Din părţile Olteniei
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiule, să ai credinţă tare-n orice-mprejurare
căci durerile sunt dese iar plăcerile sunt rare
lacrimile sunt aievea, râsu-i numai o părere
- cade-nfrânt acel ce crede că viaţa-i numai miere.
2 - Fii cu grijă toată viaţa nu te-ncrede prea grăbit
niciodată-n omul care nu va crede-n ce-i cinstit.
3 - Celor buni le-ncearcă Cerul deseori credinţa lor
nu fiindcă nu le-o ştie, - el e-atotcunoscător
ci fiindcă le-o cunoaşte, el le dă prilej astfel
să arate ce frumoasă e credinţa lor în el.
4 - Când faci bine uită răul care ţi-a fost făptuit
dacă nu-l uiţi, nu se poate sta niciunde liniştit.
5 - Să nu crezi că-nvingi ispita fără cinste şi răbdare
că n-o-ndepărtezi de tine ci te-ncurci în ea mai tare.
6 - Cugetul curat prin harul cinstei poate fi păstrat
şi curata vieţuire doar prin cugetul curat.
7 - Când s-a pus faţa de masă
înceteze cearta-n casă,
reculegerea-mpreună
linişteşte-orice furtună.
8 - Omul mânios aţâţă cearta între soţii săi,
dar cel paşnic potoleşte chiar mânia celor răi.
9 - Cel răutăcios aţâţă, cel defăimător dezbină
- dar împacă şi uneşte cel cu inima senină.
10 - Cearta-l doare pe-un om bun
cât bătaia pe-un nebun.
11 - Mai bine-n pustiu să stai
decât c-o femeie-scai
- mai bine să flămânzeşti
ca din ceartă să prânzeşti.
12 - Ca un prost ce prinde-un câine de urechi când e turbat
este cel ce intră-n cearta unde nu-i amestecat.
13 - Limba clevetirii arde mai amar
şi mai mult aprinde, ca oricare jar.
14 - Cine-n vorbă nu greşeşte
multă minte dovedeşte
- căci în vorbă mai ales
se greşeşte cel mai des.
15 - Leapădă-ţi de tot din gură vorba cu-nţeles sucit,
ea batjocoreşte limba de pe care a pornit.
16 - Fă jug vorbirii tale iar limbii tale cheie,
o sită totdeauna la gura ta să steie,
întâi să cerni cuvântul apoi să-l scoţi afară
căci prea târziu, zadarnic,
ca vântul vorba zboară.
17 - Cuvântul vostru minunat
să fie dres cu sare
să dea mereu îndemn curat
şi har la fiecare.
18 - Un cuvânt bun domoleşte focul certei cât de mare
iar cuvântul aspru face o mânie şi mai tare.
19 - Cu o faţă bucuroasă să-ţi duci darul orişicui
căci aceasta o să facă mai cu drag primirea lui.
20 - Mulţi linguşesc pe omul darnic
şi toţi sunt prieteni des cu el,
dar omul care linguşeşte
ca să câştige, e-un mişel.
21 - Cel ce vede pai adesea - şi în ochii fiecui -
are totdeauna bârna, dar n-o vede, în ai lui.
22 - Mai bine mustrarea-n faţă decât dragostea tăcută
una o să-ţi folosească, cealaltă nu te-ajută.
23 - Cel ce umblă cu dreptatea va primi a vieţii parte
dar cui nedreptatea-i place, se va ruina în moarte.
24 - Calea dreptului să fie în oricare ceas al său
să iubească ce e bine, să urască ce e rău.
25 - Fraţii păgubiţi mai greu sunt să-i câştigi ca o cetate
certurile lor mai grele-s ca nişte zăvoare late.
26 - Femeia vrednică-şi cinsteşte
bărbatul ei cât timp trăieşte,
ea chiar şi după ce-a murit
îi ţine numele cinstit.
27 - Când femeia e plăcută ea va căpăta cinstire
precum strânge avuţie cel ce umblă cu-asuprire.
28 - Pentru soţul ei, cunună e femeia cea cinstită
dar cea care-i face-ocară - putrejune urgisită.
29 - O femeie înţeleaptă a ei casă şi-o zideşte
- dar femeia cea nebună, cu-a ei mâini şi-o nimiceşte.
