Din părțile Olteniei

1 - Fiule, să ai credință tare-n orice-mprejurare

căci durerile sunt dese iar plăcerile sunt rare

lacrimile sunt aievea, râsu-i numai o părere

- cade-nfrânt acel ce crede că viața-i numai miere.

2 - Fii cu grijă toată viața nu te-ncrede prea grăbit

niciodată-n omul care nu va crede-n ce-i cinstit.

3 - Celor buni le-ncearcă Cerul deseori credința lor

nu fiindcă nu le-o știe, - el e-atotcunoscător

ci fiindcă le-o cunoaște, el le dă prilej astfel

să arate ce frumoasă e credința lor în el.

4 - Când faci bine uită răul care ți-a fost făptuit

dacă nu-l uiți, nu se poate sta niciunde liniștit.

5 - Să nu crezi că-nvingi ispita fără cinste și răbdare

că n-o-ndepărtezi de tine ci te-ncurci în ea mai tare.

6 - Cugetul curat prin harul cinstei poate fi păstrat

și curata viețuire doar prin cugetul curat.

7 - Când s-a pus fața de masă

înceteze cearta-n casă,

reculegerea-mpreună

liniștește-orice furtună.

8 - Omul mânios ațâță cearta între soții săi,

dar cel pașnic potolește chiar mânia celor răi.

9 - Cel răutăcios ațâță, cel defăimător dezbină

- dar împacă și unește cel cu inima senină.

10 - Cearta-l doare pe-un om bun

cât bătaia pe-un nebun.

11 - Mai bine-n pustiu să stai

decât c-o femeie-scai

- mai bine să flămânzești

ca din ceartă să prânzești.

12 - Ca un prost ce prinde-un câine de urechi când e turbat

este cel ce intră-n cearta unde nu-i amestecat.

13 - Limba clevetirii arde mai amar

și mai mult aprinde, ca oricare jar.

14 - Cine-n vorbă nu greșește

multă minte dovedește

- căci în vorbă mai ales

se greșește cel mai des.

15 - Leapădă-ți de tot din gură vorba cu-nțeles sucit,

ea batjocorește limba de pe care a pornit.

16 - Fă jug vorbirii tale iar limbii tale cheie,

o sită totdeauna la gura ta să steie,

întâi să cerni cuvântul apoi să-l scoți afară

căci prea târziu, zadarnic,

ca vântul vorba zboară.

17 - Cuvântul vostru minunat

să fie dres cu sare

să dea mereu îndemn curat

și har la fiecare.

18 - Un cuvânt bun domolește focul certei cât de mare

iar cuvântul aspru face o mânie și mai tare.

19 - Cu o față bucuroasă să-ți duci darul orișicui

căci aceasta o să facă mai cu drag primirea lui.

20 - Mulți lingușesc pe omul darnic

și toți sunt prieteni des cu el,

dar omul care lingușește

ca să câștige, e-un mișel.

21 - Cel ce vede pai adesea - și în ochii fiecui -

are totdeauna bârna, dar n-o vede, în ai lui.

22 - Mai bine mustrarea-n față decât dragostea tăcută

una o să-ți folosească, cealaltă nu te-ajută.

23 - Cel ce umblă cu dreptatea va primi a vieții parte

dar cui nedreptatea-i place, se va ruina în moarte.

24 - Calea dreptului să fie în oricare ceas al său

să iubească ce e bine, să urască ce e rău.

25 - Frații păgubiți mai greu sunt să-i câștigi ca o cetate

certurile lor mai grele-s ca niște zăvoare late.

26 - Femeia vrednică-și cinstește

bărbatul ei cât timp trăiește,

ea chiar și după ce-a murit

îi ține numele cinstit.

27 - Când femeia e plăcută ea va căpăta cinstire

precum strânge avuție cel ce umblă cu-asuprire.

28 - Pentru soțul ei, cunună e femeia cea cinstită

dar cea care-i face-ocară - putrejune urgisită.

29 - O femeie înțeleaptă a ei casă și-o zidește

- dar femeia cea nebună, cu-a ei mâini și-o nimicește.

