Din părțile Transilvaniei (2)

1 - Ieși liniștit de unde nu mai revii nicicând

ușor stârnești furtuna, - dar greu o-mpaci urând.

2 - Iubește mult și iartă pe cei apropiați

ca ochii tuturora să-i poți privi curați.

3 - Așteaptă cu răbdare pe cei ce merg greoi

să te aștepte și-alții când tu rămâi napoi.

4 - Vorbește-ncet la patul bolnav și obosit

- de-ajunge să te-urască, zadarnic ai venit.

5 - Ai pași ușori în casa durerii când cobori

să nu-i dărâmi pereții cei șubrezi și ușori.

6 - Sunt grele cele bune - dar ascultarea lor

îți fac senină moartea - și pragul ei ușor.

7 - E grea singurătatea? - se poate că e grea

dar cum este-nsoțirea cu ura cea mai rea?

8 - E mult mai greu acum s-asculți

decât să faci ce-ți place

- dar vai cum plâng atât de mulți

ce nu mai pot desface.

9 - E mult mai greu acum muncind

decât să te lași lenei

- dar vai câți zac acum scrâșnind

în muncile Gheenei.

10 - Să nu te duci cu cei fricoși

nici să lucrezi și nici să stai

că mulți au fost de frică scoși

- când nici nu s-așteptau - din rai.

11 - Să nu-nsoțești pe cel stricat

oricine-ar fi și-oriunde-ar sta

de nu vrei să ajungi pătat

pe veci în conștiința ta.

12 - O, credeți-mă prieteni că este o răsplată

că ceasul ei s-aproape și-i vine la oricare

că orice gând și faptă odată și odată

nu poate să nu aibă un plâns ori o cântare.

13 - O, nu uitați prieteni că lângă fiecine

e cumpăna cea dreaptă, atentă și-ncruntată

că nu-i nici depărtare, nici scut și-ntunecime

în care să se-ascundă ceva de Judecată.

14 - Adevărul n-are încă sărbătoarea lui acum

mai muncește și aleargă ostenind pe greu-i drum

însă Adevărul are vremea lui și Tronul său

pe acestea niciodată nu le va zdrobi cel rău.

15 - Adevărul n-are încă glas puternic și-ascultat

din atâtea uși se-ntoarce umilit și insultat

însă are Adevărul Viitorul nesfârșit

când va fi pe tot el singur Împăratul Strălucit.

16 - Fii statornic cu-Adevărul fiul meu orice-ai răbda

vine vremea-n care plată veșnică ți se va da.

17 - Iubirea preschimbă furtuna

în dulce susur liniștit

iubirea ne dă totdeauna

un țel și-un inel fericit.

18 - Rămâi tânăr totdeauna în al inimii fior

ca să-i poți pe toți cei tineri înțelege iubitor.

19 - Rămâi simțitor cu alții din al inimii afund

ca să poți s-alini frățește lacrimile ce s-ascund.

20 - Rămâi liniștit oriunde plin de-ncredere luptând

ca să poți fi-mbărbătare inimilor tremurând.

21 - Rămâi mulțumit prin toate

necerând și necârtind

ca să fii o frână-n calea

celor care prea se-ntind.

22 - Să nu avem prea multă frunză

să nu fim prea de vorbe plini

că unde prea mult se vorbește

vor ști să tacă prea puțini.

23 - Să nu avem în lumea

asta o stare prea fără suspin

că unde prea cântăm pe cale,

acolo plângem prea puțin.

24 - Să nu umblăm prea fără grijă

îngăduind prea mult ce-am vrea

că unde viața-i prea ușoară

acolo moartea e prea grea.

25 - Să nu ne bucurăm prea tare

de-nșelătorul sorții zar

căci când prezentul e prea dulce

e viitorul prea amar.

26 - Iarba se usucă, frunza cade iar

apa-și face vaduri, altele întruna

peste toate-n lume plânge-un în zadar

numai în iubire cântă-un totdeauna.

27 - Vara arzi în soare, iarna arzi în ger

ce te-ncântă astăzi mâine te-nfioară

toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier

numai conștiința sfântă e ușoară.

