Din părţile Dobrogei
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Cine şti - şi şti că ştie - este omul înţelept
pe acela îl ascultă căci te-nvaţă ce e drept.
Cine ştie, dar nu ştie că el ştie - e-adormit
pe acela te sileşte şi-l trezeşte negreşit.
Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, - e-un sărman
caută să-l ajuţi s-ajungă al ştiinţei drag liman.
Cine nu ştie, şi nu ştie că nu ştie - este-un prost
scapă-te de el căci veşnic va rămâne tot ce-a fost.
2 - Unde merge ţara, du-te
chiar dacă nu-ţi place,
- un cocoş nu cântă
ziuă tot se face.
3 - Fă-ţi rost de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini
când deseori ai treabă să mergi pe la stăpâni.
4 - Prietenii sunt ca grămada cea de pepeni când i-aduni
în mulţimea lor adesea unul-doi de afli buni.
5 - Nu lăsa cărarea veche pentru una de curând
- nu-ţi lăsa pe-un vechi prieten pentru unul nou, nicicând.
6 - Pentru corabie nu valul şi nu furtuna-i răul mare
atunci când bine e-nchegată şi nici o crăpătură n-are
spărturile-s primejdioase, căci de-are crăpături în ea
pe cea mai liniştită apă - uşor se poate scufunda.
- O, fiii mei, nu-n ura lumii
nici în prigoane ori nevoi:
primejdia pierzării voastre, e-n dezbinarea dintre voi.
7 - Nu-i vorbi de bogăţia ta la omul cel lipsit
nici nu-ţi spune fericirea unui om nefericit.
8 - Cu cei mari arată-ţi multa
şi-ndelunga ta răbdare
- unde-i culmea cea mai naltă
e şi valea cea mai mare.
9 - Omul care-i arde casa strigă cel mai tare-n sat
- deseori cel mai cu gură este cel mai vinovat.
10 - Către părinţi, iubiri sunt trei:
întâi: - să îngrijeşti de ei,
a doua: - a nu-i supăra
şi cea de-a treia: - a-i răbda
- în orice stare ar fi ei
le eşti dator aceste trei.
11 - Cu ochii altora îţi vezi defectele mai bine
de-aceea nu dispreţui ce alţii spun de tine.
12 - Cei de-aceeaşi meserie se urăsc şi se bârfesc
cei ce au virtuţi asemeni, se stimează şi iubesc.
13 - Înţeleptul dă lumină pentru sute de-ani nainte
prin ea slabul se-ntăreşte
şi cel prost primeşte minte.
14 - Cei luminaţi vorbesc de gânduri,
cei înţelepţi de fapte sfinte
iar proştii numai de mâncare
- aşa-i cunoşti, după cuvinte.
15 - Cine prea mult se îndoapă
stă ca peştii scoşi din apă
cine prea puţin mănâncă
sare ca un ied pe stâncă.
16 - La omul cunoscut, virtutea i-o respectăm fiindcă-o ştim
la omul care nu-l cunoaştem, îmbrăcămintea i-o cinstim.
17 - Învăţat e-cela care pe-alţii-nvaţă cum să ştie
iar pe dânsul se învaţă cum să vrea şi cum să fie.
18 - Nu mă judeca pe strai
judecă-mă după grai,
- judecă-mă cine sunt
după faptă şi cuvânt.
19 - Când îl judeci pe cel tânăr, nu-l privi ca pe-un bătrân,
- după ce-a şters tinereţea, - vezi din fapte ce rămân.
20 - Cine plânge înaintea unui crunt judecător
varsă lacrima zadarnic: legea nu dă ajutor.
21 - În tine fie-o lege care
doar altora să dea iertare
şi-un drept judecător să stea
să-ţi judece doar vina ta.
22 - Ţine cumpăna dreptăţii, drept, când eşti judecător
altfel mulţi o să-ţi păteze viaţa ta cu vina lor.
