Din părţile Moldovei
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Nu e groapă mai adâncă de cum este disperarea
că-n ea omul îşi îngroapă fericirea şi salvarea.
2 - Până când la deznădejde omul n-a ajuns - din toate
poate iar să se ridice şi să le învingă toate.
3 - Ai întruna o nădejde mare în viaţa ta
pentru-o bucurie mare,
sau pentru-o-ncercare grea.
4 - Tot Cuvântul Celui Veşnic e-Adevărul, noi simţim,
căci el şi pe noi ne face adevărul să-l iubim.
5 - În Cuvântul Celui Veşnic Adevărul ni se-arată
cine nu-l găseşte-acolo nu-l găseşte niciodată.
6 - Nu-i virtute să nu fie
lovită de calomnie.
7 - Cui dai cinstea şi-o primeşti
te arată cine eşti.
8 - Cel cu caracter frumos
este om respectuos
cu bun simţ, cu umblet blând
- cel mai de dorit, oricând.
9 - Din lucrurile cele mici
precum le porţi sau cum le zici
când nu ai timp, când te grăbeşti
- te-arăţi mai bine cine eşti.
10 - Şcoala bunei cuviinţe este casa părintească
iar învăţătorul, mama care ştie s-o sfinţească.
11 - Chiar cea mai umilă casă poate fi-un cămin ceresc
dacă soţii au credinţă şi iubindu-se muncesc.
12 - În bordei trăieşte ca şi în bordei
- între oameni însă, să trăieşti ca ei.
13 - Cei care merită pe lume să fie mai mult lăudaţi
primesc cel mai uşor să fie de orişicine judecaţi.
14 - Spală-ţi mâinile şi faţa,
spală-ţi haina,
- fii curat
murdăria ca şi lenea şi ca boala - sunt păcat.
15 - Omul ce nu-şi spală trupul este-un leneş... şi-i păcat
- cel ce sufletul nu-şi spală este şi mai vinovat.
Trupul nespălat o lună capătă un greu miros
dar ce greu miroase-un suflet desfrânat şi păcătos.
16 - Cuvintele puţine
şi bine rânduite
sunt pentru orişicine
podoabe ne-nvechite.
17 - A-ţi arăta mânia, prin faptă sau cuvânt
e lucrul cel mai josnic şi prost de pe pământ.
18 - Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul tău
ca să poţi culege-n viaţă rodul bun, nu rodul rău.
19 - Nu te mai încrede-n viaţă, celui care şi-a călcat
chiar şi doar o dată numai un cuvânt ce şi l-a dat.
20 - Sunt cuvinte ce fac rane mai adânci ca de săgeată
cercetează-ţi-le toate şi cu grijă de-orice dată
- sunt atâţia care-njunghie cu o vorbă ascuţită
de te ustură mai tare ca săgeata otrăvită.
21 - Disciplina şi controlul ce tu singur ţi-l impui
dovedesc că ai un cuget şi c-asculţi de-ndemnul lui.
22 - Fii drept înainte de-a fi darnic,
nu dărui ceva furat
- şi nici nu urmări cu darul să faci un lucru necurat.
23 - Nu te da prea mult pe mâna celui care-l prea iubeşti
ca să nu se schimbe totul, iar apoi să te căieşti.
24 - Binele-are-acelaşi nume cu Dreptatea şi cu Mila
chiar când trebuie să-şi facă loc cu jertfa şi cu sila.
25 - Dacă vreun om s-arată cu un duh nedrept în el
nu-i încredinţa în grijă nici un bun de nici un fel.
26 - Cei care iubesc dreptatea nu pot sta în nepăsare
când văd pe cei răi cum calcă adevărul în picioare.
27 - Singurul duşman pe lume e prostia pentru noi
de la ea ni se trag toate duşmăniile apoi.
28 - Morala-i mai de seamă decât cultura chiar
când nu-i morală, toate virtuţile dispar.
29 - Omul are în viaţă două feluri de-a-nvăţa:
unul care i-l dau alţii,
celălalt prin munca sa.
30 - Bun părinte este-acela ce-şi învaţă fiii săi
dragostea de cumpătare şi de muncă mai întâi.
31 - Exemplul celui îndrăzneţ
va fi de cel mai mare preţ
- chiar cel mai slab va fi-ntărit
prin pilda celui ce-a-ndrăznit.
32 - Fapta-i totdeauna legea cea mai tare
- pildei, nu poruncii, i se dă-ascultare.
