Din părțile Transilvaniei (1)

1 - Unii-s orbi cu ochii, alții sunt cu sufletul orbiți

dintre ei, cei orbi la suflet sunt cei mai nenorociți.

2 - Nu cu rouă saturi setea

nici cu sfaturi un flămând

dacă vrei să facă treabă dă-i mâncare-n primul rând.

3 - Să te-nalți numai atâta cât îți stă-n puterea ta

cine-n degete se-nalță nu va sta prea mult așa.

4 - Mai de preț e-ntotdeauna chiar un diamant defect

decât bobul cât de neted din nisipul mai perfect,

mai mult ții la cel de-aproape chiar având scăderi din plin

decât la străinul care e perfect, - dar ți-e străin.

5 - La femeie nu-ți prea spune niciodată taina ta

taina-i grea, femeia-i slabă, nu ți-o va putea purta

a încredința o taină la femeie-i cum ai pus

apă-n vasul care curge,

- cum ai pus-o așa s-a dus.

6 - Nu-ți face prieten crocodilul nici la râu de-ai face casă

omul rău nu este-n stare de o prietenie-aleasă.

7 - Fugi de cel ce clevetește

căci, oricum, vei păgubi

e ca focul ce negrește

când nu poate pârjoli.

8 - De n-ar fi lăudăroșii unde-ar fi biruitorii,

dacă n-ar cânta cocoșii - ar putea să vină zorii?

9 - În iubirea-adevărată nu stă cearta nici să cadă

- pe o sobă care arde nu stă fulgul de zăpadă.

10 - Să nu rupi nicicând cu grabă firul unei prietenii

căci adesea niciodată nu-l mai poți lega, - să știi

dar chiar dacă se mai leagă firul tot va fi-nnodat

până-n veci se va cunoaște c-a fost rupt și-a fost legat.

11 - Să nu asuprești pe nimeni! - chinul celui asuprit

te va urmări ca umbra până ce l-ai ispășit.

12 - Scrie-n marmură statornic când un om îți face bine

când greșește, scrie-n apa care curge de la tine.

13 - Zgârcitu-i ca și-un câine ce stă pe fân acasă

și nici el nu-l mănâncă dar nici pe boi nu-i lasă.

14 - De a șarpelui otravă poți scăpa de te-ngrijești

dar de-otrava clevetirii nu scapi orișiunde ești.

15 - Toate cresc pe lume numai barba spânului nu crește

și iubirea-adevărată unde-odată se răcește.

16 - Orice om e mare-atuncea când ca el mai mare nu-i

- leu se crede și cățelul singur în ograda lui.

17 - Conținut ne cere vieții nu doar vorbe, câte-ai spune

prin mâncări trăiește trupul, sufletul prin fapte bune.

18 - Cei ce nu știu să danseze spun că strâmbă e podeaua

- dacă nu știi călărie - să nu spui că rea e șeaua.

19 - Puțini te vor iubi-n viață ca tatăl care l-ai avut

dar nimeni n-o să te iubească cât mama care te-a născut.

20 - Dacă ești cinstit în viață ai oricând crezare

mai mult este vorba cinstei ca orice scrisoare.

21 - Cu cei proști să nu glumești

dacă vrei să n-o pățești.

22 - Proștii se cunosc pe-aceasta că se tem numai că mor,

cei deștepți pe jumătate - doar de foame-i teama lor,

înțelepții nici de foame nici de moarte frică n-au

se tem numai de rușine și de cei ce n-o mai au.

23 - Soarele când roșu-apune

roșu e și când răsare,

- omul bun în zile bune

e tot bun și-n zile-amare.

24 - Dintr-o rămășiță veche cresc doar trei necazuri grele:

boala, focul, datoria - toate sunt la fel de rele.

25 - Căsniciile grăbite rareori pe lume țin

casele clădite-n grabă totdeauna stau puțin.

26 - Mulțumitul are totul, - chiar desculț dac-a trăit

i-a părut că tot pământul e cu pietre-acoperit,

dar nemulțumitul n-are niciodată drum plăcut

neprivind nimic ce are, plânge doar ce n-a avut.