23 - Orişicând te lauzi singur, tu te ocărăşti pe tine,
- vede-acela ce te-aude,
- şi te judecă în sine.
24 - Lauda de la vrăjmaş
la ai tăi te-arată laş,
lauda de la ai tăi
fie-ţi cinste, spre cei răi.
25 - Când e laudă prea multă,
rar va crede cine-ascultă.
26 - Lacomul dorind s-apuce de oriunde al oricui,
pierde pân-la urmă totul - chiar şi ce era al lui.
27 - Lacomul - şi azi şi mâine,
pentru-o felie de pâine
ta va prinde ca pe-un câine.
28 - Leneşul se sinucide putrezind cu lenea-n el
toate relele vieţii sunt în leneş şi-n mişel.
29 - Nicicând omul nestatornic n-o să-ţi fie prieten bun,
- nu lega prietenie cu flecar şi cu nebun
căci din prietenia asta vei rămâne negreşit
prea curând şi prea cu multe ruşinat şi păgubit.
30 - Câţi uşor ţi-ajung prieteni,
ţi-ajung duşmani mai uşor,
- dacă fugi de prietenie
scapi de duşmănia lor.
31 - Când te-nşeală mincinosul cunoscut de-ntregul sat
singur tu porţi toată vina, că-l ştiai, şi te-ai lăsat.
32 - Mincinoşii nu sunt proşti,
- fugi de cel care-l cunoşti.
Dacă te opreşti cu el
tot te-nşeală în vreun fel.
33 - Unde nu este tăcerea, nici înţelepciunea nu-i
ele-odată vin sau pleacă, la un om, în viaţa lui.
34 - Cuvântul este frunză, tăcerea este rod,
- acel ce ştie asta şi-o ţine, - nu-i nerod,
nerod e-acela care o ştie dar n-o ţine
căci el, cu gura-şi sapă prăpastia sub sine.
35 - Adevărul niciodată nimănuia rău nu face
numai pe minciună nu vrea nicăieri s-o lase-n pace.
36 - N-arăta gunoiul nici unui vecin
când la tine-n casă de gunoi e plin.
37 - Dragostea de-nţelepciune
te porneşte-n drumuri bune,
- lăcomia de avere
numa-n drumuri cu durere.
38 - Fii alături cu-adevărul dacă vrei să fii cinstit
căci el n-a lăsat pe nimeni, pân-la urmă înjosit.
39 - Uneşte îndrăzneala cu bunul simţ în viaţă
căci ele-s căi frumoase şi gânduri bune-nvaţă.
40 - Cinstea-n faptele mărunte
te arată om de frunte
şi te va păzi mereu
de păcatul cel mai greu
- ţine-ţi ca un ţel de frunte
cinstea-n faptele mărunte.
41 - Numai un om disciplinat
îşi face lucrul său curat,
dar omul cel neascultător
e-un rău pe capul tuturor.
42 - Învăţaţi-vă copiii să se-nveţe ei ce-i bine
cea mai bună-nvăţătură şi-o dă omul, pentru sine.
43 - În familie, e locul sfânt în care-i armonie
şi iubire - cum în lume nu-i alt loc unde să fie.
44 - Cuviinţa e frumoasă chiar şi fără bunătate
dar atunci când ea-i şi bună, e mai scumpă decât toate.
45 - Dă la timp şi tot, aceea ce-ai făgăduit oricui
cine îşi respectă vorba, îşi respectă faţa lui.
46 - Promisiunea împlinită, este-o datorie-a ta
mai întâi spre tine însuţi
- şi apoi spre cel ce-o ia.
47 - Cel flecar din obiceiul de-a distra pe cei flecari
spune-adeseori păcate şi ocări din cele mari
spune hule şi minciună fără seamăn şi măsură
cum n-ar trebui să poată nici un om rosti din gură.
