Din părţile Transilvaniei (1)

1 - Unii-s orbi cu ochii, alţii sunt cu sufletul orbiţi

dintre ei, cei orbi la suflet sunt cei mai nenorociţi.

2 - Nu cu rouă saturi setea

nici cu sfaturi un flămând

dacă vrei să facă treabă dă-i mâncare-n primul rând.

3 - Să te-nalţi numai atâta cât îţi stă-n puterea ta

cine-n degete se-nalţă nu va sta prea mult aşa.

4 - Mai de preţ e-ntotdeauna chiar un diamant defect

decât bobul cât de neted din nisipul mai perfect,

mai mult ţii la cel de-aproape chiar având scăderi din plin

decât la străinul care e perfect, - dar ţi-e străin.

5 - La femeie nu-ţi prea spune niciodată taina ta

taina-i grea, femeia-i slabă, nu ţi-o va putea purta

a încredinţa o taină la femeie-i cum ai pus

apă-n vasul care curge,

- cum ai pus-o aşa s-a dus.

6 - Nu-ţi face prieten crocodilul nici la râu de-ai face casă

omul rău nu este-n stare de o prietenie-aleasă.

7 - Fugi de cel ce cleveteşte

căci, oricum, vei păgubi

e ca focul ce negreşte

când nu poate pârjoli.

8 - De n-ar fi lăudăroşii unde-ar fi biruitorii,

dacă n-ar cânta cocoşii - ar putea să vină zorii?

9 - În iubirea-adevărată nu stă cearta nici să cadă

- pe o sobă care arde nu stă fulgul de zăpadă.

10 - Să nu rupi nicicând cu grabă firul unei prietenii

căci adesea niciodată nu-l mai poţi lega, - să ştii

dar chiar dacă se mai leagă firul tot va fi-nnodat

până-n veci se va cunoaşte c-a fost rupt şi-a fost legat.

11 - Să nu asupreşti pe nimeni! - chinul celui asuprit

te va urmări ca umbra până ce l-ai ispăşit.

12 - Scrie-n marmură statornic când un om îţi face bine

când greşeşte, scrie-n apa care curge de la tine.

13 - Zgârcitu-i ca şi-un câine ce stă pe fân acasă

şi nici el nu-l mănâncă dar nici pe boi nu-i lasă.

14 - De a şarpelui otravă poţi scăpa de te-ngrijeşti

dar de-otrava clevetirii nu scapi orişiunde eşti.

15 - Toate cresc pe lume numai barba spânului nu creşte

şi iubirea-adevărată unde-odată se răceşte.

16 - Orice om e mare-atuncea când ca el mai mare nu-i

- leu se crede şi căţelul singur în ograda lui.

17 - Conţinut ne cere vieţii nu doar vorbe, câte-ai spune

prin mâncări trăieşte trupul, sufletul prin fapte bune.

18 - Cei ce nu ştiu să danseze spun că strâmbă e podeaua

- dacă nu ştii călărie - să nu spui că rea e şeaua.

19 - Puţini te vor iubi-n viaţă ca tatăl care l-ai avut

dar nimeni n-o să te iubească cât mama care te-a născut.

20 - Dacă eşti cinstit în viaţă ai oricând crezare

mai mult este vorba cinstei ca orice scrisoare.

21 - Cu cei proşti să nu glumeşti

dacă vrei să n-o păţeşti.

22 - Proştii se cunosc pe-aceasta că se tem numai că mor,

cei deştepţi pe jumătate - doar de foame-i teama lor,

înţelepţii nici de foame nici de moarte frică n-au

se tem numai de ruşine şi de cei ce n-o mai au.

23 - Soarele când roşu-apune

roşu e şi când răsare,

- omul bun în zile bune

e tot bun şi-n zile-amare.

24 - Dintr-o rămăşiţă veche cresc doar trei necazuri grele:

boala, focul, datoria - toate sunt la fel de rele.

25 - Căsniciile grăbite rareori pe lume ţin

casele clădite-n grabă totdeauna stau puţin.

26 - Mulţumitul are totul, - chiar desculţ dac-a trăit

i-a părut că tot pământul e cu pietre-acoperit,

dar nemulţumitul n-are niciodată drum plăcut

neprivind nimic ce are, plânge doar ce n-a avut.