33 - Minciuna în cuvinte oriunde este-aşa
ca şi minciuna-n fapte
- şi-i tot la fel de rea.
34 - Să porţi numai frumseţea ce ţi-a dat-o Dumnezeu
- măsluindu-te, tu însuţi te vei urâţi mereu.
35 - Omul bun şi fapta bună, ca şi cel rău şi cea rea
vor da totdeauna roade, chiar când ei nu vor vedea.
36 - Mintea este tatăl, inima e mama
astfel creşte fiul cum le ţine seama
el e-nţelepciunea, ea este simţirea
- fiule, păstrează ambilor iubirea.
37 - A privi din ochi e una,
- şi-alta-i a clipi din ei
asta te arată-adesea tocmai ceea ce nu vrei.
38 - Cu o glumă-adesea poţi, dacă nu taci
- ca să-ţi pierzi un prieten
şi-un duşman să-ţi faci.
39 - Omul înţelept nu-şi pierde pentru-o glumă-un prieten bun
- dar mai bine-şi pierde-un prieten ca o glumă, - cel nebun.
40 - Iertarea e mai rară ca răzbunarea az’
de-aceea nu e pace ci-atât de mult necaz.
41 - Cei ce n-au nici o virtute vor urî mereu pe-acei
care sunt mai cu virtute şi mai cu talent ca ei.
42 - Sunt unii oameni care îi vezi şi-i şi iubeşti
iar alţii sunt de care îndată te fereşti,
- purtarea fiecărui l-arată fiecui
să-l caute sau să fugă, când iese-n calea lui.
43 - Adesea haina strigă ce om e şi-n ce fel
acela care-o poartă
- şi ce preţ are el.
44 - Iertăm uşor o murdărie pe caracterul orişicui
- dar nu iertăm cu uşurinţă noroiul de pe haina lui.
45 - Îmbrăcămintea ruşinoasă e-un fel de hulă aruncată
moralei tuturor acelor care privesc la ea - deodată.
46 - Mai mult te costă a-njura
decât a tace şi-a ierta.
47 - Cea mai înaltă-nţelepciune e a-ţi cunoaşte vremea ta
- şi a-ţi păstra curat lăuntrul în orice loc şi timp ai sta.
48 - Ia poveţe de la alţii, dar le judecă tu-ntâi
ca să nu fii de ruşine nici că pleci nici că rămâi.
49 - A bârfi pe altu-nseamnă a se judeca pe sine
- cine umblă cu de-acestea va culege doar ruşine.
50 - Dacă judeci rău pe alţii, ai să fii şi tu la fel
- fiecare-o să primească judecata ce-o dă el.
51 - Tu să nu te lauzi singur,
cât ar fi de drept ce spui
- meritul oricui se pierde când şi-l spune gura lui.
52 - Lenea-i blestemul fiinţei peste care stăpâneşte
ea tot răul şi păcatul îl aţâţă şi-l sporeşte.
53 - Lenea duhului mai rea e decât lenea cea trupească
mintea, lenevind, e ciumă şi urgie diavolească.
54 - Lenea roade viaţa noastră, ca rugina fierul tare
lenea-i blestemul şi moartea şi ruşinea cui o are.
55 - Lenea-i blestemul vieţii - şi nu munca, cât de grea
- din a firii noastre rele, lenea este cea mai rea.
56 - Cui îi place linguşirea merită-a fi linguşit
c-amândoi pier în păcatul vrednic de dispreţuit.
57 - Atunci a fost omul vrednic, când, la moarte simte-n sine
c-a făcut trăind în viaţă, tot cât a putut mai bine.
58 - Bogăţia şi blestemul - luxul şi desfrâul, sunt
cununate împreună, pe pământ şi sub pământ.
59 - Buna-creştere-l arată pe-orice om cât preţuieşte
- fiecare are mintea ce prin ea şi-o dovedeşte.
60 - Buna-creştere te-arată în afară, la oricine
ce virtuţi ai înăuntru, ce lumină ai în tine.
61 - Buna-creştere-a mulţimii stă-n cei şapte ani de-acasă
unde fiecare-ncepe lângă-o mamă credincioasă,
- felu-n care în mulţime se arată şi trăieşte
nu-i decât cel care-acasă, fiecare şi-l primeşte.
62 - Buna-creştere vădită în vorbirea cumpătată
nu-i de-ajuns când ea prin fapte de-o potrivă nu s-arată.
63 - Buna-creştere-i podoaba bunei fapte, la cel bun
a-ei raze când s-arată multă vreme nu apun.
