât ai să te-ntorci
n-ai să vezi stână de porci
nici cântare la măgari
- nici gând sfânt la cei murdari.
53 - Cinsteşte! - dacă vrei să fii
cinstit, de mari sau de copii
iar ca să fii iubit de toţi
se cere tu întâi să-i poţi.
54 - Invidia e ca focul care ţi-l aprinzi în sân
din virtuţile frumoase, numai praf şi scrum rămân.
55 - Mănâncă ce vrei şi poţi
dar te-mbracă-aşa ca toţi.
- Ce mănânci nimeni nu ştie
dar ce-mbraci te văd o mie.
56 - Pe mulţi întreabă-i când voieşti
dar lucrul fă-ţi cum tu-l doreşti
întreabă-i dacă vrei pe toţi
dar casa fă-ţi cum tu socoţi.
57 - Învaţă-te pe tine apoi pe alţii-nvaţă
atunci învăţătura dă roade în viaţă.
58 - Ce auzi aceea-nveţi
fii cu grijă ce repeţi
ca să cânţi
nu să regreţi.
59 - Omul înţelept, pe sine, se va judeca oricum
iar pe altul niciodată,
- asta s-o înveţi acum.
60 - Nu tu să te lauzi, alţii să o facă
gurii tale-i şade mai frumos să tacă.
61 - Cine laudă tâlharul ştii că-i place tâlhăria
cine laudă dreptatea îşi arată omenia.
62 - De bunul simţ are nevoie
oricine şi în orice loc
dar vai, puţini îşi fac dintr-însul
al înţelegerii mijloc.
63 - Să fii pentru părinţii tăi, atât la greu cât şi la bine
aceea ce doreşti a fi copiii tăi şi pentru tine.
64 - Cei doi medici, pentru tineri,
sunt doar munca şi-nfrânarea
- fericiţi vor fi aceia
ce le-ascultă îndrumarea.
65 - Fă-i prietenului bine ca de rău să ţi-l fereşti
iar duşmanului fă-i bine ca să poţi să-l cucereşti.
66 - Insulta te arată mai jos ca cel vrăjmaş
revanşa te aşează pe-acelaşi rău făgaş
ci singură iertarea te-nalţă mai presus
- vei înţelege oare ce adevăr ţi-am spus?
67 - Mincinosul e ca banul fals, la orişicine-l are
- când e dovedit odată, a rămas fără valoare.
68 - Eroii şi-nţelepţii, - vina
pot a-nţelege-o şi-a ierta,
dar laşii şi nebunii numai
vor cleveti şi judeca.
69 - Lenevia roade viaţa ca rugina cea mai rea
mult mai repede ca munca cea mai aspră şi mai grea.
70 - Lenevia şi prostia sunt cele mai rele rele
toate celelalte patimi zămislesc şi cresc din ele.
71 - Sărăcia are numai prea puţin din câte sunt
luxul cere tot mai multe şi din toate pe pământ
dar zgârcenia nici toate nu-i ajung, ci tot mai vrea
- numai moartea pune capăt la această poftă rea.
72 - Mincinosu-i ca acela care umblă cu bani răi:
când e prins odată, gata, s-a sfârşit cu banii săi.
73 - O voinţă ce lucrează prin iubire - e-un izvor
de virtute şi izbândă, - la un tânăr muncitor.
74 - Omul cu voinţă tare
are mii de căi spre ţel
- dar nici una nu mai are
cel fără voinţă-n el.
75 - Munca cea cu bucurie umple casa de lumină
când femeia e furnică, iar bărbatul e albină.
76 - Cel cinstit, întotdeauna
caută munca şi-o cinsteşte
- înjosit e cel ce crede
că vreo muncă-l înjoseşte.
77 - Când munceşti, tu ai de toate - iar din casa încărcată
poţi şi ajuta pe alţii
şi să nu ceri niciodată.
78 - Munca-ţi dă mereu putere
lenea totdeauna-ţi cere
munca-ţi dă mereu de toate
lenea numai rele-ţi poate.
79 - Să înveţi cu bucurie
munca, din copilărie
- leneşul din tinereţe
va cerşi la bătrâneţe.
