Din părțile Moldovei

1 - Nu e groapă mai adâncă de cum este disperarea

că-n ea omul își îngroapă fericirea și salvarea.

2 - Până când la deznădejde omul n-a ajuns - din toate

poate iar să se ridice și să le învingă toate.

3 - Ai întruna o nădejde mare în viața ta

pentru-o bucurie mare,

sau pentru-o-ncercare grea.

4 - Tot Cuvântul Celui Veșnic e-Adevărul, noi simțim,

căci el și pe noi ne face adevărul să-l iubim.

5 - În Cuvântul Celui Veșnic Adevărul ni se-arată

cine nu-l găsește-acolo nu-l găsește niciodată.

6 - Nu-i virtute să nu fie

lovită de calomnie.

7 - Cui dai cinstea și-o primești

te arată cine ești.

8 - Cel cu caracter frumos

este om respectuos

cu bun simț, cu umblet blând

- cel mai de dorit, oricând.

9 - Din lucrurile cele mici

precum le porți sau cum le zici

când nu ai timp, când te grăbești

- te-arăți mai bine cine ești.

10 - Școala bunei cuviințe este casa părintească

iar învățătorul, mama care știe s-o sfințească.

11 - Chiar cea mai umilă casă poate fi-un cămin ceresc

dacă soții au credință și iubindu-se muncesc.

12 - În bordei trăiește ca și în bordei

- între oameni însă, să trăiești ca ei.

13 - Cei care merită pe lume să fie mai mult lăudați

primesc cel mai ușor să fie de orișicine judecați.

14 - Spală-ți mâinile și fața,

spală-ți haina,

- fii curat

murdăria ca și lenea și ca boala - sunt păcat.

15 - Omul ce nu-și spală trupul este-un leneș... și-i păcat

- cel ce sufletul nu-și spală este și mai vinovat.

Trupul nespălat o lună capătă un greu miros

dar ce greu miroase-un suflet desfrânat și păcătos.

16 - Cuvintele puține

și bine rânduite

sunt pentru orișicine

podoabe ne-nvechite.

17 - A-ți arăta mânia, prin faptă sau cuvânt

e lucrul cel mai josnic și prost de pe pământ.

18 - Cumpănește-n gând cuvântul și în faptă gândul tău

ca să poți culege-n viață rodul bun, nu rodul rău.

19 - Nu te mai încrede-n viață, celui care și-a călcat

chiar și doar o dată numai un cuvânt ce și l-a dat.

20 - Sunt cuvinte ce fac rane mai adânci ca de săgeată

cercetează-ți-le toate și cu grijă de-orice dată

- sunt atâția care-njunghie cu o vorbă ascuțită

de te ustură mai tare ca săgeata otrăvită.

21 - Disciplina și controlul ce tu singur ți-l impui

dovedesc că ai un cuget și c-asculți de-ndemnul lui.

22 - Fii drept înainte de-a fi darnic,

nu dărui ceva furat

- și nici nu urmări cu darul să faci un lucru necurat.

23 - Nu te da prea mult pe mâna celui care-l prea iubești

ca să nu se schimbe totul, iar apoi să te căiești.

24 - Binele-are-același nume cu Dreptatea și cu Mila

chiar când trebuie să-și facă loc cu jertfa și cu sila.

25 - Dacă vreun om s-arată cu un duh nedrept în el

nu-i încredința în grijă nici un bun de nici un fel.

26 - Cei care iubesc dreptatea nu pot sta în nepăsare

când văd pe cei răi cum calcă adevărul în picioare.

27 - Singurul dușman pe lume e prostia pentru noi

de la ea ni se trag toate dușmăniile apoi.

28 - Morala-i mai de seamă decât cultura chiar

când nu-i morală, toate virtuțile dispar.

29 - Omul are în viață două feluri de-a-nvăța:

unul care i-l dau alții,

celălalt prin munca sa.

30 - Bun părinte este-acela ce-și învață fiii săi

dragostea de cumpătare și de muncă mai întâi.

31 - Exemplul celui îndrăzneț

va fi de cel mai mare preț

- chiar cel mai slab va fi-ntărit

prin pilda celui ce-a-ndrăznit.

32 - Fapta-i totdeauna legea cea mai tare

- pildei, nu poruncii, i se dă-ascultare.