64 - Mesele prea mult lungite
scurtă zilele trăite,
- mesele prea-mbelşugate
scad viaţa-n jumătate.
65 - Nu-i minciună ca să poată să trăiască îndelung
- Adevărul şi Dreptatea ca o moarte o ajung.
66 - Cine a deprins minciuna nu mai poate drept să spună
toată viaţa lui devine înşelare şi minciună.
67 - Mulţi se tem ce-ar zice lumea de-ar trăi în cumpătare
şi de frica gurii lumii umblă rău şi-n desfrânare
dar femeia cumsecade şi bărbatul înţelept
zică lumea câte-i place, vor umbla cinstit şi drept.
68 - Dintre câte rele poate s-aibă omul, totdeauna,
cea mai josnică şi mare şi urâtă e minciuna,
căci ea poate şi din legea cea mai dreaptă să se nască
dar cu cât din stricăciunea şi căderea sufletească!
69 - Când te mânii pe-o bârfire dovedeşti că-i dai crezare,
- de n-o crezi adevărată, ţine-ţi faţa zâmbitoare.
70 - Faptele nici unor oameni, nici când ei sunt morţi, nu mor
ci-aduc roade tot ca ele, până mult în viitor.
- De aceea fiecare rodul faptei o să-şi ia
căci pe mulţi îi mântuieşte ori îi pierde-n urma sa.
71 - Felul cum te porţi în lume, este-acela învăţat
în cei şapte ani de-acasă, - în căminul unde-ai stat.
72 - O voinţă fără muncă e ca apa cea stătută
munca fără de voinţă, e la fel de neplăcută
- numai viaţa-n care este o voinţă muncitoare
este bună şi frumoasă, rodnică şi-nvingătoare.
73 - Dacă ţinta ţi-e curată
şi-ai voinţă tare-oricând,
fii încredinţat, fii sigur
c-ai să ţi-o atingi curând.
74 - Peste marea îndoielii,
treci cu luntrea îndrăznelii
- căci vâslind neobosit
o vei trece negreşit.
75 - Nepăsarea nimiceşte dintr-un om tot ce-i frumos
- nimeni nu-l mai preţuieşte pe un om neserios.
76 - Fii cuviincios oriunde, şi în casă şi pe stradă,
şi când eşti cu mii de oameni, şi când nimeni n-o să vadă
- căci din buna-cuviinţă în ce spui şi cum trăieşti
lumea te va recunoaşte că eşti om, sau că nu eşti.
77 - Nu te lăuda cu-averea către-un om sărac nicicând,
nici cu multa-ndestulare către omul cel flămând,
nici cu marea ta putere către cel bolnav şi slab
- asta nu-i înţelepciune, ci prostie mai degrab.
78 - Crede şi te luptă, nu te da învins
nici când eşti de patru părţi în ape-ncins
tot mai e-o scăpare: nalţă-ţi gândul sus:
- lângă cel ce luptă este-un înger pus.
79 - Munceşte şi te roagă în orice zi, mereu
şi-n orice pas vedea-vei c-ajută Dumnezeu.
80 - Pe tatăl îl ascultă, pe mama o cinsteşte
căci chiar şi numai asta, viaţa-ţi fericeşte.
81 - De nu te-njoseşti tu singur
nimeni n-o să te mai poată
- stă deasupra tuturora
viaţa care e curată.
82 - Ruşinea n-are aripi, şi, neputând să zboare,
l-ajunge doar pe-acela pe care-o să coboare.
83 - Frumoasă-i doar viaţa de cinste-ncununată
acel nălţat de cinste, nu cade niciodată.
84 - Fii om de cuvânt oriunde, om de caracter frumos
atunci viaţa ta-i cinstită şi sfârşitul luminos.
85 - Oala care fierbe, - tot ce-aruncă-afară
tot pe ea se-ntoarce şi se varsă iară.
- Omul ce-n mânie varsă vorbe rele
îşi va arde singur viaţa lui cu ele.
86 - Toate sunt în voia sfântă
a Destinului, acuma!
e lăsată-n voia noastră, temerea de Dânsul, numa’.
87 - Banii cei cu lăcomia şi necinstea dobândiţi
în curând ajung în mâna altor oameni necinstiţi.
88 - Cine ucide-o viaţă, - cum ar ucide-o ţară! -
iar cine-o mântuieşte, cum o învie iară.
89 - Batjocorirea-n public a semenului tău
e-aşa cum l-ai ucide, ba poate şi mai rău.