28 - Anii trec ca norii, perii-ncărunțesc

vremurile-s altfel,

- totul e-n schimbare

trecător ca spuma-i tot ce-i omenesc

numai Adevărul este-același soare.

29 - Ține cu-Adevărul chiar de-ar fi să mori

suferă el astăzi, - dar va-nvinge mâne

oamenii și anii toți sunt schimbători

singur Adevărul veșnic va rămâne...

30 - Să nu te uiți în urmă când mâna pui pe plug

ci-apasă dreaptă brazda cu ochii prinși de Țintă

să nu te uiți la flăcări când ai ajuns pe rug

nici temeri nici speranțe credința să nu-ți mintă.

31 - O, moarte strălucită din clipa biruinței

cum le răscumperi toate și toate le-nsenini

ce unic imn de slavă înveșnicești ființei

și cum preschimbi în raze cununile de spini.

32 - O, strălucită moarte doar de eroi trăită

cuprinde-ne în clipa supremei biruinți

să trecem spre viața în veci nemaisfârșită

în felul cel mai vrednic de vrednicii părinți.

33 - Când lumina-n mine scade

cresc a-umbrelor poveri

când virtutea îmi recade

pierd seninele puteri

și-atunci inimii se cade

plânsul marilor dureri.

34 - Zilnic merg spre judecată

ale mele fapte - rând

după ele, la răsplată

am să merg și eu curând

toată-nțelepciunea, toată

e s-o-ntâmpin neplângând.

35 - Cum nu mai lasă peste-o apă

nici urmă chipul oglindit

așa să nu-ți lași peste suflet

nimic din răul întâlnit.

36 - Să-ți fie prieten Adevărul

și cel vorbit și cel tăcut

atuncea pentru conștiință

veșmânt de soare ți-ai făcut.

37 - Orice loc să nu-ți aducă inimii învinuiri

de-un cuvânt călcat credinței,

de-un păcat unei iubiri

și-atunci calea ta frumoasă către ceasul de apoi

ți-o vei duce prin lumină

mai presus de-orice noroi.

38 - Grea-i umblarea cu-Adevărul pe pământul de minciuni

dac-ar fi ușoară-aceasta n-ar fi-așa puțini cei buni.

39 - Mare-i lupta cu-ndoiala când privești spre ce nu vezi

dac-ar fi ușoară-aceasta n-ar fi-așa de greu să crezi.

40 - Multe-s ranele vieții celui înfrânat și-ales

dac-ar fi puține-acestea n-ar fi-așa zdrobit ades.

41 - Chinuit e drumul jertfei pân-la țelul strălucit

dac-ar fi ușor acesta n-ar fi-așa de răsplătit.

42 - Oricât ți-ar fi de neplătită pe lume datoria ta

mai fă-ți-o, nu fugi, mai fă-ți-o

curând răsplata vei purta.

43 - Oricât ți-ar fi de grea povara părinților neputincioși

mai poartă-i, nu-i lăsa, mai poartă-i

și mulți ani vei trăi frumoși.

44 - Oricât ți-ar fi de-uscată glia

ce ți s-a dat să ți-o lucrezi

mai ară, nu-nceta, mai ară,

curând cu roade-ai să ți-o vezi...

45 - Cu cât ai un dar mai mare

să muncești mai devotat

de-orice timp pierdut zadarnic ție-ți este mai păcat.

46 - Cu cât ai mai naltă starea,

- să te porți și mai smerit

dacă ești tiran ori mândru, ești și mai de osândit.

47 - Cu cât ai un nume-n țară mai înalt și cunoscut

trebuie să ai un umblet mai modest și mai plăcut.

48 - Dacă-ai fost cinstit n-ai teamă

căci oriunde-ai fi ajuns

limpede-ți va fi privirea

liniștit vei da răspuns.

49 - Nu poți să faci la alții-un bine

de nu-ți faci ție-ntâi un rău

de nu renunți ceva la tine

nu poți s-ajuți pe-un frate-al tău.

50 - Nu iei a nimănui ocară

de nu rabzi tu în locul lui

- când nu ești gata de-o povară

nu faci vreun bine nimănui.

51 - O, ce divin e să faci bine

chiar dacă ție-ți faci un rău

căci numai când te uiți pe tine

ești frate pentru-un frate-al tău.