27 - Cu zgârcitul poţi s-ai pace banii când îi dăruieşti,

cu cel prost când mâna-n faţă i-o întinzi ca să-l trezeşti,

cu nebunul ascultându-i nebunia lui

cu-nţeleptul doar atuncea adevărul când i-l spui.

28 - În lumea sufletească puţini sunt orbi de tot

cei mulţi nu vor să vadă, de-aceea nici nu pot.

29 - Oamenii cei proşti şi-arama totdeauna zgomot fac

aurul şi înţelepţii strălucesc mereu şi tac.

30 - Tu care dormi, gândeşte la cel ce-n pat veghează,

tu care-alergi, gândeşte la cel ce şchiopătează,

tu cel bogat gândeşte la cel sărac ce-ţi cere

- căci creşte-o bucurie când moare o durere.

31 - Cântărind cinci mii de oameni cu-adevărul - tu să ştii

că mai greu e adevărul ca a-lor atâtea mii

mii de oameni de ţi-ar spune o minciună, tu zi: nu!

- şi rămâi cu adevărul, de-ai rămâne numai tu.

32 - Să nu stai unde femeia e stăpână nu soţie,

dar să nu stai nici în casa unde roabă o să fie

că nici roabă nici stăpână ci soţie se cuvine

să se vadă că-i femeia într-o casă unde-i bine.

33 - Pân-la cinci ani creşti copilul cu nuiaua câteodată,

pân-la zece ani cu vorba şi iubirea unui tată,

de la zece ani-nainte ca pe-un prieten cu blândeţe,

- o asemenea-ndrumare va da roade-n mii de feţe.

34 - Leului căzut în baltă orice broască-i sare-n cap

când puterea ţi-ai pierdut-o groapa toţi cu grabă-ţi sap’.

35 - Dacă prea mult nu te-ncântă lauda când pari un leu

nici prea mult nu te-ntristează hula când ajungi la greu.

36 - Roada dărniciei tale o vei strânge tu-n viaţă

binele din astă-seară fericire-i dimineaţă.

37 - Omul care în viaţă chiar şi-un pom dac-a sădit

a avut un rost pe lume, nici degeaba n-a trăit

dar cu cât mai mult e omul ce-adevăr sădeşte-n mii

roada lui mereu mai dulce va trăi pe veşnicii.

38 - Să nu vrei să ai dobândă unde-ai tăi sunt păgubiţi,

să nu vrei să ai tu cinste când sunt ei dispreţuiţi,

- ci când ei sunt în durere sufere şi tu cu ei

numai astfel împreună bucurie ai să iei.

39 - Doi inşi care se ajută duc povara alor şase

prieteniile-n necazuri sunt acele mai frumoase.

40 - Când să te răzbuni doreşti,

mult să stai să te gândeşti!

- de-ai dat drumul la puhoi

nu-l întorci în veci-napoi.

41 - Mâna-nchisă nu mai poate prinde nici o muscă-n ea

- cel zgârcit va pierde totul căci nimic nu vrea să dea.

42 - Când eşti singur te gândeşte numai la defectul tău

când eşti însoţit gândeşte să nu vezi ce pare rău.

43 - De vrei să mănânci o pâine n-aduna tărâţe-n poală

- dacă vrei înţelepciunea nu iubi vorbirea goală.

44 - Cumpătarea-i pom ce are rădăcină mulţumirea

iar ca roade totdeauna liniştea şi fericirea.

45 - Moartea e cămila neagră ce la orice uşi s-apleacă

rari de tot sunt călătorii ce aşteaptă s-o petreacă

la mai mulţi pe negândite ea şopteşte-n faţa porţii

şi-apoi vrând-nevrând ea-i duce pe cărarea neagră-a morţii.

46 - Două întrebări de seamă să-ţi pui ţie-n orice seară:

cât ai semănat tu astăzi cu un om, şi cât c-o fiară?

47 - Omul înţelept când cade sare-ndată spre lumină

dar nebunul unde cade se lipeşte-acolo-n tină.

48 - Vai, în lume cât de-ades

sufere un om ales!

- vulturul e-adesea prins

cioara zboară ceru-ntins.

49 - Că sunt nalţi, gândesc de dânşii

doar câţi se uită spre pământ

cei ce privesc spre cer, văd bine

ce mici şi slabi şi şubrezi sunt.