27 - Cu zgârcitul poți s-ai pace banii când îi dăruiești,

cu cel prost când mâna-n față i-o întinzi ca să-l trezești,

cu nebunul ascultându-i nebunia lui

cu-nțeleptul doar atuncea adevărul când i-l spui.

28 - În lumea sufletească puțini sunt orbi de tot

cei mulți nu vor să vadă, de-aceea nici nu pot.

29 - Oamenii cei proști și-arama totdeauna zgomot fac

aurul și înțelepții strălucesc mereu și tac.

30 - Tu care dormi, gândește la cel ce-n pat veghează,

tu care-alergi, gândește la cel ce șchiopătează,

tu cel bogat gândește la cel sărac ce-ți cere

- căci crește-o bucurie când moare o durere.

31 - Cântărind cinci mii de oameni cu-adevărul - tu să știi

că mai greu e adevărul ca a-lor atâtea mii

mii de oameni de ți-ar spune o minciună, tu zi: nu!

- și rămâi cu adevărul, de-ai rămâne numai tu.

32 - Să nu stai unde femeia e stăpână nu soție,

dar să nu stai nici în casa unde roabă o să fie

că nici roabă nici stăpână ci soție se cuvine

să se vadă că-i femeia într-o casă unde-i bine.

33 - Pân-la cinci ani crești copilul cu nuiaua câteodată,

pân-la zece ani cu vorba și iubirea unui tată,

de la zece ani-nainte ca pe-un prieten cu blândețe,

- o asemenea-ndrumare va da roade-n mii de fețe.

34 - Leului căzut în baltă orice broască-i sare-n cap

când puterea ți-ai pierdut-o groapa toți cu grabă-ți sap’.

35 - Dacă prea mult nu te-ncântă lauda când pari un leu

nici prea mult nu te-ntristează hula când ajungi la greu.

36 - Roada dărniciei tale o vei strânge tu-n viață

binele din astă-seară fericire-i dimineață.

37 - Omul care în viață chiar și-un pom dac-a sădit

a avut un rost pe lume, nici degeaba n-a trăit

dar cu cât mai mult e omul ce-adevăr sădește-n mii

roada lui mereu mai dulce va trăi pe veșnicii.

38 - Să nu vrei să ai dobândă unde-ai tăi sunt păgubiți,

să nu vrei să ai tu cinste când sunt ei disprețuiți,

- ci când ei sunt în durere sufere și tu cu ei

numai astfel împreună bucurie ai să iei.

39 - Doi inși care se ajută duc povara alor șase

prieteniile-n necazuri sunt acele mai frumoase.

40 - Când să te răzbuni dorești,

mult să stai să te gândești!

- de-ai dat drumul la puhoi

nu-l întorci în veci-napoi.

41 - Mâna-nchisă nu mai poate prinde nici o muscă-n ea

- cel zgârcit va pierde totul căci nimic nu vrea să dea.

42 - Când ești singur te gândește numai la defectul tău

când ești însoțit gândește să nu vezi ce pare rău.

43 - De vrei să mănânci o pâine n-aduna tărâțe-n poală

- dacă vrei înțelepciunea nu iubi vorbirea goală.

44 - Cumpătarea-i pom ce are rădăcină mulțumirea

iar ca roade totdeauna liniștea și fericirea.

45 - Moartea e cămila neagră ce la orice uși s-apleacă

rari de tot sunt călătorii ce așteaptă s-o petreacă

la mai mulți pe negândite ea șoptește-n fața porții

și-apoi vrând-nevrând ea-i duce pe cărarea neagră-a morții.

46 - Două întrebări de seamă să-ți pui ție-n orice seară:

cât ai semănat tu astăzi cu un om, și cât c-o fiară?

47 - Omul înțelept când cade sare-ndată spre lumină

dar nebunul unde cade se lipește-acolo-n tină.

48 - Vai, în lume cât de-ades

sufere un om ales!

- vulturul e-adesea prins

cioara zboară ceru-ntins.

49 - Că sunt nalți, gândesc de dânșii

doar câți se uită spre pământ

cei ce privesc spre cer, văd bine

ce mici și slabi și șubrezi sunt.