52 - Tot ce faci fă ca să poarte

semnul nalt și lucitor

ce de dincolo de moarte

dă un nimb nemuritor.

53 - Dorește-te ca-n focul aprins și uriaș

al dragostei și muncii la cea mai naltă pară

să-ți poți topi ființa - pân-la a fi părtaș

desăvârșit de una cu tot ce-o să te ceară.

54 - Cu inima-ncălzită în flăcări, pân-la alb

fierbinte și curată să-nvălui lumea-ntreagă

cu fiecare faptă s-aduci un calm și cald

balsam pentru-o durere ce-așteaptă și te roagă.

55 - Să-ți contopești ființa cu neamul tău erou

cu-a lui însângerată istorie-nțeleaptă

ca să te nalți cu dânsul din zi în zi mai nou

spre Sferele Luminii urcând din treaptă-n treaptă.

56 - Să arzi cu adevărul frumos pân-la sfârșit

ființa dăruindu-ți cu dragoste - și toată

iar când n-o să-ți mai aibă nimic nedăruit

atunci să ți se stingă puternic - dintr-o dată!

57 - Cu ce recunoștință ai fi apoi urmat

căci flacăra luminii din rugul jertfei tale

pe-altarele-amintirii ar arde necurmat

și mulți o să-ți urmeze străluminoasa cale.

58 - Când ești la fel de prieten cu cei ce trec și vin

când ești la fel de-acasă acolo sau aici

când între-ai tăi oriunde te simți cu gând senin

- e-atâta măreție și-n lucrurile mici.

59 - Din câți merg lângă tine când n-ai nici un dușman

cuvântul și tăcerea când nu spun rău de tine

atunci mai copt ți-e rodul cules din an în an

și dragostea te-așteaptă cu brațe pline-pline.

60 - Când nu rămân dator nici casei

nici semenilor - cu nimic

aș fi găsit cinstit oriunde

în tot ce fac și-n tot ce zic.

61 - În cinstea conștiinței mele

și-n lucrul care-mi fac curat

stă chipul meu și bunul nume și prețul meu adevărat.

62 - Să nu mai am dușmani, - cu zâmbet să-l pot privi

pe orice ins

atunci mi-ar străluci frumsețea pe-ntregul inimii cuprins.

63 - Chiar dac-ar fi ca niciodată să nu văd semănat ce-adun

să nu-ncetez să-mi umplu sacii

cu grâu din soiul cel mai bun

căci dacă grâul bun din vreme e pregătit frumos, - atunci

veni-vor mâinile și timpul acelei fericite munci.

64 - Am și eu vremea mea

și partea pe care trebuie s-o fac

dar fie cât de greu, - e scurtă

și-apoi voi odihni în veac.

65 - Dac-ai aflat lumina care te face-n adâncimi să vezi

atunci nu-i greu să poți cunoaște cu cine mergi

și-n ce să crezi.

66 - Cu cât tăcerea-i mai adâncă, cu-atât cuvântul e mai clar

cu cât ai plâns mai multe lacrimi

cu-atât vederea-i mai curată

cu cât mai mare-a fost furtuna, e mai senin în urmă, - dar

puțini cunosc cât spun acestea

- și mulți nu află niciodată.

67 - Câte-am pierdut în lumea asta

- și câte-am încă să mai pierd

căci numai la hotarul morții începe-adevărata viață

- abia acum știu ce-i iubirea

când nu mai știu să mai dezmierd

dar de aici începe drumul scăpat de fumuri și de ceață.

68 - Biruința urii lumii asuprește nimicind

biruințele iubirii dezrobesc întinerind.

69 - Mai ușor decât se scurge printre degete nisipul

i se scurge lumii slava și se pierde lumii chipul

nu te înșela dorind-o

și nu dispera pierzând-o

fericirea ți-o apropii amăgirea depărtând-o.

70 - Ce plin e râul vieții de gropi primejdioase

și de vârtejuri unde nenorociri pândesc

ai ochi deschiși, alege ostroavele frumoase

și curgerile repezi ce nu te moleșesc.

71 - Izvorul fericirii lumii e-un strop așa de-ncet și rar

că mulți așteaptă viața-ntreagă cu gura arsă - în zadar.