50 - Iubeşti pe-acei ce ţi-au fost dragi

chiar chinuri după ei când tragi

căci focul tot ţi-e preţuit

chiar când ţi-a ars tot ce-ai iubit.

51 - Viaţa asta-i o nimica, un drum spre moarte este ea

dar are-n ea un mare bine:

- poţi pentru alţii a ţi-o da.

52 - Săracii vor bogaţi să fie,

bogaţii regi,

dar toţi, nainte de-a ajunge

s-ajunşi de coasa morţii, ei.

53 - Bine faci privighetoare dacă taci când va ploua

căci tăcerea-i o virtute când prind broaştele-a ţipa.

- Bine faci tu om cuminte dacă taci când recunoşti

că se-ascultă mai degrabă flecăreala celor proşti.

54 - Omul prost nicicând în viaţă nu se duce unde vrea

- când e mic îl duc părinţii,

când e soţ nevasta sa

iar când e părinte-n vârstă îl duc fiii lui cum vor

nu-i stăpânul nimănuia, dar e sluga tuturor.

55 - Cine-aruncă-n sus cenuşă îi va cade-n capul său

- cine va huli-Adevărul o s-ajungă-odată rău.

56 - Omul care ocărăşte după ce-a primit un bine

schimbă singur omenia pe ocară şi ruşine.

57 - Înţeleptul se gândeşte la virtuţi în primul rând

căci fără de-acestea, toate celelalte pier curând.

58 - Cel cinstit rămâne-acelaşi orice rău i-ar fi adus

precum flacăra stă dreaptă orişiunde-i focul pus.

59 - Trăieşte cu folos doar omul ce-ajută pe-altul mai sărac

numai un animal trăieşte doar pentru propriul său stomac.

60 - Duşmanul când e slab nu-şi scade primejdia întru nimic

veninul chiar şi-un pic omoară,

iar focul arde chiar şi mic.

61 - Aproape e urechea, dar ochiul tot n-o vede

- iubirea cea mai scumpă rar suflet care-o crede.

62 - De ce mai păstrezi oglinda dacă n-ai ochi să te vezi,

de ce ţii Scriptura-n casă dacă n-o mai cercetezi

şi de ce mai spui la alţii când tu nu spui ce vorbeşti?

- eşti un mincinos atuncea când te-araţi precum nu eşti.

63 - Când cei răspunzători de ţară spun împăratului pe plac

nici sănătate, nici virtute, nici aur n-are ţara-n veac.

64 - Privirea dreptului pătrunde, dar nu răneşte, unde cată

şi inima îi e fierbinte, dar nu te arde niciodată

iar vorba lui, deşi e multă, e sănătoasă şi-nţeleaptă

- ce fericire s-ai de-a face cu omul cel cu viaţa dreaptă!

65 - Laudă-ţi soţia numai tinereţea când o lasă

şi eroul după luptă

şi mâncarea după masă

grâul numai când e-n şură,

omul numai după moarte

- pân-atuncea-i prea devreme, lumea-i schimbătoare foarte.

66 - Funia slabă trage boul oricât ar fi el de tare,

lampa mică sparge noaptea orişicât e ea de mare,

cearta scurtă poate rupe chiar şi-o căsnicie lungă

şi un ban furat îţi poate nimici întreaga pungă.

67 - Înţeleptul, după ploaie adăpostu-şi potriveşte

- cel cuminte spune vorba după omul cui vorbeşte.

68 - Vasul tău la fel se umple şi din mări şi din fântână

- tu să iei numai ce-ai dreptul

chiar când ţara ţi-ar fi-n mână.

69 - Când ai piatră, nu vezi câine,

când vezi câine nu ai piatră

iar când sunt, nu dai de teamă;

- javra regelui de latră.

70 - Pe-orice trup frumos din lume musca numai rană cată

criticii greşeli chiar unde-i poezia mai curată.

71 - Unde nu-i stăpân la casă te fereşte să rămâi

te fereşte şi de casa unde sunt prea mulţi stăpâni,

ori unde femeia-n casă, ori copilul, stăpânesc

- nici nu ştiu, dar nici n-ascultă

- şi curând se prăpădesc.