50 - Iubești pe-acei ce ți-au fost dragi

chiar chinuri după ei când tragi

căci focul tot ți-e prețuit

chiar când ți-a ars tot ce-ai iubit.

51 - Viața asta-i o nimica, un drum spre moarte este ea

dar are-n ea un mare bine:

- poți pentru alții a ți-o da.

52 - Săracii vor bogați să fie,

bogații regi,

dar toți, nainte de-a ajunge

s-ajunși de coasa morții, ei.

53 - Bine faci privighetoare dacă taci când va ploua

căci tăcerea-i o virtute când prind broaștele-a țipa.

- Bine faci tu om cuminte dacă taci când recunoști

că se-ascultă mai degrabă flecăreala celor proști.

54 - Omul prost nicicând în viață nu se duce unde vrea

- când e mic îl duc părinții,

când e soț nevasta sa

iar când e părinte-n vârstă îl duc fiii lui cum vor

nu-i stăpânul nimănuia, dar e sluga tuturor.

55 - Cine-aruncă-n sus cenușă îi va cade-n capul său

- cine va huli-Adevărul o s-ajungă-odată rău.

56 - Omul care ocărăște după ce-a primit un bine

schimbă singur omenia pe ocară și rușine.

57 - Înțeleptul se gândește la virtuți în primul rând

căci fără de-acestea, toate celelalte pier curând.

58 - Cel cinstit rămâne-același orice rău i-ar fi adus

precum flacăra stă dreaptă orișiunde-i focul pus.

59 - Trăiește cu folos doar omul ce-ajută pe-altul mai sărac

numai un animal trăiește doar pentru propriul său stomac.

60 - Dușmanul când e slab nu-și scade primejdia întru nimic

veninul chiar și-un pic omoară,

iar focul arde chiar și mic.

61 - Aproape e urechea, dar ochiul tot n-o vede

- iubirea cea mai scumpă rar suflet care-o crede.

62 - De ce mai păstrezi oglinda dacă n-ai ochi să te vezi,

de ce ții Scriptura-n casă dacă n-o mai cercetezi

și de ce mai spui la alții când tu nu spui ce vorbești?

- ești un mincinos atuncea când te-arați precum nu ești.

63 - Când cei răspunzători de țară spun împăratului pe plac

nici sănătate, nici virtute, nici aur n-are țara-n veac.

64 - Privirea dreptului pătrunde, dar nu rănește, unde cată

și inima îi e fierbinte, dar nu te arde niciodată

iar vorba lui, deși e multă, e sănătoasă și-nțeleaptă

- ce fericire s-ai de-a face cu omul cel cu viața dreaptă!

65 - Laudă-ți soția numai tinerețea când o lasă

și eroul după luptă

și mâncarea după masă

grâul numai când e-n șură,

omul numai după moarte

- pân-atuncea-i prea devreme, lumea-i schimbătoare foarte.

66 - Funia slabă trage boul oricât ar fi el de tare,

lampa mică sparge noaptea orișicât e ea de mare,

cearta scurtă poate rupe chiar și-o căsnicie lungă

și un ban furat îți poate nimici întreaga pungă.

67 - Înțeleptul, după ploaie adăpostu-și potrivește

- cel cuminte spune vorba după omul cui vorbește.

68 - Vasul tău la fel se umple și din mări și din fântână

- tu să iei numai ce-ai dreptul

chiar când țara ți-ar fi-n mână.

69 - Când ai piatră, nu vezi câine,

când vezi câine nu ai piatră

iar când sunt, nu dai de teamă;

- javra regelui de latră.

70 - Pe-orice trup frumos din lume musca numai rană cată

criticii greșeli chiar unde-i poezia mai curată.

71 - Unde nu-i stăpân la casă te ferește să rămâi

te ferește și de casa unde sunt prea mulți stăpâni,

ori unde femeia-n casă, ori copilul, stăpânesc

- nici nu știu, dar nici n-ascultă

- și curând se prăpădesc.