80 - Frumuseţe-adevărată e atunci când poţi vedea
un obraz negrit de muncă, dar înfrumseţat de ea
şi o viaţă-nnobilată de cinstitul muncii har
- o asemenea frumseţe e ca aurul de rar.
81 - Când eşti sănătos şi tânăr
foloseşte-ţi vremea bine
că de-ţi pierzi tu astăzi vremea
mâine-ai să te pierzi pe tine.
82 - Caută să ajungi prin muncă, ceva, cât ai fi de mic
că-i mai bine-a nu fi-n lume, decât a nu fi nimic.
83 - Mulţumirea că trăiesc
au doar cei care muncesc
leneşii mereu cârtesc
- ei nu merg, ci se târăsc.
84 - Apa care nu mai curge se şi strică neapărat
- omul care nu lucrează va ajunge-un ruinat.
85 - Cel ce moare pentru alţii va trăi pe totdeauna
- când iubirea-ncununează, veşnică va fi cununa.
86 - În cinste fii mereu statornic
şi de nimic ademenit...
- cât eşti cinstit, vei sta puternic
dar cazi, când nu mai eşti cinstit.
87 - Nu-ţi învinge-nşelătorul
cinstea, prin puterea sa
- tu te laşi învins prin poftă,
tu, prin slăbiciunea ta!
88 - Cinstea, munca şi-Adevărul - tu să le iubeşti învaţă
cel ce le-a deprins pe astea, va fi fericit în viaţă.
89 - Blestemată-i lăcomia şi cel lacom până-n veac
lacomul oricât să aibă, e tot rău şi tot sărac.
90 - Nu în locul unde şade ci în starea care-o are
află omul fericirea sau durerea cea mai mare
starea inimii şi minţii (nu averea dinafară)
îl înalţă spre cinstire, sau l-îngroapă în ocară.
91 - Stăpâneşte-ţi nervii, caută liniştirea-n muncă bună
să nu otrăveşti viaţa celui care-ţi stă-mpreună
că de nu-ţi înfrângi mânia
ci-i dai liber frâu când vine
amărăşti şi-a ta viaţă
şi-a cui este lângă tine.
92 - Dă, ce dai, cu bucurie,
- ori dai mult ori dai puţin -
- îndoit e darul celui care dă cu gând senin.
93 - De binefacere, cel rău, o dată are parte
cel bun se bucură de ea întruna, pân-la moarte.
94 - Dacă poţi da bani sau pâine
nu da numai promisiuni
- şi nu spune: vino mâine
dacă ştii că spui minciuni.
95 - Dacă sfatul ascultării, cel dintâi, la fiu-ţi dai
atunci celelalte sfaturi pot să fie care vreai.
96 - Greu câştigi un prieten, dar îl pierzi uşor
- fii întotdeauna binevoitor.
97 - Cărţi, ca şi prieteni, n-avem casa plină
dar ce-avem să fie hrană şi lumină.
98 - Lumea-i ca o casă unde poposim
- să zâmbim acelor care-i întâlnim.
99 - Să spui prostului să tacă, poate nu-i cuviincios
însă a-l lăsa-nainte, e barbar şi-i monstruos.
100 - Cu un bun tovarăş, calea ţi-e scurtată
- nu porni departe, singur, niciodată.
101 - Patru lucruri nu le spune, nici la unul, nici la toţi:
tot ce ştii, tot ce-ţi lipseşte, tot ce ai şi tot ce poţi.
102 - Gura puşti nu-i aşa
prăpăd ca o gură rea
gura puştii nu te doare
ca o gură bârfitoare.
103 - Verigheta la femeie nu-i inel ci-i legământ
care să-i aducă-aminte de cuvântul cel mai sfânt
ca-n sfinţenie să-şi ţină trupul său şi casa ei,
- asta este verigheta unei vrednice femei.
104 - Acela este bun pe lume ce mai întâi e drept, îţi spun
şi omul cel mai drept întruna e cel mai bun de la Cel mai Bun.
105 - Ce nu vrei a-ţi şti duşmanul să nu spui la cel iubit,
- omu-i slab, iar vorba scapă şi prin zidul cel păzit.