33 - Minciuna în cuvinte oriunde este-așa

ca și minciuna-n fapte

- și-i tot la fel de rea.

34 - Să porți numai frumsețea ce ți-a dat-o Dumnezeu

- măsluindu-te, tu însuți te vei urâți mereu.

35 - Omul bun și fapta bună, ca și cel rău și cea rea

vor da totdeauna roade, chiar când ei nu vor vedea.

36 - Mintea este tatăl, inima e mama

astfel crește fiul cum le ține seama

el e-nțelepciunea, ea este simțirea

- fiule, păstrează ambilor iubirea.

37 - A privi din ochi e una,

- și-alta-i a clipi din ei

asta te arată-adesea tocmai ceea ce nu vrei.

38 - Cu o glumă-adesea poți, dacă nu taci

- ca să-ți pierzi un prieten

și-un dușman să-ți faci.

39 - Omul înțelept nu-și pierde pentru-o glumă-un prieten bun

- dar mai bine-și pierde-un prieten ca o glumă, - cel nebun.

40 - Iertarea e mai rară ca răzbunarea az’

de-aceea nu e pace ci-atât de mult necaz.

41 - Cei ce n-au nici o virtute vor urî mereu pe-acei

care sunt mai cu virtute și mai cu talent ca ei.

42 - Sunt unii oameni care îi vezi și-i și iubești

iar alții sunt de care îndată te ferești,

- purtarea fiecărui l-arată fiecui

să-l caute sau să fugă, când iese-n calea lui.

43 - Adesea haina strigă ce om e și-n ce fel

acela care-o poartă

- și ce preț are el.

44 - Iertăm ușor o murdărie pe caracterul orișicui

- dar nu iertăm cu ușurință noroiul de pe haina lui.

45 - Îmbrăcămintea rușinoasă e-un fel de hulă aruncată

moralei tuturor acelor care privesc la ea - deodată.

46 - Mai mult te costă a-njura

decât a tace și-a ierta.

47 - Cea mai înaltă-nțelepciune e a-ți cunoaște vremea ta

- și a-ți păstra curat lăuntrul în orice loc și timp ai sta.

48 - Ia povețe de la alții, dar le judecă tu-ntâi

ca să nu fii de rușine nici că pleci nici că rămâi.

49 - A bârfi pe altu-nseamnă a se judeca pe sine

- cine umblă cu de-acestea va culege doar rușine.

50 - Dacă judeci rău pe alții, ai să fii și tu la fel

- fiecare-o să primească judecata ce-o dă el.

51 - Tu să nu te lauzi singur,

cât ar fi de drept ce spui

- meritul oricui se pierde când și-l spune gura lui.

52 - Lenea-i blestemul ființei peste care stăpânește

ea tot răul și păcatul îl ațâță și-l sporește.

53 - Lenea duhului mai rea e decât lenea cea trupească

mintea, lenevind, e ciumă și urgie diavolească.

54 - Lenea roade viața noastră, ca rugina fierul tare

lenea-i blestemul și moartea și rușinea cui o are.

55 - Lenea-i blestemul vieții - și nu munca, cât de grea

- din a firii noastre rele, lenea este cea mai rea.

56 - Cui îi place lingușirea merită-a fi lingușit

c-amândoi pier în păcatul vrednic de disprețuit.

57 - Atunci a fost omul vrednic, când, la moarte simte-n sine

c-a făcut trăind în viață, tot cât a putut mai bine.

58 - Bogăția și blestemul - luxul și desfrâul, sunt

cununate împreună, pe pământ și sub pământ.

59 - Buna-creștere-l arată pe-orice om cât prețuiește

- fiecare are mintea ce prin ea și-o dovedește.

60 - Buna-creștere te-arată în afară, la oricine

ce virtuți ai înăuntru, ce lumină ai în tine.

61 - Buna-creștere-a mulțimii stă-n cei șapte ani de-acasă

unde fiecare-ncepe lângă-o mamă credincioasă,

- felu-n care în mulțime se arată și trăiește

nu-i decât cel care-acasă, fiecare și-l primește.

62 - Buna-creștere vădită în vorbirea cumpătată

nu-i de-ajuns când ea prin fapte de-o potrivă nu s-arată.

63 - Buna-creștere-i podoaba bunei fapte, la cel bun

a-ei raze când s-arată multă vreme nu apun.