72 - Sărăcia totdeauna piere unde-i hărnicie,

- haina veche pare nouă de-i ținută-n curăție

iar gândirea cea-nțeleaptă chiar din vorbe-obișnuite

scoate lucruri prea frumoase și-adevăruri strălucite.

73 - Trebuie lovită cinstea când cu răul se unește,

cum lovești în fier atuncea când cu focul se-nsoțește.

74 - Nu-ți întoarce niciodată fața spre femei străine

și nici spatele spre omul care e vrăjmaș cu tine

- ci de vrei să-ți scapi viața de pierzare și păcate

pe vrăjmași să-i ai în față iar femeile în spate.

75 - Nu se naște-ntotdeauna din om mare, om cu vază,

- cum cenușa cea de floare nu și dânsa parfumează.

76 - Pe un fir de grâu furtuna doar l-îndoaie nu-l zdrobește

pe copacul cel puternic însă-l frânge și-l trântește

căci tari cu tari se luptă dac-au cinste și plăcere -

- când lovești pe slab nu-i fală,

e-o rușine, nu-i putere.

77 - Stăpânul, fiul și femeia -

îți cer și nu te-ntreabă

lor ești dator întotdeauna

- cu toate și degrabă.

78 - Că e glumă sau că nu-i

va depinde cum o spui!

- de arzi lemne zici că-i fum

de-arzi aloe-i zici parfum.

79 - Cel ce-n necaz e liniștit

și-n fericire e smerit

și în primejdii e-ndrăzneț

- va birui cu orice preț.

80 - Dacă vei lăsa mândria, vei ajunge prețuit,

dacă vei lăsa mânia, vei fi cel mai liniștit,

dacă vei lăsa și lenea, vei ajunge om bogat

iar zgârcenia lăsând-o, fericit cu-adevărat.

81 - Pregătește-un plan nainte de-a începe ce-ai gândit

bivolul nu-l biruiește decât ursul pregătit.

82 - Cel cinstit de rege este de poporu-ntreg cinstit,

dar când regele său cade, el e mai disprețuit

- bine-i omul om să fie că cinstit mereu umblând

cadă alții sau se-nalțe, el e prețuit oricând.

83 - Rari sunt oamenii ce-n lume au făcut ceva ușor,

rari sunt cei ce după muncă n-au nimic în jurul lor,

toți acei ce fac un lucru de folos, îl fac cu greu

iar acela ce muncește va avea ceva mereu.

84 - Morii nu-i lipsește ploaie, nici eroului podoabe,

- după laude aleargă numai sufletele slabe.

85 - Chiar dacă-i din lemn de fală focul tot te-aprinde,

- chiar dacă-i din neam de nobil, cel rău tot te vinde.

86 - Mai degrabă suferi praful ridicat în capul tău

decât omul ce nu-i pasă când îl mustri pentru rău.

87 - Cum se sperie copacul de un vânt semeț,

muntele de tunet mare, lacul de îngheț,

tot așa cel drept se teme de-un nedrept mereu

- fiindcă lui a face răul nicicând nu-i e greu.

88 - Un sărac ruga să schimbe soarta lui

cu-a sa

mortul n-a vrut,

- sărăcia, și ca moartea e mai grea.

89 - Nu-i drept să-i zici limbii limbă

că mult bine-n rău îl schimbă,

dar e drept să-i spui și floare

că din noapte face soare.

90 - Dacă-nalți pe-un rău în cinste,

tot nu ai nici un folos

cum n-ai roadă de la spin, chiar și pus în loc frumos.

91 - Nu cade omul curajos nici dacă-o să trăsnească

- dar piere omul cel fricos și-un pai de-o să-l lovească.

92 - Pierderea unui prieten, celui prost îi este-așa

ca săgeata ascuțită care-n suflet ar intra

înțeleptului e însă cum este-o săgeată scoasă

- sângerată și rănită inima-n adânc i-o lasă.

93 - Cel nobil e-ntr-un fel și aspru,

- când a făcut un bine,-apoi

se-ascunde, nu cumva acela să i-l întoarcă înapoi,

cel ticălos când face-un bine va aminti mereu de el

să pară nobil, dar așteaptă mai mare plată

în vreun fel.