72 - Izvorul muncii și-al iubirii e-mbelșugat și cristalin

oricine vine să se-adape se-ntoarce cu ulciorul plin.

73 - Viața-i drum printre tuneluri

ce-ntunecate par și lungi

puțină-i liniștea pe cale

dar nesfârșită-i când ajungi.

74 - Adeseori pe-un an de roade l-așteaptă ani cu rod nestrâns

și după-o mare bucurie putem să ne-așteptăm la plâns

nici anii buni să nu ne-ngâmfe

nici anii slabi să nu-i urâm

atunci nu-nnebunim la bine

și nici la rău nu ne târâm.

75 - Deschideți-vă-odată ochii spre aurul adevărat

acesta-i a iubi ce-i nobil, frumos și vrednic și curat.

76 - O, fericire, o, chip dulce și-atrăgător și mult căutat

ce rar într-adevăr pe lume ești tu cuprins și-mbrățișat

ce uriaș tribut de lacrimi și jertfe trebuie să dea

sărmana inimă-omenească ce însetează-a te vedea...

77 - Iubirea cât de lungă-ar fi n-ajunge niciodată

dar cât de scurtă-i,

e de-ajuns când dulce-i și curată.

78 - Atunci când dragostea ți-o dai nimic din ea n-ascunde

curat și sfânt să fie tot ce-ntreabă și răspunde.

79 - Nici banii tăi, nici arta ta, nimic nu-l mulțumește

decât iubirea ta pe-acel ce pe-asta o dorește.

80 - Orice vârstă din viață și-are-a ei plăceri la rând

care țin cât vârsta ține - și-apoi trec cu ea trecând

numai dragostea și cinstea sunt plăcerile ce țin

totdeauna-n orice vârstă,

chipul lor e-n veci senin.

81 - Nu-i pe pământ comoară să poată fi legată

atât ca de iubire - o inimă curată.

82 - Sufletul mereu să țină trupul strâns în frâul său,

când se rupe frâu-acesta totul se sfârșește rău.

83 - Un păcat făcut cu trupul e trupește ispășit

cel cu sufletu-mpreună se plătește nesfârșit.

84 - Nu-s păcate să se piardă

nici din mari și nici din mici

ispășești în veșnicie ce nu ispășești aici.

85 - Sugrumă-ți dorința care vrea ce nu-i îngăduit

dar de care cu putere ești atras și-nlănțuit

căci numai dorința care crezi c-o poți înfăptui

poate viața a ți-o arde, sufletul a ți-l zdrobi.

86 - Să nu ți se nască-n suflet gelozii și dușmănie

spre cei cărora mai darnic le-a fost Cerul decât ție

fiecare și-are vremea și de-a plânge și-a cânta

ei o au a lor acuma, - mâine-o poți și tu pe-a ta.

87 - Caută cât mai des la multe să poți renunța-mpăcat

nici regret și nici mândrie neavând c-ai renunțat

mai ales când e-n folosul celor care nu vor fi

nici cu vorba nici cu fapta în măsură-a-ți răsplăti.

88 - Caută să poți sta-n liniște și să strângi etern cules

chiar din locul și din timpul care tu nu l-ai ales.

89 - O voință s-ai mai tare decât orișice dorinți

numai ea-ți îndrumă bine pașii-n căile cuminți.

90 - Adevărule preadulce nu știam demult eu oare

că în lume mai comodă e tăcerea lăsătoare?

dar de-aș fi tăcut când glasul tău era înăbușit

n-aș fi meritat eu oare plată focul nesfârșit?

91 - Adevărule puternic greu îmi este-al tău sfânt grai

însă pacea conștiinței, numai când ți-l strig mi-o dai.

92 - Cu foc să-Ți aprind Cuvântul

și cu sare să Ți-l săr

să mă afli vrednic Ție

sfânt și unic Adevăr.

93 - Spune-mi totdeauna voia ta Cuvântule curat

căci eu nu întotdeauna o înțeleg adevărat

și când n-o pot înțelege cum să știu s-o-nfăptuiesc

și-atunci sufăr, căci din toată inima te prețuiesc.