64 - Mesele prea mult lungite

scurtă zilele trăite,

- mesele prea-mbelșugate

scad viața-n jumătate.

65 - Nu-i minciună ca să poată să trăiască îndelung

- Adevărul și Dreptatea ca o moarte o ajung.

66 - Cine a deprins minciuna nu mai poate drept să spună

toată viața lui devine înșelare și minciună.

67 - Mulți se tem ce-ar zice lumea de-ar trăi în cumpătare

și de frica gurii lumii umblă rău și-n desfrânare

dar femeia cumsecade și bărbatul înțelept

zică lumea câte-i place, vor umbla cinstit și drept.

68 - Dintre câte rele poate s-aibă omul, totdeauna,

cea mai josnică și mare și urâtă e minciuna,

căci ea poate și din legea cea mai dreaptă să se nască

dar cu cât din stricăciunea și căderea sufletească!

69 - Când te mânii pe-o bârfire dovedești că-i dai crezare,

- de n-o crezi adevărată, ține-ți fața zâmbitoare.

70 - Faptele nici unor oameni, nici când ei sunt morți, nu mor

ci-aduc roade tot ca ele, până mult în viitor.

- De aceea fiecare rodul faptei o să-și ia

căci pe mulți îi mântuiește ori îi pierde-n urma sa.

71 - Felul cum te porți în lume, este-acela învățat

în cei șapte ani de-acasă, - în căminul unde-ai stat.

72 - O voință fără muncă e ca apa cea stătută

munca fără de voință, e la fel de neplăcută

- numai viața-n care este o voință muncitoare

este bună și frumoasă, rodnică și-nvingătoare.

73 - Dacă ținta ți-e curată

și-ai voință tare-oricând,

fii încredințat, fii sigur

c-ai să ți-o atingi curând.

74 - Peste marea îndoielii,

treci cu luntrea îndrăznelii

- căci vâslind neobosit

o vei trece negreșit.

75 - Nepăsarea nimicește dintr-un om tot ce-i frumos

- nimeni nu-l mai prețuiește pe un om neserios.

76 - Fii cuviincios oriunde, și în casă și pe stradă,

și când ești cu mii de oameni, și când nimeni n-o să vadă

- căci din buna-cuviință în ce spui și cum trăiești

lumea te va recunoaște că ești om, sau că nu ești.

77 - Nu te lăuda cu-averea către-un om sărac nicicând,

nici cu multa-ndestulare către omul cel flămând,

nici cu marea ta putere către cel bolnav și slab

- asta nu-i înțelepciune, ci prostie mai degrab.

78 - Crede și te luptă, nu te da învins

nici când ești de patru părți în ape-ncins

tot mai e-o scăpare: nalță-ți gândul sus:

- lângă cel ce luptă este-un înger pus.

79 - Muncește și te roagă în orice zi, mereu

și-n orice pas vedea-vei c-ajută Dumnezeu.

80 - Pe tatăl îl ascultă, pe mama o cinstește

căci chiar și numai asta, viața-ți fericește.

81 - De nu te-njosești tu singur

nimeni n-o să te mai poată

- stă deasupra tuturora

viața care e curată.

82 - Rușinea n-are aripi, și, neputând să zboare,

l-ajunge doar pe-acela pe care-o să coboare.

83 - Frumoasă-i doar viața de cinste-ncununată

acel nălțat de cinste, nu cade niciodată.

84 - Fii om de cuvânt oriunde, om de caracter frumos

atunci viața ta-i cinstită și sfârșitul luminos.

85 - Oala care fierbe, - tot ce-aruncă-afară

tot pe ea se-ntoarce și se varsă iară.

- Omul ce-n mânie varsă vorbe rele

își va arde singur viața lui cu ele.

86 - Toate sunt în voia sfântă

a Destinului, acuma!

e lăsată-n voia noastră, temerea de Dânsul, numa’.

87 - Banii cei cu lăcomia și necinstea dobândiți

în curând ajung în mâna altor oameni necinstiți.

88 - Cine ucide-o viață, - cum ar ucide-o țară! -

iar cine-o mântuiește, cum o învie iară.

89 - Batjocorirea-n public a semenului tău

e-așa cum l-ai ucide, ba poate și mai rău.