94 - Din nou veni-vor zorii când trece noaptea iară

și nuferii-nflori-vor când soarele-o s-apară, -

așa gândea albina închisă-n floarea lată

- dar floarea-ntreagă fost-a de un măgar mâncată.

95 - Omul de nimic, nu-ncepe nici un lucru că-i prea greu,

omul slab, la prima luptă fuge de la locul său,

- dar cel nobil niciodată munca nu-și va părăsi

orice val și greutate și primejdie-ar veni.

96 - Averea, cinstea și puterea le folosește omul rău

ca să dezbine și s-apese pe semenii din jurul său

dar omul bun le folosește spre-a dărui și mângâia

și a-ngriji de toți aceia siliți s-aștepte mila sa.

97 - Mai trebuie alt viciu când omu-i lacom oare?

alt rău atunci când omul bârfire-n suflet are?

mai trebuie căință când omul este drept?

mai trebuie podoabă când omul e-nțelept?

mai trebuie virtute la omul iubitor?

sau bani și-averi la omul de bine știutor?

- sau e nevoie oare de-o moarte și mai grea

la cel căzut rușinii pe toată viața sa?...

98 - Nu poți să legi c-un fir de viță pe un măgar înfuriat

și nu se poate cu o floare un bolovan a fi sfărmat

și nu poți să-ndulcești o mare c-o picătură de nectar

- și nici să-ndrepți c-o vorbă dulce

pe calea bună, pe-un tâlhar.

99 - De la albină-nvăț să pot

a renunța mereu la tot,

muncind și-adună mierea sa

iar altul ce ușor i-o ia

- de-aceeași soartă-i așteptat

și-acel ce-n lume-i om bogat.

100 - La flacăra cea mare și vântu-i prieten bun

c-o-ntinde cât pădurea în prăpădu-i nebun,

- dar flacăra cea mică o stinge orice vânt

căci cel slab n-are prieteni, nici rude pe pământ.

101 - Cine-i prieten cu cel nobil chiar de-i el de neam smerit

pentru prietenul său mare va fi și el prețuit

astfel cum a ta cunună-i prețuită pentru flori

fă-ți prieteni numai oameni harnici, buni și iubitori.

102 - Pe-un sărac mai mult îl bucuri cu dar mic

dar grabnic dat

decât cu un dar mai mare însă prea întârziat.

103 - Nu mijloacele de-afară pe cei mari i-au ajutat

ca să facă-n lumea asta faptele de neuitat

- ci valoarea dinăuntru și voința ce-au avut, -

alții-aveau mai mari mijloace,

dar nimica n-au făcut.

104 - Omul fără judecată care doar din carte știe

nu pătrunde taina cărții, miezul celor ce se scrie -

cum nici lingura nu gustă supa cea de care-i plină

- chiar și-ntre pereți de aur trebuie să pui lumină.

105 - Cel zgârcit e mult mai darnic decât darnicul smerit

căci cel darnic dă-ntâi banul, apoi viața, la sfârșit

dar zgârcitu-și dă-ntâi viața apoi banii, când i-i ia,

blestemat a fost pe lume, blestemat e dus din ea.

106 - Nu fi lacom niciodată mai ales cu oameni răi

lăcomia-ți înarmează contra ta, vrăjmașii tăi.

107 - Chiar nimic când n-avem altă,

tot se cere să trăim

viața nu e bunul nostru, n-avem drept s-o risipim.

108 - Chiar omul care-aduce jertfă se poate arde-n focul său

- chiar când faci bine să ai grijă,

căci chiar și-atunci poți să-l faci rău.

109 - Hoțul nu cere-nvoirea celui de la care fură

- dacă mintea nu-ți veghează multă pierdere-ai prin gură.

110 - În smerenie-i puterea nemaicunoscută

lumea-ntreagă-o vede,

de ea-i nevăzută.

111 - Unu-și pierde-avutul său

dar i-l află-altcine,

- ce e pentru unul rău

pentru altu-i bine.