94 - Omule, cuvântul este-un vas de preț

el îți e valoarea scurtei tale vieți

când ți-l ții te face vrednic și iubit

când ți-l calci te lasă în noroi trântit.

95 - Timpul tău, dreptatea sau averea ta

mulți stricați pe lume pot a le călca

dar cuvântul numai singur tu ți-l poți

- sfânt să-ți ții cuvântul, aur să-l socoți.

96 - Ce minunată-i căsnicia când căsnicia celor doi

o înveșmântă cald iubirea

și-i cântă-al îngerilor roi

păstrați-o până-n veșnicie voi amândoi care-o aveți

pentru nimic să nu vă vindeți acest dar scump

de mare preț.

97 - Prietene, prin lume tu ești un călător

cu cât duci mai puține poți merge mai ușor.

98 - Bagajul care-l târâi mai greu pe unde-apuci

nu este-al tău, a ta e doar sarcina că-l duci.

99 - Al tău e doar puținul ce-l dai și ți-l trimiți

spre unde-ți vor deschide săracii miluiți.

100 - Nimic nu este-al nostru ci toate ni se scurg

rămâne mâna goală la ultimul amurg.

101 - Pe scaunul tău de astăzi, nainte alții-au stat

și chipul tău de astăzi curând va fi uitat

nu-ți socoti statornic nimic din ce-ai acum

cu fapte sfinte-mbracă-ți aripile de drum.

102 - Ca râul care poartă un pai pe unda lui

așa-i nesigur drumul pe lume-al orișicui.

103 - Nu te-amăgi că toate ți-s veșnice aici

că poți să le lași toate mai grabnic de cum zici.

104 - Când seara este-atât de-aproape

cine-s mai răspândiți prin zări?

- sunt cei ce seamănă cu lacrimi

spre secerișul cu cântări.

105 - Cine sunt cei ce-n brațe pline

culeg lumină din belșug?

- sunt cei ce-au plâns cel mai puternic

odată apăsând pe plug.

106 - O, frații mei de ger și jertfă, de cer și vis

de plug și plâns

arați și semănați căci veșnic

e rodul ce-l aveți de strâns.

107 - Cum tremură privirea izvorului curat

când cade peste dânsa o frunză legănat

așa tresare gândul când și-amintește drag

de locul unde-așteaptă al dragostei lui steag.

108 - Pe-obraz când stropii de sudoare

cu stropi de lacrimi se unesc

pe chipul trecător s-așează frumsețea unui chip ceresc.

109 - Noi nu murim când inima-ncetează

lăsăm în urmă tot ce-am scris sau spus

dar ce lăsăm la cei ce ne urmează

mereu dă rod când noi demult ne-am dus.

110 - O, voi cei mari conducători de gloate,

părinți și-ndrumători pentru urmași,

voi veți purta răspunderile toate

- voi creșteți sfinți ori creșteți ucigași.

111 - Ridică-te și-nvingi ispita

când sufletul ți-l trage-afund

căci ochii sclipitori văpaia pierzării tale o ascund.

112 - Ridică-te și-nvingi, nu plânge când ești căzut și dezarmat

nu-i rău mai rău ca deznădejdea

nici ucigaș mai blestemat.

113 - Mor toate-aici căci roabe morții

sunt toate câte s-au născut

și moartea-i ușa ce le trece

spre-un Dincolo necunoscut.

114 - Mor și averile pe lume

cum mor sărmanii lor stăpâni

numai osânda și răsplata

le trece într-un veșnic Mâini’.

115 - Mor chiar și pietrele de vreme

și de loviri, cum moare tot

nimic nu poate-nvinge moartea

doar faptele iubirii-o pot.

116 - Mor bucuriile ispitei,

mor laudele lumii, mor

stăpânii, regii și tiranii,

căci moartea-i plata tuturor.

117 - Mor toate-toate-n lumea asta

numai acei ce le-au lucrat

culeg în viața cealaltă

tot ce aici au semănat.

118 - Să nu taci când știi adevărul

ci strigă graiul lui ceresc

mai greu e chinul conștiinței

ca orișicare chin lumesc.

119 - Să nu-ți privești cu ușurință

cuvântul care te-a legat

ținându-l ești prin el un înger

călcându-l ești un blestemat.