30 - E mai bine să stai singur-singurel într-o pustie

decât c-o nevastă numai de gâlceavă și mânie.

31 - Gelozia-i ca Gheena de grozavă și de rea,

vai de sufletele care au căzut și ard în ea.

32 - Ca izvorul tău să fie veșnic binecuvântat

de soția tinereții bucură-te ne-ncetat.

33 - Nu-i dragoste mai mare ca ceea ce-și jertfește

viața pentru-acela pe care îl iubește.

34 - Mai presus ca piatra scumpă

prețuiește-o-nțelepciune,

nu-i mărgăritar sau aur să se poată-asemeni pune.

35 - Nu-ți cruța nicicând copilul de mustrarea înțeleaptă,

de-l vei bate cu nuiaua, n-o să moară, dar se-ndreaptă.

36 - Cine strânge vara, este omul chibzuit din țară

cine doarme-n vremea coasei, este-un om ce face-ocară.

37 - Nu te certa cu cel limbut

că tot tu vei ieși bătut.

38 - Cel ce-și păzește gura, spinarea și-o păzește

- pe limba rea adesea doar palma o oprește.

39 - Sabia nu face rană

ca și gura cea vicleană.

40 - Omu-i prețuit în viață după-a minții lui măsură,

cel cu mintea rătăcită e disprețuit cu ură.

41 - Limba înțeleaptă-n vorbe dă știința cea plăcută,

gura proștilor împroașcă nebunia lor știută.

42 - Omul care-și lingușește pe de-aproape-i așa

cum o cursă i-ar întinde ca să-și prindă pașii-n ea.

43 - Limba dulce-i totdeauna pom de viață ce rodește

însă limba blestemată sufletul oricui zdrobește.

44 - Cine la sărac dă milă, Cerului îi împrumută

și El o să-i răsplătească binefacerea făcută.

45 - Farmecul și frumusețea unui om stă-n bunătate,

- mai bun preț are săracul, ca un mincinos de frate.

46 - Mânia înnorează

și-mbătrânește fața,

mânia-mpuținează

și amărăște viața.

47 - Cine-și face mulți prieteni deseori necazuri pate

însă afli câte-un prieten ce-i mai mult decât un frate.

48 - Cine-ncet e la mânie are gânduri pricepute

dar prostii destule face omul ce s-aprinde iute.

49 - Nu te mânia din cauza celor care fac la rele

nici nu pizmui pe-aceia cărora le place-n ele

căci oricine face răul nici un viitor bun n-are

și a celor răi lumină se va stinge pe cărare.

50 - Ca la oboseala mare apa rece și curată

așa este-o veste bună dintr-o țară depărtată.

51 - Cel ce-și stăpânește vorba este omul înțelept,

cel ce-și stăpânește pofta, este sfânt și este drept.

52 - Ascultă, fiule, cuvântul părinților ce i-ai avut

învățătura lor să-ți fie ca o cunună, ca un scut,

- cel ce își poartă rău părinții

e un fiu viclean și blestemat,

curând îl va ajunge-osânda de care-i veșnic vinovat.

53 - Cel ce fură, să nu mai fure ci să muncească-n orice fel

să aibă din ce face bine acelor mai săraci ca el.

54 - Cu cei cuminți te sfătuiește

- dar numai cu cei drepți pornește.

55 - Mai bun e prostul ce-și ascunde

a lui prostie orișicui,

ca înțeleptul ce-și ascunde

de toți înțelepciunea lui.

56 - Cel ce nu vrea să muncească, nici să mănânce să nu vrea -

dacă n-ai muncit spre pâine, nu ești vrednic pentru ea.

57 - Limba rea n-o poate nimeni îmblânzi să-i pună frâne,

ea tot fiară ne-mpăcată cu venin amar rămâne.

58 - De-ai tăi părinți să-ți amintești

și stând la mese-mpărătești,

de ei să nu te rușinezi

nici chiar pe tron de-ar fi să șezi.

59 - C-ai ascultat nu-ți pare rău decât atât de-arare,

dar c-ai vorbit chiar și-un cuvânt, adeseori îți pare.