112 - Când omul are-un suflet lacom mereu va fi primejduit

de-acei din jurul lui,

- și fi-va mereu împins și dușmănit.

113 - Acel ce luptă cu nădejde, a vieții lovituri răbdând,

va birui întotdeauna și nu va fi zdrobit nicicând.

114 - Cei cu judecata bună, adevăru-l prind ușor

- dacă unii nu-l pot prinde, vina-i judecata lor.

115 - Cel mai des pe lumea asta banii-aduc nenorocire

numai bunătatea știe cheltui spre mulțumire.

116 - Cine mie-mi este drag

și departe-mi este-n prag,

- cine mi-e nesuferit

și aproape-i neprivit.

117 - Dragostea este ca lemnul cel ales cu bun miros

parfumează chiar securea care-l taie nemilos.

118 - Adevărul niciodată n-a făcut rău nimănui

singură minciuna numai suferă pe urma lui.

119 - Adevărul spus de gura unui om nerușinat

e ca un inel de aur la un rât de porc legat.

120 - Adevărul e ca floarea dulce și înmiresmată

dar frumoasă numa-n mâna care s-a păstrat curată.

121 - Nu-ți da brânza-n gura mâței

dacă ții la prețul ei,

- nu-ți da taina niciodată

la urechea cu cercei.

122 - Nu-ți da cheia casei tale nimănui,

că dormi în drum

- ca să n-ajungi rău, nu-ți spune taina nimănui, nicicum.

123 - După ce-a furat cocoșul poți să-ți ții cotețu-nchis

- poți să-ți tot ții gura-nchisă

dacă-ai spus ce nu-i permis.

124 - Nici un sac de vorbe bune nu fac cât o faptă bună

vorba doar atunci rodește când cu fapta se-mpreună.

125 - Nebunului răspunde-i pe limba lui, sau taci

căci altfel niciodată cu dânsul nu te-mpaci.

126 - Cât de puternic este darul,

- pe dată te-a făcut iubit

iar din dușman îți face prieten și binevoitor grăbit.

127 - Podul duce pe căruță dar și ea-l duce pe el

fiecare-avem nevoie de alt om, - în orice fel.

128 - Nici un prieten ca un frate

nu-i cât țara poți străbate

dar nici ură ca-ntre frați

n-afli, lumea cât străbați.

129 - Cât de iscusit să fie înțeleptul și-nțelept

în dușman să nu se-ncreadă,

- căci dușmanul rar e drept.

130 - Omul cel cuminte totdeauna-ntreabă

de aceea are spor în orice treabă.

131 - Înțeleptul este-acela care chiar de toate-având

își va face noi prieteni cu cuvântul cel mai blând.

132 - Prima-nțelepciune este Adevărul cel prea sfânt

iar a doua e tăcerea,

- alta nu e pe pământ.

133 - Unde nu-i stăpân la casă,

mergi din ea grăbit și-o lasă.

134 - Unde doamna e stăpână

înțeleptul nu rămână.

135 - Unde-i un copil stăpân

nu-i loc pentru cel bătrân.

136 - Bârfitorul caută vină chiar și-n cântecul frumos

precum musca, rană cată și pe trupul sănătos.

137 - Pizma este ca un vierme care roade ne-ncetat

pân-ajunge cel ce-o poartă ca și pomul cel uscat.

138 - Ceea ce e fum, când arde lemnul cel de rând,

- e nor

de parfum, când arde lemnul cel plăcut mirositor,

- ceea ce e înjosire

într-o gură de străin

este-o dulce sfătuire,

la un prieten și-un vecin.

139 - Ușor înghite limba, ce greu mestecă dinții

- ușor aruncă fiii, ce strâng cu greu părinții.

140 - Greu e ca să nu te-nșele: lacrimile femeiești

sau poveștile aduse de vreun prieten ce-l primești

sau o viclenie-a unui slugă nou, lingușitor

- cei mai mulți cad în aceste curse rele prea ușor.

141 - Cinci ani ți-alintă fiul - apoi ți-l ceartă zece

și-apoi să-i fii prieten, - cum trece-n șaisprezece.