30 - E mai bine să stai singur-singurel într-o pustie
decât c-o nevastă numai de gâlceavă şi mânie.
31 - Gelozia-i ca Gheena de grozavă şi de rea,
vai de sufletele care au căzut şi ard în ea.
32 - Ca izvorul tău să fie veşnic binecuvântat
de soţia tinereţii bucură-te ne-ncetat.
33 - Nu-i dragoste mai mare ca ceea ce-şi jertfeşte
viaţa pentru-acela pe care îl iubeşte.
34 - Mai presus ca piatra scumpă
preţuieşte-o-nţelepciune,
nu-i mărgăritar sau aur să se poată-asemeni pune.
35 - Nu-ţi cruţa nicicând copilul de mustrarea înţeleaptă,
de-l vei bate cu nuiaua, n-o să moară, dar se-ndreaptă.
36 - Cine strânge vara, este omul chibzuit din ţară
cine doarme-n vremea coasei, este-un om ce face-ocară.
37 - Nu te certa cu cel limbut
că tot tu vei ieşi bătut.
38 - Cel ce-şi păzeşte gura, spinarea şi-o păzeşte
- pe limba rea adesea doar palma o opreşte.
39 - Sabia nu face rană
ca şi gura cea vicleană.
40 - Omu-i preţuit în viaţă după-a minţii lui măsură,
cel cu mintea rătăcită e dispreţuit cu ură.
41 - Limba înţeleaptă-n vorbe dă ştiinţa cea plăcută,
gura proştilor împroaşcă nebunia lor ştiută.
42 - Omul care-şi linguşeşte pe de-aproape-i aşa
cum o cursă i-ar întinde ca să-şi prindă paşii-n ea.
43 - Limba dulce-i totdeauna pom de viaţă ce rodeşte
însă limba blestemată sufletul oricui zdrobeşte.
44 - Cine la sărac dă milă, Cerului îi împrumută
şi El o să-i răsplătească binefacerea făcută.
45 - Farmecul şi frumuseţea unui om stă-n bunătate,
- mai bun preţ are săracul, ca un mincinos de frate.
46 - Mânia înnorează
şi-mbătrâneşte faţa,
mânia-mpuţinează
şi amărăşte viaţa.
47 - Cine-şi face mulţi prieteni deseori necazuri pate
însă afli câte-un prieten ce-i mai mult decât un frate.
48 - Cine-ncet e la mânie are gânduri pricepute
dar prostii destule face omul ce s-aprinde iute.
49 - Nu te mânia din cauza celor care fac la rele
nici nu pizmui pe-aceia cărora le place-n ele
căci oricine face răul nici un viitor bun n-are
şi a celor răi lumină se va stinge pe cărare.
50 - Ca la oboseala mare apa rece şi curată
aşa este-o veste bună dintr-o ţară depărtată.
51 - Cel ce-şi stăpâneşte vorba este omul înţelept,
cel ce-şi stăpâneşte pofta, este sfânt şi este drept.
52 - Ascultă, fiule, cuvântul părinţilor ce i-ai avut
învăţătura lor să-ţi fie ca o cunună, ca un scut,
- cel ce îşi poartă rău părinţii
e un fiu viclean şi blestemat,
curând îl va ajunge-osânda de care-i veşnic vinovat.
53 - Cel ce fură, să nu mai fure ci să muncească-n orice fel
să aibă din ce face bine acelor mai săraci ca el.
54 - Cu cei cuminţi te sfătuieşte
- dar numai cu cei drepţi porneşte.
55 - Mai bun e prostul ce-şi ascunde
a lui prostie orişicui,
ca înţeleptul ce-şi ascunde
de toţi înţelepciunea lui.
56 - Cel ce nu vrea să muncească, nici să mănânce să nu vrea -
dacă n-ai muncit spre pâine, nu eşti vrednic pentru ea.
57 - Limba rea n-o poate nimeni îmblânzi să-i pună frâne,
ea tot fiară ne-mpăcată cu venin amar rămâne.
58 - De-ai tăi părinţi să-ţi aminteşti
şi stând la mese-mpărăteşti,
de ei să nu te ruşinezi
nici chiar pe tron de-ar fi să şezi.
59 - C-ai ascultat nu-ţi pare rău decât atât de-arare,
dar c-ai vorbit chiar şi-un cuvânt, adeseori îţi pare.