60 - Nu te mândri că legea ți-o ții cu gând curat,

că tocmai pentru asta în lume-ai fost creat.

61 - De ce oare fiii celor buni sunt niște răi din fire?

- ca să vezi cum că virtutea nu se lasă moștenire.

62 - Dacă cineva voiește sufletul să-și mântuiască

trebuie să lupte singur și crezând, să-l dobândească.

63 - De nu căutați învățătura, nici ea nu o să vă cate

și astfel fi-veți despărțiți pe veacurile toate.

64 - Părintele ce-nvață pe fiul său Cuvântul

e cum ar sta să-nvețe tot neamul lui, a-rândul.

65 - Întrecerea între-nțelepți

sporește zestrea celor drepți.

66 - Dacă pun mâna pe sfadă, n-o pot pune pe Scriptură,

dac-o pun pe Sfânta Carte - sfada s-o arunc din gură.

67 - Să te-ndepărtezi nu numai de ce-i rău, și-l știi astfel,

ci și chiar de tot ce este asemănător cu el.

68 - Acel ce are milă de oameni fioroși

curând va fi el însuși om crud cu cei miloși.

69 - Orice bărbat își are femeia meritată

și trebuie s-o țină căci asta i-a fost dată.

70 - Cel ce se-nsoară pentru bani, în veac n-ajunge bine

și va avea copii de-acei ce-aduc numai rușine.

71 - Să te-așezi pe-un loc ce-ți este

mai prejos de orice oară

căci e mai plăcut să-ți spună

urcă-te decât coboară.

72 - Dacă cel greșit se-ntoarce părăsind un rău făcut,

nu-i mai aminti vreodată de păcatul din trecut.

73 - Când te duci în casă tristă și în ziua ei de jale

cea mai bună mângâiere-i lacrima tăcerii tale.

74 - Dacă i-ai făcut la altul un rău mic, - să-ți pară mare,

dacă i-ai făcut un bine, - pară-ți mic, - la orișicare,

dacă el ți-a făcut bine, pară-ți mare, chiar de-i mic

și-un rău mare dacă-ți face, socotește-l ca nimic.

75 - Invidia, desfrânarea și ambiția scurtează

viața omului și grabnic în mormânt

și-n iad, - l-așează.

76 - Mai mult e-un înțelept pe lume

decât un împărat vestit...

- pe un împărat îl poate-oricine

înlocui când a murit...

Dar dacă moare înțeleptul

el e de neînlocuit.

77 - Acel ce calcă legea spre-a mântui-o ființă

e vrednic de cinstire - chiar dacă nu-i putință.

Dar cel ce șovăiește trecând și n-o salvează

e vinovat el însuși de moartea ce urmează.

78 - A Luminii frumusețe este Adevărul sfânt

și-a lui binecuvântare este Pacea pe pământ.

79 - Cele trei feluri de oameni care sunt iubiți mereu

sunt: cei care de mânie nu-s cuprinși la nici un greu,

cei care la libertate nu renunță, hotărât,

și cei care supărarea n-o păstrează nicidecât.

80 - Despre omul mândru însăși Dragostea grăiește - astfel:

nu putem trăi-mpreună într-o lume: eu și el.

81 - Nimeni să nu pedepsească pe săracul necăjit

pentru vorbele pe care la mânie le-a rostit.

82 - S-a spus: viteaz e-acela ce poate să se-nvingă

pe sine, și-a lui flăcări de patimi să le stingă,

dar mai viteaz e-acela ce din dușmanul rău

își face prin iubire un prieten bun al său.

83 - Dragostea ia-ntotdeauna partea celui asuprit

drept pe drept când prigonește ea e lângă cel lovit

când un rău lovește dreptul, - Dragostea e lângă el,

când un rău pe-alt rău l-apasă, ea îl apără pe-acel

chiar și-atunci când dreptul este

cel ce-apasă pe cel rău

ea pe cel lovit l-ajută...

- Așa-i Dragostea mereu.

84 - Omul e creat în urma tuturor, să ia aminte,

în mândrie,

- că și râma e creată mai-nainte.