72 - Sărăcia totdeauna piere unde-i hărnicie,

- haina veche pare nouă de-i ţinută-n curăţie

iar gândirea cea-nţeleaptă chiar din vorbe-obişnuite

scoate lucruri prea frumoase şi-adevăruri strălucite.

73 - Trebuie lovită cinstea când cu răul se uneşte,

cum loveşti în fier atuncea când cu focul se-nsoţeşte.

74 - Nu-ţi întoarce niciodată faţa spre femei străine

şi nici spatele spre omul care e vrăjmaş cu tine

- ci de vrei să-ţi scapi viaţa de pierzare şi păcate

pe vrăjmaşi să-i ai în faţă iar femeile în spate.

75 - Nu se naşte-ntotdeauna din om mare, om cu vază,

- cum cenuşa cea de floare nu şi dânsa parfumează.

76 - Pe un fir de grâu furtuna doar l-îndoaie nu-l zdrobeşte

pe copacul cel puternic însă-l frânge şi-l trânteşte

căci tari cu tari se luptă dac-au cinste şi plăcere -

- când loveşti pe slab nu-i fală,

e-o ruşine, nu-i putere.

77 - Stăpânul, fiul şi femeia -

îţi cer şi nu te-ntreabă

lor eşti dator întotdeauna

- cu toate şi degrabă.

78 - Că e glumă sau că nu-i

va depinde cum o spui!

- de arzi lemne zici că-i fum

de-arzi aloe-i zici parfum.

79 - Cel ce-n necaz e liniştit

şi-n fericire e smerit

şi în primejdii e-ndrăzneţ

- va birui cu orice preţ.

80 - Dacă vei lăsa mândria, vei ajunge preţuit,

dacă vei lăsa mânia, vei fi cel mai liniştit,

dacă vei lăsa şi lenea, vei ajunge om bogat

iar zgârcenia lăsând-o, fericit cu-adevărat.

81 - Pregăteşte-un plan nainte de-a începe ce-ai gândit

bivolul nu-l biruieşte decât ursul pregătit.

82 - Cel cinstit de rege este de poporu-ntreg cinstit,

dar când regele său cade, el e mai dispreţuit

- bine-i omul om să fie că cinstit mereu umblând

cadă alţii sau se-nalţe, el e preţuit oricând.

83 - Rari sunt oamenii ce-n lume au făcut ceva uşor,

rari sunt cei ce după muncă n-au nimic în jurul lor,

toţi acei ce fac un lucru de folos, îl fac cu greu

iar acela ce munceşte va avea ceva mereu.

84 - Morii nu-i lipseşte ploaie, nici eroului podoabe,

- după laude aleargă numai sufletele slabe.

85 - Chiar dacă-i din lemn de fală focul tot te-aprinde,

- chiar dacă-i din neam de nobil, cel rău tot te vinde.

86 - Mai degrabă suferi praful ridicat în capul tău

decât omul ce nu-i pasă când îl mustri pentru rău.

87 - Cum se sperie copacul de un vânt semeţ,

muntele de tunet mare, lacul de îngheţ,

tot aşa cel drept se teme de-un nedrept mereu

- fiindcă lui a face răul nicicând nu-i e greu.

88 - Un sărac ruga să schimbe soarta lui

cu-a sa

mortul n-a vrut,

- sărăcia, şi ca moartea e mai grea.

89 - Nu-i drept să-i zici limbii limbă

că mult bine-n rău îl schimbă,

dar e drept să-i spui şi floare

că din noapte face soare.

90 - Dacă-nalţi pe-un rău în cinste,

tot nu ai nici un folos

cum n-ai roadă de la spin, chiar şi pus în loc frumos.

91 - Nu cade omul curajos nici dacă-o să trăsnească

- dar piere omul cel fricos şi-un pai de-o să-l lovească.

92 - Pierderea unui prieten, celui prost îi este-aşa

ca săgeata ascuţită care-n suflet ar intra

înţeleptului e însă cum este-o săgeată scoasă

- sângerată şi rănită inima-n adânc i-o lasă.

93 - Cel nobil e-ntr-un fel şi aspru,

- când a făcut un bine,-apoi

se-ascunde, nu cumva acela să i-l întoarcă înapoi,

cel ticălos când face-un bine va aminti mereu de el

să pară nobil, dar aşteaptă mai mare plată

în vreun fel.