142 - Câștigi ușor pe-un prost, - ce-i drept,

dar mai ușor pe cel deștept

- pe cel nici prost și nici cuminte

nu-l pot mișca nici cele sfinte.

143 - Și o stârpitură-ți poate face rău la un impas

- bivolului cel din baltă îi sar broaștele pe nas.

144 - Trăind cu pâinea dăruită

și îmbrăcați cu strai ceresc

și-adăpostiți de orice tufă

- smeriții nu se ploconesc.

145 - La cântar pus: Adevărul și averea cea mai mare

Adevărul totdeauna prețul cel mai bun îl are.

146 - Oamenii-nzestrați pe lume, sufere de obicei

dar sunt bucuroși și teferi cei fără virtuți în ei:

- pasărea cea mai frumoasă

șade-nchisă-n colivie

pe când cioara zboară slobod

unde-i place pe câmpie.

147 - La nenorocire omul își dă banii pentru viață

iar când scapă, își dă viața pentru bani, -

- nimic nu-nvață

astfel cei nebuni, întruna, zi cu zi și ani cu ani

dau când banii pentru viață,

când viața pentru bani.

148 - Cu un picior pășește,

cu altul stă, - cel drept

întâi încearcă bine,

- și-apoi o ia,-nțelept.

149 - Apa Dunării își pierde gustul când ajunge-n mare

- prieteniile stricate duc pe cei buni la pierzare.

150 - De prisos e: ploaia-n mare,

hrană celui prea sătul,

dar - bogatului

și slavă - la eroi -

- ei au destul.

151 - Binele nu te păzește ca ciobanii, cu-un toiag

ci dă minte și lumină celui care-i este drag.

152 - Cine nu-și dă din avere

n-are el, averea lui, -

ci e ca momâia pusă peste grâul nu știu cui.

153 - Cine la nenorocire, liniștit e-n orice vreme

la noroc, nu se mândrește,

iar la luptă nu se teme

este înțeleptul care poate lumea s-o supună

- fericit acel ce ține calea-nțelepciunii bună.

154 - Rămășița: datoriei, focului sau bolii, - crește!

Nu lăsa vreun rest din ele

- restul lor, ușor sporește.

155 - Nu poți avea-nlocuitor

spre-acei ce tu le ești dator:

- stăpânul a-ți sluji cinstit

- virtutea a-mplini smerit

- și-a-ți naște-un fiu moștenitor, -

nu poți avea-nlocuitor.

156 - Cine-și vede pe-orice semen

cu iubire ca pe sine, -

ca pe-o mamă respectată

pe-orișice femei străine,

orice-avere ca nimica...

- este-un om ce vede bine.

157 - Când vreun altul mă hulește

rabd ocara-mbucurat...

dar apoi simt remușcarea:

bietul, - eu l-am supărat!

158 - Omul rău gândește-n sine:

am mâncare și veșminte,

de nimica nu-mi mai pasă...

-o, ce josnic fără minte!

159 - Omul ce tușește-ntruna să nu meargă la furat,

somnorosul se ferească de vreo blană de luat,

bolnavii să nu mănânce tot ce-ar cere limba lor,

- cel bogat, să nu se certe pentru fleacuri, - e dator.

160 - Pururi fericit e omul cu duh vesel și curat

- piele moale-are pământul pentru cine-i încălțat.

161 - Până vremea nu-i sosită, - omul nu sfârșește

sute de săgeți să-l taie - și el tot trăiește...

dar când vremea-i e sosită, fiecare moare

chiar să-l zgârii doar c-o frunză

sau cu-un pai de floare.

162 - Nu te lăsa molatic mereu împins și tras

de oameni și ispite pe căi înnegurate

ci luptă și veghează-ți al vieții orice pas

ținându-te-ntru totul mereu pe căi curate.

163 - Viclean și-adormitor e glasul

ispititorului vrăjmaș

cu mii de legături te-ncinge

o clipă doar de i te lași.

164 - Așa să mergi spre orice muncă

precum te duci spre rugăciune

viața ta pe-aceste două

nedespărțit să le-mpreune.