120 - De nu poți face-o bucurie cât întristarea ce-ai făcut

atât de-adâncă și de-ntinsă,

- păcatul tău e netrecut.

121 - De nu despăgubești asemeni pe cel ce l-ai nedreptățit

cu preț cât cel pierdut de mare,

- păcatul tău e neplătit.

122 - De nu-ți mărturisești păcatul pe cât e el cu-adevărat

și nu ți-l lași pe totdeauna

- păcatul tău e neiertat.

123 - Chiar și ființa cea mai slabă ajunge de nebiruit

când hotărâtă-i curăția să-și țină până la sfârșit.

124 - Când vrei să-ți aperi curăția, o aperi până la mormânt

îți dai averea și viața,

dar nu-ți calci sfântul legământ.

125 - De-aceea dacă-ți calci credința

și uiți iubirea ta dintâi

în vecii vecilor tu singur de-aceasta vinovat rămâi.

126 - Un tată ce-și iubește fiii nu-i poate despărți de cer

sau dacă poate nu e tată ci-i un călău

și-un temnicer.

127 - O mamă nu-și ucide fiul

nici dac-ar fi să moară ea

ori dacă-l poate nu e mamă ci este fiara cea mai rea.

128 - Acel ce piere doar el singur

va fi de-o vină pedepsit

un tată și-un păstor și-o mamă, au însă vina înmiit.

129 - Nu spune făptuind păcatul c-ai fost silit să-l făptuiești

căci nimeni nu te poate face să faci nici mort

ce nu voiești.

130 - Să nu uiți niciodată-n viață păcatele ce le-ai făcut

a lor aducere aminte să-ți țină sufletul durut

chiar dacă le-ai spălat cu lacrimi

și le-ai lăsat demult căit

a lor aducere aminte să-ți țină drumul negreșit.

131 - Să-ți fie tot mai trează mintea

și mai în frâu al firii zbor

când tot mai sus te nalți de rele

vezi mai urâtă fața lor.

132 - Nu înceta să spui de cinste

și de dreptate nu-nceta

chiar de nu poți salva pe nimeni

salvează-ți conștiința ta.

133 - Stăpânește-te-n mânie să nu spui nici un cuvânt

căci din vorbele mâniei multe rele-n lume sunt.

134 - Nu vorbi cât timp durerea ți-arde inima din piept

căci când duhul e-ntristare gura nu vorbește drept.

135 - Lasă clipa hotărârii pentru când ești liniștit

ca să-ți fie rodul faptei bucuros și nu zdrobit.

136 - Fii lumină spre viață celor ce-ți urmează-n veci

chiar de-ar fi numa-ntuneric pentru tine pe-unde treci

luptă-te să-mprăștii vălul de-ntuneric greu și des

și-ai să vezi cum după tine tot mai mulți din beznă ies.

137 - Când legea trupului spre moarte

te va târî nepăsător

tu faci și pe-alții mai departe

să cadă-nfrânți de trupul lor

de-aceea nu numai de tine

ci și de alții-ai să răspunzi

cu ce ți-s gândurile pline

și ce porniri în tine-ascunzi.

138 - Să spui, - dar nu în orice vreme

s-alegi ce spui

și cui vorbești

căci pentru-o vorbă ne-la-vreme poți să ajungi

cum nici gândești.

139 - S-asculți, - dar nu orice-ndrumare

ci să iei seama

ce asculți

căci o-ndrumare rea cu viața au ispășit-o

cei mai mulți.

140 - Să dai, - dar cu înțelepciune

în tot ce dai

ori ce primești

nici să ajuți pe un netrebnic

nici la un sfânt

să te zgârcești.

141 - Când ochii astăzi plini de lacrimi i-ndrepți

spre al răbdării har

vedea-vei negrăit de dulce

ce-ți pare-acum nespus de-amar.

142 - N-aștepta rugare multă când vezi lipsă de-ajutor

până nici nu ți se cere, să te simți că ești dator.

143 - Până nici nu-ntinde mâna - să-l ajuți pe cel flămând

mulți mai bine mor de foame decât a trăi cerând.

144 - Ce greu atârnă în lumină

și-un singur fir de praf căzând

- ce greu va fi pe conștiință

chiar și-o minciună - oarecând!