94 - Din nou veni-vor zorii când trece noaptea iară

şi nuferii-nflori-vor când soarele-o s-apară, -

aşa gândea albina închisă-n floarea lată

- dar floarea-ntreagă fost-a de un măgar mâncată.

95 - Omul de nimic, nu-ncepe nici un lucru că-i prea greu,

omul slab, la prima luptă fuge de la locul său,

- dar cel nobil niciodată munca nu-şi va părăsi

orice val şi greutate şi primejdie-ar veni.

96 - Averea, cinstea şi puterea le foloseşte omul rău

ca să dezbine şi s-apese pe semenii din jurul său

dar omul bun le foloseşte spre-a dărui şi mângâia

şi a-ngriji de toţi aceia siliţi s-aştepte mila sa.

97 - Mai trebuie alt viciu când omu-i lacom oare?

alt rău atunci când omul bârfire-n suflet are?

mai trebuie căinţă când omul este drept?

mai trebuie podoabă când omul e-nţelept?

mai trebuie virtute la omul iubitor?

sau bani şi-averi la omul de bine ştiutor?

- sau e nevoie oare de-o moarte şi mai grea

la cel căzut ruşinii pe toată viaţa sa?...

98 - Nu poţi să legi c-un fir de viţă pe un măgar înfuriat

şi nu se poate cu o floare un bolovan a fi sfărmat

şi nu poţi să-ndulceşti o mare c-o picătură de nectar

- şi nici să-ndrepţi c-o vorbă dulce

pe calea bună, pe-un tâlhar.

99 - De la albină-nvăţ să pot

a renunţa mereu la tot,

muncind şi-adună mierea sa

iar altul ce uşor i-o ia

- de-aceeaşi soartă-i aşteptat

şi-acel ce-n lume-i om bogat.

100 - La flacăra cea mare şi vântu-i prieten bun

c-o-ntinde cât pădurea în prăpădu-i nebun,

- dar flacăra cea mică o stinge orice vânt

căci cel slab n-are prieteni, nici rude pe pământ.

101 - Cine-i prieten cu cel nobil chiar de-i el de neam smerit

pentru prietenul său mare va fi şi el preţuit

astfel cum a ta cunună-i preţuită pentru flori

fă-ţi prieteni numai oameni harnici, buni şi iubitori.

102 - Pe-un sărac mai mult îl bucuri cu dar mic

dar grabnic dat

decât cu un dar mai mare însă prea întârziat.

103 - Nu mijloacele de-afară pe cei mari i-au ajutat

ca să facă-n lumea asta faptele de neuitat

- ci valoarea dinăuntru şi voinţa ce-au avut, -

alţii-aveau mai mari mijloace,

dar nimica n-au făcut.

104 - Omul fără judecată care doar din carte ştie

nu pătrunde taina cărţii, miezul celor ce se scrie -

cum nici lingura nu gustă supa cea de care-i plină

- chiar şi-ntre pereţi de aur trebuie să pui lumină.

105 - Cel zgârcit e mult mai darnic decât darnicul smerit

căci cel darnic dă-ntâi banul, apoi viaţa, la sfârşit

dar zgârcitu-şi dă-ntâi viaţa apoi banii, când i-i ia,

blestemat a fost pe lume, blestemat e dus din ea.

106 - Nu fi lacom niciodată mai ales cu oameni răi

lăcomia-ţi înarmează contra ta, vrăjmaşii tăi.

107 - Chiar nimic când n-avem altă,

tot se cere să trăim

viaţa nu e bunul nostru, n-avem drept s-o risipim.

108 - Chiar omul care-aduce jertfă se poate arde-n focul său

- chiar când faci bine să ai grijă,

căci chiar şi-atunci poţi să-l faci rău.

109 - Hoţul nu cere-nvoirea celui de la care fură

- dacă mintea nu-ţi veghează multă pierdere-ai prin gură.

110 - În smerenie-i puterea nemaicunoscută

lumea-ntreagă-o vede,

de ea-i nevăzută.

111 - Unu-şi pierde-avutul său

dar i-l află-altcine,

- ce e pentru unul rău

pentru altu-i bine.