165 - Cel răbdător se-ncrede-n totul

în al dreptății lui sfârșit

și-atunci prin toate el rămâne

netulburat și neclintit.

166 - Cel înțelept privește totul

de înainte spre napoi

și-atunci ușor va ști s-aleagă

ce-i aur scump din ce-i noroi.

167 - Să nu-ți încui cu lacăt ușa

nici câinii să-i slobozi ușor

pot mulți pieri în frig și-n foame

și tu răspunzi de moartea lor.

168 - Să nu-ți deschizi prea aspru gura

nici ochii să-ți închizi prea moi

sunt buni ce mor

sunt răi ce-nvie

- și tu ai să răspunzi apoi.

169 - Să nu-ți dezlegi prea des cărarea

nici pașii să nu-ți legi prea rar

de orice râs acum prea dulce

se plânge-odată prea amar.

170 - Nu-ți da, nici părăsi, nici vinde

al cinstei aur nicidecum

că multe veacuri ți-s legate

de firul clipei de acum.

171 - Se-aud și se ascund întruna atâtea glasuri și chemări

tu cercetează-le cu grijă s-alegi curatele cărări.

172 - Se nasc - și se sfârșesc întruna atâtea vieți în jurul tău

tu caută-le cu bunătate, că mulți nu știu fugi de rău.

173 - Cum să pot mustra păcatul

altora cu fruntea sus

când în viața mea el este

în tot văzul lumii pus?

174 - Noi știm că după noi rămâne

o cale pentru mulți napoi

și totuși câți din noi ne-o ducem

nu printre flori - ci prin noroi...

175 - Toate-s schimbătoare-n lume

orice neam și orice limbă

vremea schimbă totul numai Adevărul nu se schimbă.

176 - Orice om e nestatornic

azi e-n slavă mâine-n tină

neschimbat rămâne numai cel ce umblă în lumină.

177 - Toate-mbătrânesc cu anii

toate ofilesc și-nceată

numai cinstea și-adevărul nu vor trece niciodată.

178 - Toată slava lumii piere

mai degrabă de cum vine

veșnică e numai slava celui care face bine.

179 - Chiar de-ar fi vrăjmașii sute

să-i văd în fața mea nimic

ca Adevărul niciodată

nici să-l trădez, nici să-l dezic.

180 - Ce repede trec anii ca frunzele pe vânt

ce vis și ce părere sunt toate pe pământ

ca ieri părea că viața e-un drum pe veci deschis

iar astăzi parcă totul n-a fost decât un vis.

181 - Cu ce frământ începem în zorii vieții tot

iar la apus, cum toate suspin amar ne scot.

De ce vedem la urmă acest sfârșit amar

și nu vedem nainte cât zbucium e-n zadar?...

182 - Fericit cel ce privește

cu dispreț al lumii dor

cu cât viața-i se lipsește

are zborul mai ușor.

183 - Fericit cel ce plătește

datoriile acum

zborul lui ușor pornește

și nimic nu-l ține-n drum.

184 - Fericit ce-l ce-și aruncă

rădăcina rea în foc

orice somn și orice muncă

li-s ușoare-n orice loc.

185 - Orice grai spre fiecare fie-ți cumpătat și sfânt

nu uita ce-amare lacrimi ai vărsat pentru-un cuvânt.

186 - Socotește-n cumpătare

orice grai și pas făcut

nu uita, din nepăsare

câte pagube-ai avut.

187 - Tot ce mustri, fă cu ochii și cu graiul îndulcit

nu uita ce crengi cu roade,

c-o furtună-ai nimicit.

188 - Chiar și pentru-o clipă-n care

n-ai putut să fii mai bun

nu uita ce nopți amare

sufletul pe jar ți-l pun!...

189 - Va fi-n veci numai odihnă în Edenul cel plăcut

pentru cei ce numai munca cea mai aspră-au cunoscut.

190 - Sfântă ai mereu porunca de-a fi înfrânat și bun

nu uita a urii fapte ce-amar foc pe suflet pun.

191 - Glasul tău spre orice semen fie-ți blând și liniștit

nu uita ce buni prieteni ai pierdut c-un glas răstit.