85 - Din laudele meritate de orișicare om, să spui

puțin, când el este de față,

și toate, numa-n lipsa lui.

86 - Precum nu se urăște omul pe sine, nici când este rău,

așa este dator să fie cu orișicare-aproape-al său

așa să înțeleagă omul porunca Proniei Divine:

iubește-ți pe al tău aproape, așa cum te iubești pe tine!

87 - Rugăciunea nimănuia nu va fi respinsă

dacă el e credincios, dacă ea-i aprinsă.

88 - Cei ce se iubesc fierbinte

și-n urechi de ac trăiesc -

dar nu-ncap în lumea toată

doi ce nu se mai iubesc.

89 - Când deplângi o cărămidă, dar de-un om nu-ți pasă

se va dărâma degrabă orice zid sau casă.

90 - Fii ca un răsad adânc: - totdeauna verde

și ca vasul smălțuit: - ce ai bun, nu-ți pierde.

91 - Când ești tu bârfit nedrept, crede-l mic pe omul mare

dar când tu bârfești să-l crezi mare pe oricare,

ca să nu te liniștești până-ți ceri iertare.

92 - Nu-ți grăbi răspunsul, ai rând la cuvinte

- ultimul, în urmă

- primul, înainte!

93 - Rar să spui tu: sigur,

des să spui tu: poate,

fugi de cele rele și urâte - toate,

fugi și de ce numai seamănă a rele

ca să nu te creadă nimeni plin de ele.

94 - Recunoaște adevărul chiar când ți-este neplăcut,

și să taci naintea celui care-l vezi mai priceput!

95 - Gura ta să nu te facă de rușine-ntre străini

dar nici la a tale vorbe mari, să nu te prea înclini.

96 - Dacă ai făcut mult bine, să nu spui: din ce-am avut!

ci: din cele ce mi-s date, e puținul ce-am făcut!

97 - Gândește-te ce ai de spus nainte de vorbire!

De-aproapelui să îi arați mereu bunăvoire!

Fii mulțumit cu-atât cât ai!

Fii mic în ochii tăi!

Iar celor care te lovesc să nu le zici că-s răi!

98 - Învață-ți limba ta să spui:

nu știu - dacă nu ști!

- c-atuncea înțelept și bun și vrednic ai să fii.

99 - De te lepezi de un bine te vei lepăda de multe

- cine-ascultă de-o ispită, multe înc-o să asculte.

100 - Dacă iei ce nu-i cu dreptul

și ții ce nu se cuvine

ți se va lua și ție ceea ce îți aparține.

101 - Învață pe-alții fără să ceri ceva măcar!

- și soarele lumina ți-a dat-o ție-n dar!

102 - Nu spune: altul știe! - ci-nvață ca și el!

nici: mai frumos e altul, curând veți fi la fel!

nici: altul e mai tare, - căci doar acela-i tare

ce are-nțelepciune și har și cumpătare.

103 - Iubiți pe câți au să vă mustre,

urâți pe câți v-ar lăuda,

mustrarea vă desăvârșește,

dar lauda vă va îngâmfa.

104 - Dacă vrei să-nveți, nu spune: eu știam,

când n-ai știut,

nici, în ce n-ai cunoștință, să nu zici: am cunoscut,

nici, când ceva ți se spune, să zici: da

când nu-nțelegi,

- de ce să te-nșeli tu singur și rușinea să-ți alegi?

105 - Să muncești cu drag la muncă,

să înveți cu drag la carte,

să nu-ți faci din cunoștințe

flori ca-mpodobiri deșarte.

106 - Nu-ți spune: linguși-voi, ca să-mi câștig de toate,

- acel fel de gândire rușine tu-l socoate!

ci rușină-te singur de ce e rău la tine

- nainte de-a ajunge de alți-a-ți fi rușine.

107 - Gândul bun, la ceruri este socotit ca faptă bună,

gândul rău, e ca păcatul: unul cu-altul se-mpreună.

108 - Binele e verde, - răul e uscat

binele sporească, - răul niciodat’...