112 - Când omul are-un suflet lacom mereu va fi primejduit

de-acei din jurul lui,

- şi fi-va mereu împins şi duşmănit.

113 - Acel ce luptă cu nădejde, a vieţii lovituri răbdând,

va birui întotdeauna şi nu va fi zdrobit nicicând.

114 - Cei cu judecata bună, adevăru-l prind uşor

- dacă unii nu-l pot prinde, vina-i judecata lor.

115 - Cel mai des pe lumea asta banii-aduc nenorocire

numai bunătatea ştie cheltui spre mulţumire.

116 - Cine mie-mi este drag

şi departe-mi este-n prag,

- cine mi-e nesuferit

şi aproape-i neprivit.

117 - Dragostea este ca lemnul cel ales cu bun miros

parfumează chiar securea care-l taie nemilos.

118 - Adevărul niciodată n-a făcut rău nimănui

singură minciuna numai suferă pe urma lui.

119 - Adevărul spus de gura unui om neruşinat

e ca un inel de aur la un rât de porc legat.

120 - Adevărul e ca floarea dulce şi înmiresmată

dar frumoasă numa-n mâna care s-a păstrat curată.

121 - Nu-ţi da brânza-n gura mâţei

dacă ţii la preţul ei,

- nu-ţi da taina niciodată

la urechea cu cercei.

122 - Nu-ţi da cheia casei tale nimănui,

că dormi în drum

- ca să n-ajungi rău, nu-ţi spune taina nimănui, nicicum.

123 - După ce-a furat cocoşul poţi să-ţi ţii coteţu-nchis

- poţi să-ţi tot ţii gura-nchisă

dacă-ai spus ce nu-i permis.

124 - Nici un sac de vorbe bune nu fac cât o faptă bună

vorba doar atunci rodeşte când cu fapta se-mpreună.

125 - Nebunului răspunde-i pe limba lui, sau taci

căci altfel niciodată cu dânsul nu te-mpaci.

126 - Cât de puternic este darul,

- pe dată te-a făcut iubit

iar din duşman îţi face prieten şi binevoitor grăbit.

127 - Podul duce pe căruţă dar şi ea-l duce pe el

fiecare-avem nevoie de alt om, - în orice fel.

128 - Nici un prieten ca un frate

nu-i cât ţara poţi străbate

dar nici ură ca-ntre fraţi

n-afli, lumea cât străbaţi.

129 - Cât de iscusit să fie înţeleptul şi-nţelept

în duşman să nu se-ncreadă,

- căci duşmanul rar e drept.

130 - Omul cel cuminte totdeauna-ntreabă

de aceea are spor în orice treabă.

131 - Înţeleptul este-acela care chiar de toate-având

îşi va face noi prieteni cu cuvântul cel mai blând.

132 - Prima-nţelepciune este Adevărul cel prea sfânt

iar a doua e tăcerea,

- alta nu e pe pământ.

133 - Unde nu-i stăpân la casă,

mergi din ea grăbit şi-o lasă.

134 - Unde doamna e stăpână

înţeleptul nu rămână.

135 - Unde-i un copil stăpân

nu-i loc pentru cel bătrân.

136 - Bârfitorul caută vină chiar şi-n cântecul frumos

precum musca, rană cată şi pe trupul sănătos.

137 - Pizma este ca un vierme care roade ne-ncetat

pân-ajunge cel ce-o poartă ca şi pomul cel uscat.

138 - Ceea ce e fum, când arde lemnul cel de rând,

- e nor

de parfum, când arde lemnul cel plăcut mirositor,

- ceea ce e înjosire

într-o gură de străin

este-o dulce sfătuire,

la un prieten şi-un vecin.

139 - Uşor înghite limba, ce greu mestecă dinţii

- uşor aruncă fiii, ce strâng cu greu părinţii.

140 - Greu e ca să nu te-nşele: lacrimile femeieşti

sau poveştile aduse de vreun prieten ce-l primeşti

sau o viclenie-a unui slugă nou, linguşitor

- cei mai mulţi cad în aceste curse rele prea uşor.

141 - Cinci ani ţi-alintă fiul - apoi ţi-l ceartă zece

şi-apoi să-i fii prieten, - cum trece-n şaisprezece.