60 - Nu te mândri că legea ţi-o ţii cu gând curat,
că tocmai pentru asta în lume-ai fost creat.
61 - De ce oare fiii celor buni sunt nişte răi din fire?
- ca să vezi cum că virtutea nu se lasă moştenire.
62 - Dacă cineva voieşte sufletul să-şi mântuiască
trebuie să lupte singur şi crezând, să-l dobândească.
63 - De nu căutaţi învăţătura, nici ea nu o să vă cate
şi astfel fi-veţi despărţiţi pe veacurile toate.
64 - Părintele ce-nvaţă pe fiul său Cuvântul
e cum ar sta să-nveţe tot neamul lui, a-rândul.
65 - Întrecerea între-nţelepţi
sporeşte zestrea celor drepţi.
66 - Dacă pun mâna pe sfadă, n-o pot pune pe Scriptură,
dac-o pun pe Sfânta Carte - sfada s-o arunc din gură.
67 - Să te-ndepărtezi nu numai de ce-i rău, şi-l ştii astfel,
ci şi chiar de tot ce este asemănător cu el.
68 - Acel ce are milă de oameni fioroşi
curând va fi el însuşi om crud cu cei miloşi.
69 - Orice bărbat îşi are femeia meritată
şi trebuie s-o ţină căci asta i-a fost dată.
70 - Cel ce se-nsoară pentru bani, în veac n-ajunge bine
şi va avea copii de-acei ce-aduc numai ruşine.
71 - Să te-aşezi pe-un loc ce-ţi este
mai prejos de orice oară
căci e mai plăcut să-ţi spună
urcă-te decât coboară.
72 - Dacă cel greşit se-ntoarce părăsind un rău făcut,
nu-i mai aminti vreodată de păcatul din trecut.
73 - Când te duci în casă tristă şi în ziua ei de jale
cea mai bună mângâiere-i lacrima tăcerii tale.
74 - Dacă i-ai făcut la altul un rău mic, - să-ţi pară mare,
dacă i-ai făcut un bine, - pară-ţi mic, - la orişicare,
dacă el ţi-a făcut bine, pară-ţi mare, chiar de-i mic
şi-un rău mare dacă-ţi face, socoteşte-l ca nimic.
75 - Invidia, desfrânarea şi ambiţia scurtează
viaţa omului şi grabnic în mormânt
şi-n iad, - l-aşează.
76 - Mai mult e-un înţelept pe lume
decât un împărat vestit...
- pe un împărat îl poate-oricine
înlocui când a murit...
Dar dacă moare înţeleptul
el e de neînlocuit.
77 - Acel ce calcă legea spre-a mântui-o fiinţă
e vrednic de cinstire - chiar dacă nu-i putinţă.
Dar cel ce şovăieşte trecând şi n-o salvează
e vinovat el însuşi de moartea ce urmează.
78 - A Luminii frumuseţe este Adevărul sfânt
şi-a lui binecuvântare este Pacea pe pământ.
79 - Cele trei feluri de oameni care sunt iubiţi mereu
sunt: cei care de mânie nu-s cuprinşi la nici un greu,
cei care la libertate nu renunţă, hotărât,
şi cei care supărarea n-o păstrează nicidecât.
80 - Despre omul mândru însăşi Dragostea grăieşte - astfel:
nu putem trăi-mpreună într-o lume: eu şi el.
81 - Nimeni să nu pedepsească pe săracul necăjit
pentru vorbele pe care la mânie le-a rostit.
82 - S-a spus: viteaz e-acela ce poate să se-nvingă
pe sine, şi-a lui flăcări de patimi să le stingă,
dar mai viteaz e-acela ce din duşmanul rău
îşi face prin iubire un prieten bun al său.
83 - Dragostea ia-ntotdeauna partea celui asuprit
drept pe drept când prigoneşte ea e lângă cel lovit
când un rău loveşte dreptul, - Dragostea e lângă el,
când un rău pe-alt rău l-apasă, ea îl apără pe-acel
chiar şi-atunci când dreptul este
cel ce-apasă pe cel rău
ea pe cel lovit l-ajută...
- Aşa-i Dragostea mereu.
84 - Omul e creat în urma tuturor, să ia aminte,
în mândrie,
- că şi râma e creată mai-nainte.