109 - Păcatul la-nceput e dulce, dar mai pe urmă e amar

ferește-te de el-nainte, căci mai târziu va fi-n zadar.

110 - Socotiți sunt drepții oameni,

- chiar de îngeri mai presus

- nimeni n-are-atât de grele lupte ca și ei de dus.

111 - Un singur suflet fără vină

mai scump e pentru Dumnezeu

ca-ntreaga lume decăzută

- și prețul lui e mult mai greu.

112 - Celor drepți nu li se-nalță monumente pe pământ,

monumentul lor e fapta... slava lor e-al lor cuvânt.

113 - Răsplata faptei bune e însăși fapta bună,

pedeapsa faptei rele ea însăși și-o adună.

114 - Binele nu-ți cere

ce-i peste putere.

115 - Un singur pas desparte osânda de răsplată,

Edenul de Gheenă, - nu-l face niciodată!

116 - Binele este-o răsplată omului pentru-orice bine

chiar și pentru-o vorbă bună

sau gând bun, ce-l are-n sine.

117 - Omul nu greșește decât din prostie,

binele nu-l face decât cine-l știe.

118 - Binefacerea luminii numai noaptea o cunoști

și frumsețea-nțelepciunii

numai când stai lângă proști.

119 - Femeia e creată-n lume de dragul frumuseții ei -

nu-i frumusețe ca lumina vieții bunelor femei.

120 - Nu-i meșter cel ce n-are scule,

nici înțelept cel ce nu știe,

nici dragoste cea fără jertfă

- nici om cel fără omenie.

121 - Cel mai înțelept e omul care a-ncercat mai multe,

pe acela fiecare este bine să-l asculte.

122 - Carnea mortului nu simte bisturiul care-l taie, -

conștiința adormită sau netrebnică, - așa e!

123 - Păcătosul să nu-și aibă vreun câștig după păcat,

cel căzut să n-aibă pace după ce s-a lepădat!

124 - Cel străin nu-l poate-n casă, ospăta pe cel străin

- numai cei ce au lumina, pot s-o dea la cei ce vin.

125 - Leul nu se poate sătura c-o râmă!...

- când se cere-un munte nu da o fărâmă!

126 - Cel întemnițat nu poate a se libera pe sine,

nu e mântuire fără Mâna care face bine.

127 - Nu-l învinui pe nimeni, când lipsește, niciodată,

numai când e el de față a lui vină i-o arată.

128 - Soțul moare numai pentru soața lui

iar soția numai pentru soțul său...

nu-i mai simte-asemeni lipsa nimănui

nu-i mai pare-asemeni, nimănuia rău.

129 - Prețul legii-l știe numai

cel care-a căzut

și valoarea mântuirii

numai cel pierdut.

130 - Omul să se uite bine la paharul ce-l va bea

și gândească la urmarea fiecărei faptă rea.

131 - Nu huli-nainte ca să cercetezi, -

mai întâi cunoaște, și apoi să crezi!

132 - Până n-ai înțeles bine tu răspunsul să nu-ți spui

- și să nu tai niciodată șirul vorbei nimănui.

133 - Fiul înțelept ascultă orice sfat de la părinți

fiul cel nebun n-ascultă nici mustrările fierbinți.

134 - Înțelept ajunge cine cu-nțelepții se adună

- dar nebun cel care umblă cu nebunii din-mpreună.

135 - Înțeleptul are teamă de-orice rău, și se ferește,

dar nebunul se încrede - și curând se nimicește.

136 - Urechea ce iubește mustrarea-ndreptătoare

lăcașului vieții va fi moștenitoare.

137 - Inima-nțeleaptă vorba-și chibzuiește

inima nebună, nebunii grăiește.

138 - Leul nu se-asmuță după moartea lui

- nu după ce pleacă, despre om să spui.

139 - Cât de veche-i o Scriptură

ea mereu dă lucruri noi.

Țineți ce-i învățătură

că ferice e de voi.

140 - Sunt lucruri care numai la unii să le spui

și lucruri care nu le mai spune nimănui.