90 - Lucrurile cunoscute n-au nevoie de dovezi...

toate-toate-au să te-acuze,

dacă nu voiești să crezi!

91 - E tot una că-ți dai fata după-un om necredincios

sau c-o dai legată-n cușca unui tigru fioros.

92 - Frica-ntârzie păcatul, dar pe urmă, tot îl face

numai îndreptarea rupe lanțul lui, și te desface.

93 - Cel ce-ncepe-o cale bună

să se-ndemne s-o sfârșească

- numai astfel o răsplată

fericit o să primească.

94 - Mila cea de oameni are plata milei cei cerești, -

vrei să fii iubit în ceruri? - tu pe semeni să-i iubești!

95 - Înțeleptul și Viteazul, trebuie-ntrebat, să știi!

- dar de-un prost nu-ntreabă nimeni;

îl arată-a lui prostii.

96 - Pericolul și greul, sunt nașii-nțelepciunii

- cei ne-nvățați de-acestea sunt, singurii, nebunii.

97 - Cel înțelept pricepe și dintr-un semn ce-ai vrea

dar cel neghiob nu-nvață

decât din palmă grea.

98 - Mult, pe om l-nvață bunii-nvățători

mai mult, cei asemeni, de atâtea ori, -

și mai mult copiii cei ascultători.

99 - Lumea este ca o scară

unii urcă,-alții coboară.

100 - Mustrări de conștiință sosite prea târziu

sunt rugăciuni amare rostite în pustiu.

101 - Invidia, desfrânarea și dorința de mărire

omului, scurtează viața și-l grăbește la pieire.

102 - Un părinte mai renunță la cinstirea datorată

însă înțeleptul vrednic nu renunță niciodată.

103 - Stăruința, mântuiește

dar pripeala pedepsește.

104 - Dacă cel ce ți-e părinte și acela ce te-nvață

au aceeași trebuință grabnică deodată-n viață

ești dator s-ajuți mai grabnic pe al tău învățător

decât pe al tău părinte,

- da, aceasta ești dator!

105 - Omul înțelept cunoaște pe cel prost, fără-ndoială,

dar cel prost nu-l recunoaște pe-nțelept, - și se înșală.

106 - Proștii au plecat la nuntă și-au uitat pe mire-acasă

așa cei ce merg să-nvingă, dar pe Dumnezeu Îl lasă.

107 - Trăim ca peștii cei din ape, - de lăcomie chinuiți -

mereu noi înghițim pe alții,

- mereu de alții înghițiți.

108 - Nu-l pizmui pe cel bogat

c-a fost frumos înmormântat

- pe cel trufaș nu-ți pară rău

căci slava sa, e iadul său.

109 - Cea mai grea povară-i buzunarul gol

nimeni nu-l ajută, toți îi dau ocol.

110 - O piatră mică poate să facă-o rană mare

și-o vorbă rea adesea, atâta supărare.

111 - Când pe ușă intră lipsa, iede dragostea pe geam

cel lipsit degrab își pierde orice prieten și-orice neam.

112 - Bețivul cade de la sine iar mincinosul numa-mpins

dar oricum, vai întotdeauna acelui de păcat împins.

113 - Cu o cheie aurită

poți deschide-orice lăcată

numai Cerul, nici o mită

nu-l deschide niciodată.

114 - Grija, sau păcatul, se citesc pe față

se cunoaște-acela ce le are-n viață.

115 - Fierea e amară, însă, nu trăiești fără de fiere

tot așa-i și-n mântuire: nu putem fără durere.

116 - Cu aur plouă-n lume, și cel sărac s-ascunde

lumină-i conștiința, - dar prostul n-o pătrunde

comoară-i mântuirea, dar cel nebun o lasă

chiar soarele îl roagă, - dar celui orb nu-i pasă.

117 - Nu piere adevărul, - dar trist și nevoiaș

îl vezi umblând pe ulițe de sat și de oraș.

118 - Nu-i decât un vis viața, însă fie de-orice fel

nu-l trezi din el pe nimeni până se trezește el.

119 - Cu soție, poate viața uneori să fie grea

însă mult mai chinuită e viața fără ea.

120 - Când te culci cu câinii seara,

dimineața purici ai

- dacă te-nsoțești cu răii, numai de rușine dai.