142 - Câştigi uşor pe-un prost, - ce-i drept,

dar mai uşor pe cel deştept

- pe cel nici prost şi nici cuminte

nu-l pot mişca nici cele sfinte.

143 - Şi o stârpitură-ţi poate face rău la un impas

- bivolului cel din baltă îi sar broaştele pe nas.

144 - Trăind cu pâinea dăruită

şi îmbrăcaţi cu strai ceresc

şi-adăpostiţi de orice tufă

- smeriţii nu se ploconesc.

145 - La cântar pus: Adevărul şi averea cea mai mare

Adevărul totdeauna preţul cel mai bun îl are.

146 - Oamenii-nzestraţi pe lume, sufere de obicei

dar sunt bucuroşi şi teferi cei fără virtuţi în ei:

- pasărea cea mai frumoasă

şade-nchisă-n colivie

pe când cioara zboară slobod

unde-i place pe câmpie.

147 - La nenorocire omul îşi dă banii pentru viaţă

iar când scapă, îşi dă viaţa pentru bani, -

- nimic nu-nvaţă

astfel cei nebuni, întruna, zi cu zi şi ani cu ani

dau când banii pentru viaţă,

când viaţa pentru bani.

148 - Cu un picior păşeşte,

cu altul stă, - cel drept

întâi încearcă bine,

- şi-apoi o ia,-nţelept.

149 - Apa Dunării îşi pierde gustul când ajunge-n mare

- prieteniile stricate duc pe cei buni la pierzare.

150 - De prisos e: ploaia-n mare,

hrană celui prea sătul,

dar - bogatului

şi slavă - la eroi -

- ei au destul.

151 - Binele nu te păzeşte ca ciobanii, cu-un toiag

ci dă minte şi lumină celui care-i este drag.

152 - Cine nu-şi dă din avere

n-are el, averea lui, -

ci e ca momâia pusă peste grâul nu ştiu cui.

153 - Cine la nenorocire, liniştit e-n orice vreme

la noroc, nu se mândreşte,

iar la luptă nu se teme

este înţeleptul care poate lumea s-o supună

- fericit acel ce ţine calea-nţelepciunii bună.

154 - Rămăşiţa: datoriei, focului sau bolii, - creşte!

Nu lăsa vreun rest din ele

- restul lor, uşor sporeşte.

155 - Nu poţi avea-nlocuitor

spre-acei ce tu le eşti dator:

- stăpânul a-ţi sluji cinstit

- virtutea a-mplini smerit

- şi-a-ţi naşte-un fiu moştenitor, -

nu poţi avea-nlocuitor.

156 - Cine-şi vede pe-orice semen

cu iubire ca pe sine, -

ca pe-o mamă respectată

pe-orişice femei străine,

orice-avere ca nimica...

- este-un om ce vede bine.

157 - Când vreun altul mă huleşte

rabd ocara-mbucurat...

dar apoi simt remuşcarea:

bietul, - eu l-am supărat!

158 - Omul rău gândeşte-n sine:

am mâncare şi veşminte,

de nimica nu-mi mai pasă...

-o, ce josnic fără minte!

159 - Omul ce tuşeşte-ntruna să nu meargă la furat,

somnorosul se ferească de vreo blană de luat,

bolnavii să nu mănânce tot ce-ar cere limba lor,

- cel bogat, să nu se certe pentru fleacuri, - e dator.

160 - Pururi fericit e omul cu duh vesel şi curat

- piele moale-are pământul pentru cine-i încălţat.

161 - Până vremea nu-i sosită, - omul nu sfârşeşte

sute de săgeţi să-l taie - şi el tot trăieşte...

dar când vremea-i e sosită, fiecare moare

chiar să-l zgârii doar c-o frunză

sau cu-un pai de floare.

162 - Nu te lăsa molatic mereu împins şi tras

de oameni şi ispite pe căi înnegurate

ci luptă şi veghează-ţi al vieţii orice pas

ţinându-te-ntru totul mereu pe căi curate.

163 - Viclean şi-adormitor e glasul

ispititorului vrăjmaş

cu mii de legături te-ncinge

o clipă doar de i te laşi.

164 - Aşa să mergi spre orice muncă

precum te duci spre rugăciune

viaţa ta pe-aceste două

nedespărţit să le-mpreune.