90 - Lucrurile cunoscute n-au nevoie de dovezi...
toate-toate-au să te-acuze,
dacă nu voieşti să crezi!
91 - E tot una că-ţi dai fata după-un om necredincios
sau c-o dai legată-n cuşca unui tigru fioros.
92 - Frica-ntârzie păcatul, dar pe urmă, tot îl face
numai îndreptarea rupe lanţul lui, şi te desface.
93 - Cel ce-ncepe-o cale bună
să se-ndemne s-o sfârşească
- numai astfel o răsplată
fericit o să primească.
94 - Mila cea de oameni are plata milei cei cereşti, -
vrei să fii iubit în ceruri? - tu pe semeni să-i iubeşti!
95 - Înţeleptul şi Viteazul, trebuie-ntrebat, să ştii!
- dar de-un prost nu-ntreabă nimeni;
îl arată-a lui prostii.
96 - Pericolul şi greul, sunt naşii-nţelepciunii
- cei ne-nvăţaţi de-acestea sunt, singurii, nebunii.
97 - Cel înţelept pricepe şi dintr-un semn ce-ai vrea
dar cel neghiob nu-nvaţă
decât din palmă grea.
98 - Mult, pe om l-nvaţă bunii-nvăţători
mai mult, cei asemeni, de atâtea ori, -
şi mai mult copiii cei ascultători.
99 - Lumea este ca o scară
unii urcă,-alţii coboară.
100 - Mustrări de conştiinţă sosite prea târziu
sunt rugăciuni amare rostite în pustiu.
101 - Invidia, desfrânarea şi dorinţa de mărire
omului, scurtează viaţa şi-l grăbeşte la pieire.
102 - Un părinte mai renunţă la cinstirea datorată
însă înţeleptul vrednic nu renunţă niciodată.
103 - Stăruinţa, mântuieşte
dar pripeala pedepseşte.
104 - Dacă cel ce ţi-e părinte şi acela ce te-nvaţă
au aceeaşi trebuinţă grabnică deodată-n viaţă
eşti dator s-ajuţi mai grabnic pe al tău învăţător
decât pe al tău părinte,
- da, aceasta eşti dator!
105 - Omul înţelept cunoaşte pe cel prost, fără-ndoială,
dar cel prost nu-l recunoaşte pe-nţelept, - şi se înşală.
106 - Proştii au plecat la nuntă şi-au uitat pe mire-acasă
aşa cei ce merg să-nvingă, dar pe Dumnezeu Îl lasă.
107 - Trăim ca peştii cei din ape, - de lăcomie chinuiţi -
mereu noi înghiţim pe alţii,
- mereu de alţii înghiţiţi.
108 - Nu-l pizmui pe cel bogat
c-a fost frumos înmormântat
- pe cel trufaş nu-ţi pară rău
căci slava sa, e iadul său.
109 - Cea mai grea povară-i buzunarul gol
nimeni nu-l ajută, toţi îi dau ocol.
110 - O piatră mică poate să facă-o rană mare
şi-o vorbă rea adesea, atâta supărare.
111 - Când pe uşă intră lipsa, iede dragostea pe geam
cel lipsit degrab îşi pierde orice prieten şi-orice neam.
112 - Beţivul cade de la sine iar mincinosul numa-mpins
dar oricum, vai întotdeauna acelui de păcat împins.
113 - Cu o cheie aurită
poţi deschide-orice lăcată
numai Cerul, nici o mită
nu-l deschide niciodată.
114 - Grija, sau păcatul, se citesc pe faţă
se cunoaşte-acela ce le are-n viaţă.
115 - Fierea e amară, însă, nu trăieşti fără de fiere
tot aşa-i şi-n mântuire: nu putem fără durere.
116 - Cu aur plouă-n lume, şi cel sărac s-ascunde
lumină-i conştiinţa, - dar prostul n-o pătrunde
comoară-i mântuirea, dar cel nebun o lasă
chiar soarele îl roagă, - dar celui orb nu-i pasă.
117 - Nu piere adevărul, - dar trist şi nevoiaş
îl vezi umblând pe uliţe de sat şi de oraş.
118 - Nu-i decât un vis viaţa, însă fie de-orice fel
nu-l trezi din el pe nimeni până se trezeşte el.
119 - Cu soţie, poate viaţa uneori să fie grea
însă mult mai chinuită e viaţa fără ea.