106 - Prietenul flecar al celui ce să tacă s-a deprins
e ca praful din pustie, călătorului aprins.
107 - Învaţă-l cum să tacă, pe fiu, de mititel
căci de vorbit, oricine, se-nvaţă singur el.
108 - Doi flecari când stau la masă,
nimeni n-are loc în casă.
109 - Mai bine-un rău cuminte decât un bine prost
cumintele se-ndreaptă, dar prostul - cum a fost.
110 - Mâncarea fă-o cum ţi-o placi
şi nu-ntreba pe nime,
însă atuncea când te-mbraci
întreabă pe-o mulţime.
111 - Limba este ca un câine, paznic bun când e legat
însă muşcă rău îndată ce prea slobod l-ai lăsat.
112 - Minciuna care face bine
s-o preţuieşti în gândul tău
mai mult ca adevărul care
va face-n loc de bine rău.
113 - Argint este cuvântul, dar aur e tăcerea
- ferice omul care din ele-şi face-averea.
114 - Cel care-ţi dă un dar mai mic
aşteaptă unul mare,
- rar om e cel ce-ar dărui
când nici o plată n-are.
115 - Nebunul şi gelosul hulesc pe cel curat
în loc să-l însoţească pe drumu-adevărat.
116 - Omul, ca-nţelept să fie, cinci condiţii să-mplinească:
să-nveţe, să facă, să uite, să tacă, să-şi amintească.
117 - Cel încet la supărare
e viteazul cel mai tare,
cel ce s-a învins pe el
n-are-un alt duşman la fel.
118 - Cine-ascultă o mustrare fără a se-nfuria,
îi va fi întotdeauna mai uşor a se-ndrepta.
119 - Un răspuns frumos şi blând
stâmpără furii urlând,
un cuvânt de pace plin
face totul iar senin.
120 - Ce folos că nu bei vin
când eşti furios - venin!
nu eşti beat de băutură
dar eşti beat mai rău de ură.
121 - Mânia este arma rea
ce-şi strică tocmai teaca sa.
122 - Să fiu sărac - că nu mi-e greu
când pot avea bordeiul meu,
- dau mii de regi pe fraţii mei
las aurul - şi merg la ei.
123 - Cazanul care fierbe-nchis degrab o să plesnească
- nu poţi s-ascunzi nimic prea mult să nu se dovedească.
124 - Din frunza de dovleac nu poţi
să-ţi faci învelitoare,
- nici stricăciunea nu-ţi ascunzi
sub laudele-uşoare.
125 - Nici într-un grajd din cele mari
nu pot trăi doi armăsari
- doi oameni când se duşmănesc
oriunde-ar fi - cu greu trăiesc.
126 - Multe vorbe-auzi la moară
dar cum vin, aşa şi zboară,
- prost e cel care se ia
după tot ce zboară-aşa.
127 - De gardul putred niciodată să nu te rezemi, c-ai să cazi
- când pe un om stricat te bizui paţi şi ruşine şi necaz.
128 - Pentru nicovala groasă trebuie un gros ciocan,
- trebuiesc cuvinte grele când e omul mitocan,
- trebuieşte-nştiinţare aspră când păcatu-i greu
altfel omul pe vecie piere ca un meteleu.
129 - Nu la fiecare coş
unde-i fum - se face borş
nici sub orişice basma
mamă bună poţi afla.
130 - Pe cel cu picioare goale
nu-l strâng cizme, nici sandale,
- omul mulţumit mereu
nu se plânge nici de-un greu.
131 - La colţ se pune piatra bună
şi omul bun la loc cinstit,
acela care astfel face
se dovedeşte iscusit.
132 - Banul e rotund, - de-aceea nu-i o bună temelie
toţi cei ce-au zidit pe aur au sfârşit în nebunie
fericirea nu ţi-o cumperi cu oricâtă avuţie
numai mintea şi virtutea ţi-o pot da pe veşnicie.
133 - Rar găseşti vatră străină cu căldură fără jar
mamă vitregă, cu milă şi iubire-i şi mai rar
dar când este una care creşte fii străini cu drag
înmiit s-o preţuiască cei care-au avut-o-n prag.