85 - Din laudele meritate de orişicare om, să spui
puţin, când el este de faţă,
şi toate, numa-n lipsa lui.
86 - Precum nu se urăşte omul pe sine, nici când este rău,
aşa este dator să fie cu orişicare-aproape-al său
aşa să înţeleagă omul porunca Proniei Divine:
iubeşte-ţi pe al tău aproape, aşa cum te iubeşti pe tine!
87 - Rugăciunea nimănuia nu va fi respinsă
dacă el e credincios, dacă ea-i aprinsă.
88 - Cei ce se iubesc fierbinte
şi-n urechi de ac trăiesc -
dar nu-ncap în lumea toată
doi ce nu se mai iubesc.
89 - Când deplângi o cărămidă, dar de-un om nu-ţi pasă
se va dărâma degrabă orice zid sau casă.
90 - Fii ca un răsad adânc: - totdeauna verde
şi ca vasul smălţuit: - ce ai bun, nu-ţi pierde.
91 - Când eşti tu bârfit nedrept, crede-l mic pe omul mare
dar când tu bârfeşti să-l crezi mare pe oricare,
ca să nu te linişteşti până-ţi ceri iertare.
92 - Nu-ţi grăbi răspunsul, ai rând la cuvinte
- ultimul, în urmă
- primul, înainte!
93 - Rar să spui tu: sigur,
des să spui tu: poate,
fugi de cele rele şi urâte - toate,
fugi şi de ce numai seamănă a rele
ca să nu te creadă nimeni plin de ele.
94 - Recunoaşte adevărul chiar când ţi-este neplăcut,
şi să taci naintea celui care-l vezi mai priceput!
95 - Gura ta să nu te facă de ruşine-ntre străini
dar nici la a tale vorbe mari, să nu te prea înclini.
96 - Dacă ai făcut mult bine, să nu spui: din ce-am avut!
ci: din cele ce mi-s date, e puţinul ce-am făcut!
97 - Gândeşte-te ce ai de spus nainte de vorbire!
De-aproapelui să îi araţi mereu bunăvoire!
Fii mulţumit cu-atât cât ai!
Fii mic în ochii tăi!
Iar celor care te lovesc să nu le zici că-s răi!
98 - Învaţă-ţi limba ta să spui:
nu ştiu - dacă nu şti!
- c-atuncea înţelept şi bun şi vrednic ai să fii.
99 - De te lepezi de un bine te vei lepăda de multe
- cine-ascultă de-o ispită, multe înc-o să asculte.
100 - Dacă iei ce nu-i cu dreptul
şi ţii ce nu se cuvine
ţi se va lua şi ţie ceea ce îţi aparţine.
101 - Învaţă pe-alţii fără să ceri ceva măcar!
- şi soarele lumina ţi-a dat-o ţie-n dar!
102 - Nu spune: altul ştie! - ci-nvaţă ca şi el!
nici: mai frumos e altul, curând veţi fi la fel!
nici: altul e mai tare, - căci doar acela-i tare
ce are-nţelepciune şi har şi cumpătare.
103 - Iubiţi pe câţi au să vă mustre,
urâţi pe câţi v-ar lăuda,
mustrarea vă desăvârşeşte,
dar lauda vă va îngâmfa.
104 - Dacă vrei să-nveţi, nu spune: eu ştiam,
când n-ai ştiut,
nici, în ce n-ai cunoştinţă, să nu zici: am cunoscut,
nici, când ceva ţi se spune, să zici: da
când nu-nţelegi,
- de ce să te-nşeli tu singur şi ruşinea să-ţi alegi?
105 - Să munceşti cu drag la muncă,
să înveţi cu drag la carte,
să nu-ţi faci din cunoştinţe
flori ca-mpodobiri deşarte.
106 - Nu-ţi spune: linguşi-voi, ca să-mi câştig de toate,
- acel fel de gândire ruşine tu-l socoate!
ci ruşină-te singur de ce e rău la tine
- nainte de-a ajunge de alţi-a-ţi fi ruşine.
107 - Gândul bun, la ceruri este socotit ca faptă bună,
gândul rău, e ca păcatul: unul cu-altul se-mpreună.
108 - Binele e verde, - răul e uscat
binele sporească, - răul niciodat’...