141 - Fiecare bucurie s-o sărbătorești aparte,

nu le-amesteca-mpreună,

- și te bucuri pân-la moarte.

142 - Cel ce judecă, să creadă numai ce-i văd ochii săi

- este-atâta-nșelăciune!

- sunt atâția oameni răi!

143 - Faptele unui neajuns

nu le socoti răspuns,

vorbelor unui flecar

nu le mai lărgi hotar.

144 - Mulți vin în casa celui cu mort la căpătâi

dar fiecare-și plânge durerea lui dintâi.

145 - Pacea este vasul binecuvântării,

pacea e izvorul fericirii țării,

pacea e lumina orișicui o are,

- pacea și cu sine, și cu fiecare.

146 - Minuni? - sunt cu putință?

- dar cel ce le-a-nțeles

nu creadă, ușuratic, că ele vin prea des.

147 - Ușor îți faci un dușman

dar prieten cumperi greu, -

ferește-te de primii

de ceilalți vezi mereu.

148 - Iubirea fără gelozie nu e iubire-adevărată

cu orișice iubire mare, și gelozia se arată.

149 - Cel iute în iubire,

va fi și-n ură iute,

- când vezi așa o fire

ia-ți tot, grăbit, și du-te!

150 - Când e iubire,-ncapem și-n locul cel mai strâmt

când nu mai e iubire, nu-ncapem pe pământ.

151 - Trandafirul își cinstește

numele, chiar și-ntre spini,

- omul vrednic își păzește

felul său și-ntre străini.

152 - Să nu judeci ziua vina nopții unui învățat

rar ajungi să judeci bine când tu însuți n-ai cercat.

153 - Chiar din vorbele profane ale unui om sfătos

de le-asculți cu-nțelepciune, vei avea câte-un folos.

154 - Nu te uita la vas de fel,

ci uită-te la ce-i în el,

căci dacă-n vas e mir curat

și vasu-i sfânt cu-adevărat,

dar dacă este-n el gunoi

ce preț mai are-un vas apoi!

155 - Când n-ai de gând să cumperi, - să nu te târguiești

- nu-ți face nici o vorbă cu cine nu-l dorești!

156 - Dacă unul spune că ești beat, îl lasă,

dar când doi vor spune,

taci și mergi acasă!

157 - Când nevasta-ți este mică

ori te-apleci ori ți-o ridică!

Dacă te-ai unit cu ea

vezi să-ți fie-asemenea!

158 - Un tufiș de spini departe,

parcă-s piersici când îi vezi

- ca să afli adevărul

mai atent să cercetezi.

159 - Nu-i la fel cel ce-are pâine, sacul plin,

- cu cel ce n-are!

- nu-s la fel cei de-omenie,

cu cei care-s în pierzare.

160 - Nu se poate dacă sare jar în câlți să nu se-aprindă

și nici om care poftește,

- și păcatul să nu-l prindă.

161 - Cu păstorul rătăcit,

rătăcește și-a lui turmă

- cel dintâi când e căzut,

vor cădea și cei din urmă.

162 - Bocetul nu-i pentru mort, lui nu-i mai lipsește,

ci e pentru cei rămași, lor le trebuiește.

163 - Degeaba vrei să mai repari o casă părăsită

- degeaba mergi cu sărutări când dragostea-i sfârșită.

164 - Smerenia coboară cât cunoștința suie

- nici prima nu se vede când cea de-a doua nu e.

165 - Pe cel bun ușor îl afli în orașul lui, pe nume

în străini, doar pe purtare îl cunoști din altă lume.

166 - Nu chipurile unor fețe sunt ceea ce-i urât la ele,

urâtă-i inima și pofta și urma umbletelor rele!

167 - Să ai întotdeauna gata veșmintele de-nmormântare

căci nu se știe când și unde

l-așteaptă moartea pe-orișicare.

168 - Nu încerca să înțelegi ce mintea-ți depășește

- în fața marilor minuni, tu taci și te smerește.

169 - Cearta las să doarmă, peste noapte, bine

căi de dimineață, pașnică devine.

170 - Cine lângă masa vrednică va sta?