120 - Când te culci cu câinii seara,
dimineaţa purici ai
- dacă te-nsoţeşti cu răii, numai de ruşine dai.
121 - Când bărbatul se însoară, divorţează de-a lui mamă
de aceea bietei mame, de-orice nuntă-i este teamă.
122 - Când îţi iei încălţăminte, n-o proba pe alt picior
- nu încredinţa la nimeni ceea ce eşti tu dator.
123 - Când omul este fericit, un an o zi îi pare
când e nefericit, o zi, e cât un an, de mare.
124 - Vremea-ncărunţeşte părul şi părerile le schimbă
ia puterea din fiinţă şi-o adună toată-n limbă.
125 - Viaţa, de la Altul vine,
iar necazul, de la sine
- Viaţă să dea Dumnezeu
că necazuri vin mereu.
126 - Munca, şi-acest bine-l are:
face să n-ai timp să mori;
cu cât facem şi mai bine,
tot mai mult suntem datori.
127 - După cina cea gustoasă
părtăşia-i mai frumoasă.
128 - Mai bine un cocoş în mână decât un vultur în văzduh
mai bine un sărac cuminte, ca învăţatul fără duh.
129 - Calul rău merită hăţ,
câinele obraznic: băţ,
pasul rău - capcană rea,
gura spartă - palmă grea.
130 - Cel ce ţine neapărat
să devină om bogat,
douăzeci de ani măcar
să se facă porc murdar!
131 - Nu se jupoaie pielea de pe viţelul viu
- mânia şi dobânda, - s-o laşi pe mai târziu.
132 - Adevărul când se ceartă cu minciuna pe ceva
praf va rămânea din toate,
- cearta-i totdeauna rea.
133 - Omului cu nenoroc
toate i se uscă-n loc,
mulge capra în zadar
şi-şi dă tot, la cămătar.
134 - Mincinosului se cere bună ţinere de minte
ca să nu le uite toate câte le-a minţit nainte.
135 - Sunt oameni ce cu mâna nu pot fi-nlăturaţi
aceştia se cere cu mătura zburaţi.
136 - Uşor poţi trupul să ţi-l speli
dar sufletul mai greu îl poţi
doar plânsul spală de greşeli
când din adânc amar îl scoţi.
137 - Cât de mic e ochiul, vede lumea toată
- chiar credinţei slabe cerul i se-arată.
138 - Ochiul spune în afară ce-are inima-n ascuns
- cei ce ochii ştiu să-ntrebe, află-al inimii răspuns.
139 - În felu-n care omul de oameni e văzut
aşa şi e, căci felul te face cunoscut.
140 - Acela ce nu vrea să rabde
ci fuge de-un timp mai amar
nici n-are pentru ce s-aştepte
un timp mai bun - e în zadar.
141 - De omul care-i singur nu-i bine nici în rai
nespus de multă milă, de cel stingher, să ai.
142 - O jumătate de-adevăr, e o minciună-ntreagă
nicicând nu va ieşi curat acel ce-n ea se bagă.
143 - Când spui numai adevărul nu-i nevoie de jurat
- se cunosc cu uşurinţă cei ce spun adevărat.
144 - La toţi le place adevărul
dar sunt puţini cei ce-l şi spun, -
că nu-i de-ajuns numai să-ţi placă
ci să-l şi spui, - să fii om bun.
145 - Numai cel c-o minte largă şi c-o inimă la fel
spune adevăruri care, orice om, le simte-n el.
146 - Miezul slujbei sfinte este:
răul să-l prefaci în bine
stricăciunea - în virtute
şi vrăjmaşii - fraţi cu tine.
147 - Mai bine sufletul din trup, nevinovat, să-ţi iasă
decât să scoţi din gura ta o vorbă mincinoasă.
148 - Până-i sufletul curat
ştie Sfânta Lege
când ajunge îngâmfat,
- n-o mai înţelege.
149 - Rugăciunea care omul
numai pentru el şi-o spune
şi nu pentru tot poporul,
- nu mai este rugăciune.
150 - Nu spun multe adevăruri, căci mi-e teamă necurmat
să nu spun, pe negândite, şi-un cuvânt neadevărat.
151 - Cel ce face fapte bune fie fericit nespus
binefacerea-i unirea lumii-ntregi cu Cel de Sus.
152 - Chiar şi răul e un bine, - dar acesta neapărat,
nu-i ca binele ce-l are binele adevărat.
153 - Dacă-l cerţi pe-un suflet ce-a păcătuit
spune-i, cum ar fi-altul cel care-a greşit,
astfel, cel ce-ascultă nu va fi-njosit
şi cuvântul fi-ţi-va mai uşor, primit.