109 - Păcatul la-nceput e dulce, dar mai pe urmă e amar
fereşte-te de el-nainte, căci mai târziu va fi-n zadar.
110 - Socotiţi sunt drepţii oameni,
- chiar de îngeri mai presus
- nimeni n-are-atât de grele lupte ca şi ei de dus.
111 - Un singur suflet fără vină
mai scump e pentru Dumnezeu
ca-ntreaga lume decăzută
- şi preţul lui e mult mai greu.
112 - Celor drepţi nu li se-nalţă monumente pe pământ,
monumentul lor e fapta... slava lor e-al lor cuvânt.
113 - Răsplata faptei bune e însăşi fapta bună,
pedeapsa faptei rele ea însăşi şi-o adună.
114 - Binele nu-ţi cere
ce-i peste putere.
115 - Un singur pas desparte osânda de răsplată,
Edenul de Gheenă, - nu-l face niciodată!
116 - Binele este-o răsplată omului pentru-orice bine
chiar şi pentru-o vorbă bună
sau gând bun, ce-l are-n sine.
117 - Omul nu greşeşte decât din prostie,
binele nu-l face decât cine-l ştie.
118 - Binefacerea luminii numai noaptea o cunoşti
şi frumseţea-nţelepciunii
numai când stai lângă proşti.
119 - Femeia e creată-n lume de dragul frumuseţii ei -
nu-i frumuseţe ca lumina vieţii bunelor femei.
120 - Nu-i meşter cel ce n-are scule,
nici înţelept cel ce nu ştie,
nici dragoste cea fără jertfă
- nici om cel fără omenie.
121 - Cel mai înţelept e omul care a-ncercat mai multe,
pe acela fiecare este bine să-l asculte.
122 - Carnea mortului nu simte bisturiul care-l taie, -
conştiinţa adormită sau netrebnică, - aşa e!
123 - Păcătosul să nu-şi aibă vreun câştig după păcat,
cel căzut să n-aibă pace după ce s-a lepădat!
124 - Cel străin nu-l poate-n casă, ospăta pe cel străin
- numai cei ce au lumina, pot s-o dea la cei ce vin.
125 - Leul nu se poate sătura c-o râmă!...
- când se cere-un munte nu da o fărâmă!
126 - Cel întemniţat nu poate a se libera pe sine,
nu e mântuire fără Mâna care face bine.
127 - Nu-l învinui pe nimeni, când lipseşte, niciodată,
numai când e el de faţă a lui vină i-o arată.
128 - Soţul moare numai pentru soaţa lui
iar soţia numai pentru soţul său...
nu-i mai simte-asemeni lipsa nimănui
nu-i mai pare-asemeni, nimănuia rău.
129 - Preţul legii-l ştie numai
cel care-a căzut
şi valoarea mântuirii
numai cel pierdut.
130 - Omul să se uite bine la paharul ce-l va bea
şi gândească la urmarea fiecărei faptă rea.
131 - Nu huli-nainte ca să cercetezi, -
mai întâi cunoaşte, şi apoi să crezi!
132 - Până n-ai înţeles bine tu răspunsul să nu-ţi spui
- şi să nu tai niciodată şirul vorbei nimănui.
133 - Fiul înţelept ascultă orice sfat de la părinţi
fiul cel nebun n-ascultă nici mustrările fierbinţi.
134 - Înţelept ajunge cine cu-nţelepţii se adună
- dar nebun cel care umblă cu nebunii din-mpreună.
135 - Înţeleptul are teamă de-orice rău, şi se fereşte,
dar nebunul se încrede - şi curând se nimiceşte.
136 - Urechea ce iubeşte mustrarea-ndreptătoare
lăcaşului vieţii va fi moştenitoare.
137 - Inima-nţeleaptă vorba-şi chibzuieşte
inima nebună, nebunii grăieşte.
138 - Leul nu se-asmuţă după moartea lui
- nu după ce pleacă, despre om să spui.
139 - Cât de veche-i o Scriptură
ea mereu dă lucruri noi.
Ţineţi ce-i învăţătură
că ferice e de voi.
140 - Sunt lucruri care numai la unii să le spui
şi lucruri care nu le mai spune nimănui.