- munca ce-și câștigă pâinea cea mai grea!

171 - E-un prost, e-un prost, - grăiește prostul

despre fiecare, -

numai despre sine, prostul, o părere-naltă are.

172 - Cine-ndeamnă la virtute e mai mult ca cel ce-o are

cine-o are e doar unul,

- ceilalți, mulțime mare.

173 - Găsești slabă-nvățătura în vreo parte? - cercetează

și-o să afli zeci de locuri care te îndestulează!

174 - Nu râdeți de nici o vorbă ce-o rostește omul drept,

ori în grai, ori în tăcere, poartă-n el ceva-nțelept.

175 - Dintr-un câine rău, degeaba, -

n-ai să crești un bun cățel.

- Un părinte rău va crește

și pe fiul său ca el.

176 - La-nceput ispita pare un drumeț grăbit, - apoi

oaspe-obișnuit,

- și-n urmă blestemat stăpân pe noi.

177 - Ispita este-ntâi un fir, ca de păianjen, subțirel,

apoi ajunge lanț satanic și nu te mai dezlegi de el.

178 - Pornind pe drumul spre păcat

sfârșești în felul blestemat.

179 - Celui care spune: azi păcătuiesc!

mâine sau poimâine o să mă căiesc

- vremea desfrânării i se va sfârși,

vremea pocăinței nu-i va mai sosi.

180 - Nu spune: am să mă îndrept atunci

când o să am vreme

căci poate nu vei mai avea,

- de asta tu te teme!

181 - Suferința este rodul blestematului păcat

- cel care păcătuiește, sufere neapărat!

182 - Nu postul ți se răsplătește ci binefacerile lui,

- dar unde nu e post, adesea

nici facere-de-bine nu-i!

183 - Nici un câștig nu e mai mare decât câștigul cel adus

de binefacerea frumoasă a unui om în cinste pus.

184 - Lacrimile îndreptării sting păcatul cel de jar

și-aduc sufletului pacea binecuvântată, iar.

185 - Căutați prilejul bun cât timp el este lângă voi

căci dacă el, ori voi, plecați - va fi-n zadar apoi.

186 - A cunoaște - și - a iubi -

este-aceeași taină

cum lumină și cu zi

au aceeași haină.

187 - Ai dobândit virtutea?

- Nimic nu-ți mai lipsește!

- Ești fără de virtute?

- Nimic nu-ți folosește!

188 - Cel ce-și numără des banii,

mai adaugă-un mărunțel

cel ce-și numără păcatul, - va scădea mereu din el.

189 - Cinstește-i pe cei drepți, căci ei

sunt ai credinței sfânt temei

- tot ce-i frumos și înțelept

l-am moștenit de la vreun drept.

190 - Fă fapta bună astăzi, ca să-ai răsplată mâne

că binefacere-n zadar nici una nu rămâne.

191 - Respectă-l pe bătrân și-atunci

când a uitat tot ce știa

- aceasta este-ntre porunci

o sfântă datorie-a ta.

192 - Cel ce bănuiește pe un om cinstit

în curând, el însuși, fi-va bănuit.

193 - Greu e Adevărul! Rari sunt cei ce pot

să-l ridice-n viață, pân-la frunte, tot!

194 - La-nceput a fost Bun-simțul

și apoi învățătura

- ca să poți ținea Cuvântul

mai întâi, îți ține gura.

195 - Frica nu se potrivește cu-adevărul niciodată,

- cine umblă cu-adevărul, s-aibă viața ne-nfricată!

196 - Împrietenește-ți viața cu omul norocos

căci lângă el oriunde te bucuri de-un folos.

197 - Acel ce crește fiul - e tată-adevărat

nu-acela care-l naște, și-apoi l-a lepădat!

198 - Cel ce ridică mâna spre semenul cinstit

e-un rău și-i un netrebnic, chiar dacă n-a lovit!

199 - Când ai în față marea, iar pe vrăjmaș în spate

- doar jertfa și credința cu bine te pot scoate.

200 - Chiar și pietrele sfințite martore la cununie

plâng pe cel ce divorțează de întâia lui soție.