165 - Cel răbdător se-ncrede-n totul

în al dreptăţii lui sfârşit

şi-atunci prin toate el rămâne

netulburat şi neclintit.

166 - Cel înţelept priveşte totul

de înainte spre napoi

şi-atunci uşor va şti s-aleagă

ce-i aur scump din ce-i noroi.

167 - Să nu-ţi încui cu lacăt uşa

nici câinii să-i slobozi uşor

pot mulţi pieri în frig şi-n foame

şi tu răspunzi de moartea lor.

168 - Să nu-ţi deschizi prea aspru gura

nici ochii să-ţi închizi prea moi

sunt buni ce mor

sunt răi ce-nvie

- şi tu ai să răspunzi apoi.

169 - Să nu-ţi dezlegi prea des cărarea

nici paşii să nu-ţi legi prea rar

de orice râs acum prea dulce

se plânge-odată prea amar.

170 - Nu-ţi da, nici părăsi, nici vinde

al cinstei aur nicidecum

că multe veacuri ţi-s legate

de firul clipei de acum.

171 - Se-aud şi se ascund întruna atâtea glasuri şi chemări

tu cercetează-le cu grijă s-alegi curatele cărări.

172 - Se nasc - şi se sfârşesc întruna atâtea vieţi în jurul tău

tu caută-le cu bunătate, că mulţi nu ştiu fugi de rău.

173 - Cum să pot mustra păcatul

altora cu fruntea sus

când în viaţa mea el este

în tot văzul lumii pus?

174 - Noi ştim că după noi rămâne

o cale pentru mulţi napoi

şi totuşi câţi din noi ne-o ducem

nu printre flori - ci prin noroi...

175 - Toate-s schimbătoare-n lume

orice neam şi orice limbă

vremea schimbă totul numai Adevărul nu se schimbă.

176 - Orice om e nestatornic

azi e-n slavă mâine-n tină

neschimbat rămâne numai cel ce umblă în lumină.

177 - Toate-mbătrânesc cu anii

toate ofilesc şi-nceată

numai cinstea şi-adevărul nu vor trece niciodată.

178 - Toată slava lumii piere

mai degrabă de cum vine

veşnică e numai slava celui care face bine.

179 - Chiar de-ar fi vrăjmaşii sute

să-i văd în faţa mea nimic

ca Adevărul niciodată

nici să-l trădez, nici să-l dezic.

180 - Ce repede trec anii ca frunzele pe vânt

ce vis şi ce părere sunt toate pe pământ

ca ieri părea că viaţa e-un drum pe veci deschis

iar astăzi parcă totul n-a fost decât un vis.

181 - Cu ce frământ începem în zorii vieţii tot

iar la apus, cum toate suspin amar ne scot.

De ce vedem la urmă acest sfârşit amar

şi nu vedem nainte cât zbucium e-n zadar?...

182 - Fericit cel ce priveşte

cu dispreţ al lumii dor

cu cât viaţa-i se lipseşte

are zborul mai uşor.

183 - Fericit cel ce plăteşte

datoriile acum

zborul lui uşor porneşte

şi nimic nu-l ţine-n drum.

184 - Fericit ce-l ce-şi aruncă

rădăcina rea în foc

orice somn şi orice muncă

li-s uşoare-n orice loc.

185 - Orice grai spre fiecare fie-ţi cumpătat şi sfânt

nu uita ce-amare lacrimi ai vărsat pentru-un cuvânt.

186 - Socoteşte-n cumpătare

orice grai şi pas făcut

nu uita, din nepăsare

câte pagube-ai avut.

187 - Tot ce mustri, fă cu ochii şi cu graiul îndulcit

nu uita ce crengi cu roade,

c-o furtună-ai nimicit.

188 - Chiar şi pentru-o clipă-n care

n-ai putut să fii mai bun

nu uita ce nopţi amare

sufletul pe jar ţi-l pun!...

189 - Va fi-n veci numai odihnă în Edenul cel plăcut

pentru cei ce numai munca cea mai aspră-au cunoscut.

190 - Sfântă ai mereu porunca de-a fi înfrânat şi bun

nu uita a urii fapte ce-amar foc pe suflet pun.

191 - Glasul tău spre orice semen fie-ţi blând şi liniştit

nu uita ce buni prieteni ai pierdut c-un glas răstit.