141 - Fiecare bucurie s-o sărbătoreşti aparte,
nu le-amesteca-mpreună,
- şi te bucuri pân-la moarte.
142 - Cel ce judecă, să creadă numai ce-i văd ochii săi
- este-atâta-nşelăciune!
- sunt atâţia oameni răi!
143 - Faptele unui neajuns
nu le socoti răspuns,
vorbelor unui flecar
nu le mai lărgi hotar.
144 - Mulţi vin în casa celui cu mort la căpătâi
dar fiecare-şi plânge durerea lui dintâi.
145 - Pacea este vasul binecuvântării,
pacea e izvorul fericirii ţării,
pacea e lumina orişicui o are,
- pacea şi cu sine, şi cu fiecare.
146 - Minuni? - sunt cu putinţă?
- dar cel ce le-a-nţeles
nu creadă, uşuratic, că ele vin prea des.
147 - Uşor îţi faci un duşman
dar prieten cumperi greu, -
fereşte-te de primii
de ceilalţi vezi mereu.
148 - Iubirea fără gelozie nu e iubire-adevărată
cu orişice iubire mare, şi gelozia se arată.
149 - Cel iute în iubire,
va fi şi-n ură iute,
- când vezi aşa o fire
ia-ţi tot, grăbit, şi du-te!
150 - Când e iubire,-ncapem şi-n locul cel mai strâmt
când nu mai e iubire, nu-ncapem pe pământ.
151 - Trandafirul îşi cinsteşte
numele, chiar şi-ntre spini,
- omul vrednic îşi păzeşte
felul său şi-ntre străini.
152 - Să nu judeci ziua vina nopţii unui învăţat
rar ajungi să judeci bine când tu însuţi n-ai cercat.
153 - Chiar din vorbele profane ale unui om sfătos
de le-asculţi cu-nţelepciune, vei avea câte-un folos.
154 - Nu te uita la vas de fel,
ci uită-te la ce-i în el,
căci dacă-n vas e mir curat
şi vasu-i sfânt cu-adevărat,
dar dacă este-n el gunoi
ce preţ mai are-un vas apoi!
155 - Când n-ai de gând să cumperi, - să nu te târguieşti
- nu-ţi face nici o vorbă cu cine nu-l doreşti!
156 - Dacă unul spune că eşti beat, îl lasă,
dar când doi vor spune,
taci şi mergi acasă!
157 - Când nevasta-ţi este mică
ori te-apleci ori ţi-o ridică!
Dacă te-ai unit cu ea
vezi să-ţi fie-asemenea!
158 - Un tufiş de spini departe,
parcă-s piersici când îi vezi
- ca să afli adevărul
mai atent să cercetezi.
159 - Nu-i la fel cel ce-are pâine, sacul plin,
- cu cel ce n-are!
- nu-s la fel cei de-omenie,
cu cei care-s în pierzare.
160 - Nu se poate dacă sare jar în câlţi să nu se-aprindă
şi nici om care pofteşte,
- şi păcatul să nu-l prindă.
161 - Cu păstorul rătăcit,
rătăceşte şi-a lui turmă
- cel dintâi când e căzut,
vor cădea şi cei din urmă.
162 - Bocetul nu-i pentru mort, lui nu-i mai lipseşte,
ci e pentru cei rămaşi, lor le trebuieşte.
163 - Degeaba vrei să mai repari o casă părăsită
- degeaba mergi cu sărutări când dragostea-i sfârşită.
164 - Smerenia coboară cât cunoştinţa suie
- nici prima nu se vede când cea de-a doua nu e.
165 - Pe cel bun uşor îl afli în oraşul lui, pe nume
în străini, doar pe purtare îl cunoşti din altă lume.
166 - Nu chipurile unor feţe sunt ceea ce-i urât la ele,
urâtă-i inima şi pofta şi urma umbletelor rele!
167 - Să ai întotdeauna gata veşmintele de-nmormântare
căci nu se ştie când şi unde
l-aşteaptă moartea pe-orişicare.
168 - Nu încerca să înţelegi ce mintea-ţi depăşeşte
- în faţa marilor minuni, tu taci şi te smereşte.
169 - Cearta las să doarmă, peste noapte, bine
căi de dimineaţă, paşnică devine.
170 - Cine lângă masa vrednică va sta?
- munca ce-şi câştigă pâinea cea mai grea!