121 - Când bărbatul se însoară, divorțează de-a lui mamă

de aceea bietei mame, de-orice nuntă-i este teamă.

122 - Când îți iei încălțăminte, n-o proba pe alt picior

- nu încredința la nimeni ceea ce ești tu dator.

123 - Când omul este fericit, un an o zi îi pare

când e nefericit, o zi, e cât un an, de mare.

124 - Vremea-ncărunțește părul și părerile le schimbă

ia puterea din ființă și-o adună toată-n limbă.

125 - Viața, de la Altul vine,

iar necazul, de la sine

- Viață să dea Dumnezeu

că necazuri vin mereu.

126 - Munca, și-acest bine-l are:

face să n-ai timp să mori;

cu cât facem și mai bine,

tot mai mult suntem datori.

127 - După cina cea gustoasă

părtășia-i mai frumoasă.

128 - Mai bine un cocoș în mână decât un vultur în văzduh

mai bine un sărac cuminte, ca învățatul fără duh.

129 - Calul rău merită hăț,

câinele obraznic: băț,

pasul rău - capcană rea,

gura spartă - palmă grea.

130 - Cel ce ține neapărat

să devină om bogat,

douăzeci de ani măcar

să se facă porc murdar!

131 - Nu se jupoaie pielea de pe vițelul viu

- mânia și dobânda, - s-o lași pe mai târziu.

132 - Adevărul când se ceartă cu minciuna pe ceva

praf va rămânea din toate,

- cearta-i totdeauna rea.

133 - Omului cu nenoroc

toate i se uscă-n loc,

mulge capra în zadar

și-și dă tot, la cămătar.

134 - Mincinosului se cere bună ținere de minte

ca să nu le uite toate câte le-a mințit nainte.

135 - Sunt oameni ce cu mâna nu pot fi-nlăturați

aceștia se cere cu mătura zburați.

136 - Ușor poți trupul să ți-l speli

dar sufletul mai greu îl poți

doar plânsul spală de greșeli

când din adânc amar îl scoți.

137 - Cât de mic e ochiul, vede lumea toată

- chiar credinței slabe cerul i se-arată.

138 - Ochiul spune în afară ce-are inima-n ascuns

- cei ce ochii știu să-ntrebe, află-al inimii răspuns.

139 - În felu-n care omul de oameni e văzut

așa și e, căci felul te face cunoscut.

140 - Acela ce nu vrea să rabde

ci fuge de-un timp mai amar

nici n-are pentru ce s-aștepte

un timp mai bun - e în zadar.

141 - De omul care-i singur nu-i bine nici în rai

nespus de multă milă, de cel stingher, să ai.

142 - O jumătate de-adevăr, e o minciună-ntreagă

nicicând nu va ieși curat acel ce-n ea se bagă.

143 - Când spui numai adevărul nu-i nevoie de jurat

- se cunosc cu ușurință cei ce spun adevărat.

144 - La toți le place adevărul

dar sunt puțini cei ce-l și spun, -

că nu-i de-ajuns numai să-ți placă

ci să-l și spui, - să fii om bun.

145 - Numai cel c-o minte largă și c-o inimă la fel

spune adevăruri care, orice om, le simte-n el.

146 - Miezul slujbei sfinte este:

răul să-l prefaci în bine

stricăciunea - în virtute

și vrăjmașii - frați cu tine.

147 - Mai bine sufletul din trup, nevinovat, să-ți iasă

decât să scoți din gura ta o vorbă mincinoasă.

148 - Până-i sufletul curat

știe Sfânta Lege

când ajunge îngâmfat,

- n-o mai înțelege.

149 - Rugăciunea care omul

numai pentru el și-o spune

și nu pentru tot poporul,

- nu mai este rugăciune.

150 - Nu spun multe adevăruri, căci mi-e teamă necurmat

să nu spun, pe negândite, și-un cuvânt neadevărat.

151 - Cel ce face fapte bune fie fericit nespus

binefacerea-i unirea lumii-ntregi cu Cel de Sus.

152 - Chiar și răul e un bine, - dar acesta neapărat,

nu-i ca binele ce-l are binele adevărat.

153 - Dacă-l cerți pe-un suflet ce-a păcătuit

spune-i, cum ar fi-altul cel care-a greșit,

astfel, cel ce-ascultă nu va fi-njosit

și cuvântul fi-ți-va mai ușor, primit.