134 - Tu să nu te faci deloc
cleşte unde vezi că-i foc
căci atunci în vină cazi
hoţul scapă, tu te arzi.
135 - Medicul mai bun va face tăietura şi mai mare
prietenul mai bun e-acela care dă mai grea mustrare
şi mai bun părinte-i care mustră fiul său şi-l ceartă
- vai de omul cărui toate i se laudă şi iartă!
136 - Orişiunde te vei duce măsurat e locul tău
- n-ai să poţi să faci nici bine,
cât ai vrea să faci,
- nici rău.
137 - Nu prinzi peşte pe uscat,
nici dormind n-ajungi bogat,
nici umblând necredincios
n-ajungi raiul luminos.
138 - Doi inşi se tem de puşca goală,
de puşca plină unul doar
- mai mulţi se sperie de-o umbră
decât li-e teamă de-un tâlhar
mai mulţi se sperie de moarte
decât de iadul cel mai greu
şi mai uşor cred în Satana
decât cred mulţi în Dumnezeu.
139 - Când e părintele prea bun
s-alege fiul om nebun,
când e părintele prea rău
îşi face fiară fiul său,
- părintele când e-nţelept
se poartă-ntotdeauna drept.
140 - Cine sare multe garduri va lăsa cămaşa-n par,
- cine se dedă la furturi va sfârşi plângând amar.
141 - Pentru omul cel cuminte a minţi e-ngrozitor
- prin minciună el se simte vinovatul tuturor.
142 - Oţetul tare-şi face rău
spărgându-şi singur vasul său,
iar omul cel nervos la fel
se nimiceşte el pe el.
143 - Decât un prieten fără minte mai bine un duşman deştept
căci un deştept chiar când e duşman
nicicând nu-ţi face ce nu-i drept
cel fără minte, chiar prieten, îţi face rău şi fără rost, -
nici nu gândeşti în câte rele e-n stare să te bage-un prost.
144 - Omul cel nebun sau beat
crede-ades că-i împărat,
omul mic în cinste pus
pentru veci se crede sus.
145 - Om cinstit e doar acela care nu-i silit să spună
nicăierea, niciodată, nimănuia - vreo minciună.
146 - Vorba şi mâncarea - cât sunt mai puţine
vor feri de rele - şi vor face bine.
147 - Părinţii s-aibă grijă de fiii lor mereu
căci ei dau pentru dânşii răspunsul cel mai greu
căminul să-şi păzească curat şi iubitor
iubirea dezbinată, zdrobeşte viaţa lor.
148 - Păcatul e ca focul: întâi e mititel,
dar creşte tot mai mare cu cât mai pui pe el,
- de vrei să nu te ardă, să-l stingi de la-nceput
căci în zadar e-adesea, atunci când a crescut.
149 - Pizma te desparte de-orice bucurie,
smulge-o, dacă-n suflet pace vrei să-ţi fie.
150 - Minciuna ta în viaţă pe mulţi poate să-i ardă
pe tine însă sigur, pe veci o să te piardă.
151 - Cine spune tot ce ştie
spune multă nebunie
cine face tot ce poate
îşi va strânge mari păcate.
152 - Omul bun când este tânăr
va fi şi bătrân aşa
dar e rău viaţa-ntreagă
cel ce inima-i e rea.
153 - Cu răbdare şi tăcere
faci şi agurida miere.
154 - Vorba cea urâtă n-are roade bune
nici la cel ce-ascultă nici la cel ce-o spune,
vorba cea frumoasă are roadă multă
şi la cel ce-o spune şi la cel ce-ascultă.
155 - Tu să nu te lauzi, - ci mai bine fă,
- cine mult promite dă puţin când dă.
156 - Dacă vrei întotdeauna să fii om de omenie
te fereşte să nu intri niciodată-n datorie
să nu fii silit să umbli cu cuvinte de-nconjur
- că mult trebuie să mintă omul care e dator.
157 - Nimeni nu e prea bătrân, ca să mai înveţe
nici prea drept, spre-a nu primi bunele poveţe
nici prea sfânt, spre-a nu urma aspra nevoinţă:
moartea şi viaţa cer luptă şi credinţă.