48 - Un flecar, distrând pe alţii, poate-ajunge-a ruina
pe un om pe toată viaţa, - răspândind o vorbă rea.
49 - Gesturile din afară, - să arate mai deplin
înţelesul dinăuntru al cuvântului senin.
50 - Ceva, - orice om te-nvaţă
de-l asculţi şi de-l priveşti
chiar şi dacă, doar atâta: - cum nu-i bine să vorbeşti.
51 - Luptă cu minciuna mică dacă vrei izbânda mare
cine n-a-nfrânt pe cea slabă,
greu va-nfrânge-o pe cea tare.
52 - Adevărul e lumină
şi prostia - înnoptare
cel ce umblă în lumină
fericită cale are.
53 - Orice suflet ce din calea adevărului s-abate
dovedeşte-ntâi prostie şi pe urmă răutate.
54 - Fără încetare-nvaţă
şi din toate câte vezi
- nu poţi lumina pe alţii dacă nu te luminezi.
55 - Tot ce vine fără voie în viaţa ta trăind
izvorăşte din acelea ce le-ai săvârşit voind...
56 - Tot ce ţi se-ntâmplă-n viaţă,
rău sau bine, - negreşit
sunt urmarea celor care
numai tu le-ai făptuit.
57 - Stăruieşte şi învaţă tot ce-i bun şi-adevărat
prin voinţă vei ajunge la izbânzi ce n-ai visat.
58 - Nu dori nimic în viaţă din ce-i rău şi nepermis
nici nu sparge uşi ce legea sau Cuvântul Sfânt le-a-nchis
nici lua cu nedreptate ce n-ai dreptul să primeşti
- căci nu binecuvântarea, ci blestemul moşteneşti.
59 - Ceri familiei iubire? -
fii întâi tu iubitor!
- tot ce vrei să-ţi facă alţii
mai întâi le fă tu lor.
60 - Lenea nu-i numai ruşine
ci-i şi furt, căci se hrăneşte
dintr-o pâine pentru care
ea n-asudă, nici munceşte.
61 - Chiar când munca-ţi face casa-mbelşugată
tu să duci în toate viaţa cumpătată.
62 - Cumpătarea îţi aduce casei mulţumire
sănătăţii-ndestulare, vieţii fericire...
63 - Bârfitorul şi năpârca să-i fereşti oricine-ai fi
căci aceştia oriunde pot muşca şi otrăvi.
64 - Buzele şi conştiinţa să ţi le păzeşti mai bine
- cel mai greu se spală pata de rugină şi ruşine.
65 - Cine poate să-l bârfească
pe-altul către tine-aci
şi pe tine către altul
mai ales, te va bârfi.
66 - Spune numai adevărul despre orice om sau stare
- chiar şi micile-adevăruri au în ele-o cinste mare.
67 - Unde-aprinde bârfitorul nu mai creşte ce era
- de bârfire şi de şarpe, fugi în toată viaţa ta.
68 - Nu te mânia o clipă,
ca să nu plângi o viaţă.
- Cumpătarea şi tăcerea
cel mai greu şi rar se-nvaţă.
69 - Nu poate omul cumpătat
să fie prieten cu-un stricat,
iar dacă-i poate sta-ntr-un rând
se strică şi el în curând.
70 - Cinstea şi cu Adevărul tot acelaşi lucru sunt
Adevărul este cinste, cinstea-i Adevăr oricând.
71 - Omul demn are curajul orişicând a fi cinstit
chiar când cinstea-l păgubeşte, tot de ea-i despăgubit
la-ncercare, cu răbdare, el aşteaptă-ncrezător
căci sfârşitu-i totdeauna: preţuirea tuturor.
72 - Unde nu vezi adevărul şi nici cinste, nici virtute
toţi sunt blestemaţi! - De-acolo, tu ia-ţi tot ce ai şi du-te
locuieşte şi-n pustie că tot îţi va fi mai bine
ca acolo unde-i totul necinstit în jur de tine!