154 - Fiecare întâmplare minunată, e un nor

după care se ascunde bucuria tuturor.

155 - Rădăcina Frumuseții este-n Gândul Cel Divin

toate câte sunt frumoase de la El se nasc și vin.

156 - Nu te depărta de oameni nici când ești al Slujbei Sfinte

stai cu ei, având pe față numai dragoste fierbinte

că-nvățând sau stând în rugă,

trebuie să faci și bine -

toate trei vrea să le vadă Gândul Cel Divin la tine.

157 - Nu cu cei ce judecă, - acuzând grăbit

ci cu cei ce suferă, - este Cel Iubit.

158 - Omul e zidit, să fie, templu pentru gândul sfânt

asta-i sfânta lui menire, mai aleasă, pe pământ.

159 - Dragostea îl roagă pe om, să se roage...

rugăciunea noastră, din a ei, se trage.

160 - Cerul poate fi oriunde

și răspunde-oricui

dar mai sigur că răspunde

cui stă-n fața lui.

161 - Fii binevoitor-nainte de rugăciunea ta, oricând

atunci fii sigur că te-ascultă și oamenii în orice gând.

162 - Acel ce dă cu mână largă va fi-ascultat la rugăciune

dar goală-i rugăciunea care se-nalță fără fapte bune.

163 - Să nu pui multe stăruințe

pentru măruntele cerințe.

164 - Să nu-ți faci rugăciunea-n starea

de certuri și de dușmănie

- căci dacă-i rugăciunea sfântă

și starea ei tot sfântă fie.

165 - Rugăciunea cea smerită

totdeauna e primită,

rugăciunea-nlăcrimată

totdeauna-i ascultată.

166 - Glasul rugăminții tale nu-i la nimeni auzit

când în fața altor semeni, ai un umblet necinstit.

167 - Roagă-te și pentru țara și pentru poporul tău

ca nici locul unde te-afli, să nu sufere vreun rău

fericirea ta e soră fericirii tuturor

nu te-ar ocoli pe tine o nefericire-a lor.

168 - Omul care nu se roagă pentru neamul său lovit

când e la necaz,

- acela este-un om nelegiuit.

169 - Mai vinovat e mincinosul

ca hoțul care banii-ți ia

că mincinosul fură cinstea

și-ncrederea din viața ta.

170 - Se duce mincinosul, - minciuna lui nu-i moare

și-odată o să-i ceară osânda, fiecare.

171 - Cu timpul se mai uită minciunile vorbite

dar cele scrise, veșnic, rămân întipărite.

172 - Orice se imită, - numai adevărul nu se poate

imitarea lui oriunde că-i minciună se socoate.

173 - Nici într-o mare de-adevăr

să nu pui o minciună

căci stropul ei va otrăvi întreaga mare bună.

174 - Adevărul totdeauna trebuie căutat în toate

căci în lume, îl ascunde fiecare, pe cât poate.

175 - Buna-cuviință este începutu-nțelepciunii

fără ea nu va-nțelege nimeni tainele minunii.

176 - Nu-s poveștile pe lume de-adormit copii cu ele

ci sunt de trezit pe oameni, ca să-ndrepte multe rele.

177 - N-ai pentru ce să-l pizmuiești

pe-acel ce pizmuiește

că însăși inima lui rea

osânda-i pregătește.

178 - Dacă-n douăzeci de vorbe vrei ceva să ne spui nouă,

și-l poți spune-n două vorbe,

- află-le pe-acestea două!

179 - Când vorbești, grăiește simplu, ca un om obișnuit

dar gândește ca-nțeleptul cel mai bine chibzuit.

180 - De-ai merge-n iad c-o faptă bună

și-ai merge-n rai c-o faptă rea,

mai bine fă o faptă bună

și-n foc de-ai merge pentru ea!

181 - Trei, sunt temelia lumii, trei țin lumea împreună:

Sfânta-nvățătură, Teama Cerului și Fapta bună.

182 - Patru feluri dintre oameni, patru, sunt ca morți de vii:

cei căzuți, cei orbi, leproșii - și acei ce n-au copii.

183 - Nu-ți necăji soția căci ea-i un suflet slab

degrab i-aprinzi durerea, dar nu i-o stingi degrab!