154 - Fiecare întâmplare minunată, e un nor
după care se ascunde bucuria tuturor.
155 - Rădăcina Frumuseţii este-n Gândul Cel Divin
toate câte sunt frumoase de la El se nasc şi vin.
156 - Nu te depărta de oameni nici când eşti al Slujbei Sfinte
stai cu ei, având pe faţă numai dragoste fierbinte
că-nvăţând sau stând în rugă,
trebuie să faci şi bine -
toate trei vrea să le vadă Gândul Cel Divin la tine.
157 - Nu cu cei ce judecă, - acuzând grăbit
ci cu cei ce suferă, - este Cel Iubit.
158 - Omul e zidit, să fie, templu pentru gândul sfânt
asta-i sfânta lui menire, mai aleasă, pe pământ.
159 - Dragostea îl roagă pe om, să se roage...
rugăciunea noastră, din a ei, se trage.
160 - Cerul poate fi oriunde
şi răspunde-oricui
dar mai sigur că răspunde
cui stă-n faţa lui.
161 - Fii binevoitor-nainte de rugăciunea ta, oricând
atunci fii sigur că te-ascultă şi oamenii în orice gând.
162 - Acel ce dă cu mână largă va fi-ascultat la rugăciune
dar goală-i rugăciunea care se-nalţă fără fapte bune.
163 - Să nu pui multe stăruinţe
pentru măruntele cerinţe.
164 - Să nu-ţi faci rugăciunea-n starea
de certuri şi de duşmănie
- căci dacă-i rugăciunea sfântă
şi starea ei tot sfântă fie.
165 - Rugăciunea cea smerită
totdeauna e primită,
rugăciunea-nlăcrimată
totdeauna-i ascultată.
166 - Glasul rugăminţii tale nu-i la nimeni auzit
când în faţa altor semeni, ai un umblet necinstit.
167 - Roagă-te şi pentru ţara şi pentru poporul tău
ca nici locul unde te-afli, să nu sufere vreun rău
fericirea ta e soră fericirii tuturor
nu te-ar ocoli pe tine o nefericire-a lor.
168 - Omul care nu se roagă pentru neamul său lovit
când e la necaz,
- acela este-un om nelegiuit.
169 - Mai vinovat e mincinosul
ca hoţul care banii-ţi ia
că mincinosul fură cinstea
şi-ncrederea din viaţa ta.
170 - Se duce mincinosul, - minciuna lui nu-i moare
şi-odată o să-i ceară osânda, fiecare.
171 - Cu timpul se mai uită minciunile vorbite
dar cele scrise, veşnic, rămân întipărite.
172 - Orice se imită, - numai adevărul nu se poate
imitarea lui oriunde că-i minciună se socoate.
173 - Nici într-o mare de-adevăr
să nu pui o minciună
căci stropul ei va otrăvi întreaga mare bună.
174 - Adevărul totdeauna trebuie căutat în toate
căci în lume, îl ascunde fiecare, pe cât poate.
175 - Buna-cuviinţă este începutu-nţelepciunii
fără ea nu va-nţelege nimeni tainele minunii.
176 - Nu-s poveştile pe lume de-adormit copii cu ele
ci sunt de trezit pe oameni, ca să-ndrepte multe rele.
177 - N-ai pentru ce să-l pizmuieşti
pe-acel ce pizmuieşte
că însăşi inima lui rea
osânda-i pregăteşte.
178 - Dacă-n douăzeci de vorbe vrei ceva să ne spui nouă,
şi-l poţi spune-n două vorbe,
- află-le pe-acestea două!
179 - Când vorbeşti, grăieşte simplu, ca un om obişnuit
dar gândeşte ca-nţeleptul cel mai bine chibzuit.
180 - De-ai merge-n iad c-o faptă bună
şi-ai merge-n rai c-o faptă rea,
mai bine fă o faptă bună
şi-n foc de-ai merge pentru ea!
181 - Trei, sunt temelia lumii, trei ţin lumea împreună:
Sfânta-nvăţătură, Teama Cerului şi Fapta bună.
182 - Patru feluri dintre oameni, patru, sunt ca morţi de vii:
cei căzuţi, cei orbi, leproşii - şi acei ce n-au copii.
183 - Nu-ţi necăji soţia căci ea-i un suflet slab
degrab i-aprinzi durerea, dar nu i-o stingi degrab!