158 - Lipsa-nfrânge lenea cât ar fi de mare;
merge şi munceşte omul când nu are.
159 - Cum vei săra mâncarea aşa ţi-o vei mânca,
aşa vei şi culege precum vei semăna,
aşa-ţi va fi răsplata precum ai să munceşti
- aşa-ţi va fi şi moartea precum ai să trăieşti.
160 - Ce faci în tinereţe
găseşti când eşti bătrân,
- frumoasele poveţe
frumoşi făptaşi rămân.
161 - Cel ce s-amestecă-n tărâţe curând va fi de porci mâncat,
- nu te băga în vorbe rele de vrei să nu te-alegi pătat,
şi nu te duce laolaltă cu cei nelegiuiţi - de vrei
să n-ai şi tu acelaşi nume şi-aceeaşi plată ca şi ei.
162 - Nu-ţi pese că te latră-un câine
când lumea-ntreagă te-ar cinsti,
- când mii de-ncurajări te-ndeamnă
o hulă nu te va opri.
163 - Mulţi bucătari - îţi strică zeama
mulţi meşteri - nu-ţi mai fac cuptor
- nu mult ajungi să umbli bine
când cauţi la placul tuturor.
164 - Când două oale se lovesc
ele-amândouă se plesnesc
- când doi se ceartă - amândoi
s-aleg cu răni şi cu noroi.
165 - Tăcerea e ca mierea
- de-aceea ce-i ce tac
viaţa tot mai dulce şi mai frumoasă-şi fac.
166 - Când vrei să crapi butucul mare
şi pană-ţi trebuie la fel,
- când lupţi cu un duşman puternic
fii bine pregătit de el.
167 - Tăcerea e ca mierea - de-aceea cei tăcuţi
sunt căutaţi de oameni, - sunt tuturor plăcuţi.
168 - Omul care e flămând
e mereu cu pâinea-n gând
- cine are-un dor aprins
e mereu de el cuprins.
169 - Tăcerea e ca mierea - de-aceea dacă taci
te sug şi te mănâncă cu toţii, orice faci.
170 - Cine-i rău în vorba sa
e şi-n fapta lui aşa
- cine-s prieteni de cuvânt
prieteni şi de faptă sunt.
171 - Nu te-ncrede în femeia ce de cinstea ei prea spune
- cine prea de el vorbeşte umblă cam cu-nşelăciune.
172 - Pe câţi ţi-au făcut bine, să-i ai mereu în gând
şi ce mai poţi întoarce, cu drag o fă oricând.
173 - Nu-i nici o iubire-n lume
ca iubirea părintească
- fericit copilul care
ştie s-o şi răsplătească.
174 - Cum eşti cu părinţii tăi la rău şi bine
astfel o să fie fiii tăi cu tine.
175 - E-aşa de trist în viaţă când binele-l primeşti
din alt loc nu de-acolo de unde ţi-l doreşti.
176 - Nu călca în farfuria cea din care te-ai hrănit
nici nu-ţi bate joc de casa care te-a adăpostit.
177 - Munca să-ţi aducă pâinea ta pe masă,
dragostea să-ţi ţină liniştea în casă,
Adevăru-ţi facă traiul mulţumit
- astfel zi şi noapte fi-vei fericit!
178 - Mulţumit vei fi întruna dacă n-ai să uiţi nicicând
să dai zilnic pentru toate mulţumire-n primul rând.
179 - Mulţumeşte totdeauna orişicui de orice-ţi face
un cuvânt de mulţumire nici nu ştii oricui cât place.
180 - Să urăşti nemulţumirea şi s-o scoţi din casa ta
că ea-ţi otrăveşte viaţa şi-ţi ia tot ce-i bun din ea.
181 - Oamenii de omenie se ajută-n orice fel
numai omul care-ajută pe alt om, e om şi el.
182 - Cel mereu nemulţumit
e cel mai nefericit
şi ce are şi ce n-are
e numai spre supărare.
183 - De-ai o pierdere, gândeşte: alţii pierd mai mult de-aşa
- tot mai bine-i să pierzi lâna decât oaia, nu uita!