171 - E-un prost, e-un prost, - grăieşte prostul
despre fiecare, -
numai despre sine, prostul, o părere-naltă are.
172 - Cine-ndeamnă la virtute e mai mult ca cel ce-o are
cine-o are e doar unul,
- ceilalţi, mulţime mare.
173 - Găseşti slabă-nvăţătura în vreo parte? - cercetează
şi-o să afli zeci de locuri care te îndestulează!
174 - Nu râdeţi de nici o vorbă ce-o rosteşte omul drept,
ori în grai, ori în tăcere, poartă-n el ceva-nţelept.
175 - Dintr-un câine rău, degeaba, -
n-ai să creşti un bun căţel.
- Un părinte rău va creşte
şi pe fiul său ca el.
176 - La-nceput ispita pare un drumeţ grăbit, - apoi
oaspe-obişnuit,
- şi-n urmă blestemat stăpân pe noi.
177 - Ispita este-ntâi un fir, ca de păianjen, subţirel,
apoi ajunge lanţ satanic şi nu te mai dezlegi de el.
178 - Pornind pe drumul spre păcat
sfârşeşti în felul blestemat.
179 - Celui care spune: azi păcătuiesc!
mâine sau poimâine o să mă căiesc
- vremea desfrânării i se va sfârşi,
vremea pocăinţei nu-i va mai sosi.
180 - Nu spune: am să mă îndrept atunci
când o să am vreme
căci poate nu vei mai avea,
- de asta tu te teme!
181 - Suferinţa este rodul blestematului păcat
- cel care păcătuieşte, sufere neapărat!
182 - Nu postul ţi se răsplăteşte ci binefacerile lui,
- dar unde nu e post, adesea
nici facere-de-bine nu-i!
183 - Nici un câştig nu e mai mare decât câştigul cel adus
de binefacerea frumoasă a unui om în cinste pus.
184 - Lacrimile îndreptării sting păcatul cel de jar
şi-aduc sufletului pacea binecuvântată, iar.
185 - Căutaţi prilejul bun cât timp el este lângă voi
căci dacă el, ori voi, plecaţi - va fi-n zadar apoi.
186 - A cunoaşte - şi - a iubi -
este-aceeaşi taină
cum lumină şi cu zi
au aceeaşi haină.
187 - Ai dobândit virtutea?
- Nimic nu-ţi mai lipseşte!
- Eşti fără de virtute?
- Nimic nu-ţi foloseşte!
188 - Cel ce-şi numără des banii,
mai adaugă-un mărunţel
cel ce-şi numără păcatul, - va scădea mereu din el.
189 - Cinsteşte-i pe cei drepţi, căci ei
sunt ai credinţei sfânt temei
- tot ce-i frumos şi înţelept
l-am moştenit de la vreun drept.
190 - Fă fapta bună astăzi, ca să-ai răsplată mâne
că binefacere-n zadar nici una nu rămâne.
191 - Respectă-l pe bătrân şi-atunci
când a uitat tot ce ştia
- aceasta este-ntre porunci
o sfântă datorie-a ta.
192 - Cel ce bănuieşte pe un om cinstit
în curând, el însuşi, fi-va bănuit.
193 - Greu e Adevărul! Rari sunt cei ce pot
să-l ridice-n viaţă, pân-la frunte, tot!
194 - La-nceput a fost Bun-simţul
şi apoi învăţătura
- ca să poţi ţinea Cuvântul
mai întâi, îţi ţine gura.
195 - Frica nu se potriveşte cu-adevărul niciodată,
- cine umblă cu-adevărul, s-aibă viaţa ne-nfricată!
196 - Împrieteneşte-ţi viaţa cu omul norocos
căci lângă el oriunde te bucuri de-un folos.
197 - Acel ce creşte fiul - e tată-adevărat
nu-acela care-l naşte, şi-apoi l-a lepădat!
198 - Cel ce ridică mâna spre semenul cinstit
e-un rău şi-i un netrebnic, chiar dacă n-a lovit!
199 - Când ai în faţă marea, iar pe vrăjmaş în spate
- doar jertfa şi credinţa cu bine te pot scoate.
200 - Chiar şi pietrele sfinţite martore la cununie
plâng pe cel ce divorţează de întâia lui soţie.