145 - Ce greu va fi în clipa morții

și-un singur ceas cândva pierdut

și-un singur gând de răzbunare

și-un singur bine nefăcut.

146 - Mai bine rabdă tu osânda

decât să osândești pe față

decât s-aprinzi un foc în alții

mai bine-ți arde-a ta viață.

147 - Mai bine sufere-orice chinuri

și nedreptate și greșale

decât să-ți plângă conștiința

că alții sufăr pentru-a tale.

148 - Când ai,

dar din a tale haine nu-mbraci pe nici un chinuit

pe tine cine-o să te-mbrace

când vei sta mâine dezgolit?

149 - Când ai,

dar din a ta cămară nu dai la un lipsit nicicând

de tine cine-o s-aibă milă

când mâine-o să rămâi flămând?

150 - Când ai,

dar nu deschizi la nimeni să-i dai un loc

după-al tău prag

nici ție nu-ți va da loc nimeni când mâine-o să rămâi

pribeag...

151 - Dulce-i pacea câștigată cu un preț de lungi dureri

și cuvintele-nvățate după ani de lungi tăceri.

152 - Nu nesocoti-ndreptarea spre cinstitele cărări

că nu știi ce-amare-odată sunt târziile mustrări.

153 - Când vrei să afli Adevărul despovărează-ți mintea ta

de tot ce-i negură și zgomot

- căci altfel nu-l poți asculta.

154 - Să-ți pară rău de tot ce-n viață putut-ai pierde

în zadar

dar după vremea ta pierdută să-ți pară rău cel mai amar.

155 - Să-ți pară rău după cuvântul ce l-ai știut

și nu l-ai spus

de tot ce nu mai poți întoarce,

de timpul ce pierdut s-a dus.

156 - Să-ți pară rău după iubirea ce-o datorai

și n-ai știut

c-atâți din cei ce-o așteptară

s-au dus cu timpul tău pierdut.

157 - Nu-ți pierde timpul scump pe care

îl ai ca toate mai de preț

nu-ți da pe flori înșelătoare

cununa veșnicei vieți.

158 - Să nu te lași furat de vreme

căci viața trece ca un zbor

și vei tot sta, - te vei tot teme

și nu mai faci ce ești dator.

159 - Scurt și mărginit ți-e timpul care îl mai ai aici

nu ți-l risipi în lene

nu ți-l pierde-n lucruri mici.

160 - Desfrâului și lenei să nu te lași nicicând

căci toți câți le iubiră s-au deșteptat plângând.

161 - Nu-ți aminti întruna de răul din trecut

căci ura-ți roade-n suflet ca viermele tăcut.

162 - Nu plânge lacrimi false și nu-nșela zâmbind

căci ghearele pierzării așa pândesc și prind.

163 - Din tot ce-aduni c-o ne-ncetată

dorință de-a fi mai bogat

- nu stai tu să te-ntrebi vreodată

ce-i chiar al tău - cu-adevărat?

164 - Și dacă vezi din câte-s roată

că n-ai nimic nedespărțit

- nu stai tu singur câteodată

ca să te-ntrebi, - de ce-ai trăit?

165 - Și dacă moartea, cu aripa

cea neagră azi ți-ar sta în drum

- nu vezi tu om sărman că-i clipa

ca-n alt fel să trăiești de-acum?

166 - Cântăm copilăria la anii ei de-atunci

dar plângem pe bărbații rămași la minte prunci.

167 - Rușină-te-a mai râde

și-a mai umbla oricum

când anii și viața îți cer alt grai și drum.

168 - Nu-i spre fericire calea presărată prea cu flori

ca să poți ajunge una sângeri greu de multe ori.

169 - Nu-s pe drumul cunoștinței pomi cu roadele prea jos

ca s-ajungi la câte unul sui adesea drum spinos.

170 - Spre-mpăcarea conștiinței nu-i drum scurt

și nici ușor

dar odată-ajuns acolo, nu-i rai mai odihnitor.

171 - Nu-ți strânge prea cu zâmbet

și prea-ncrezut comoară

la mulți chiar ziua asta

n-o să le-ajungă seară.

172 - Gândește-te la Mâine

cu teamă de viață

la mulți chiar noaptea asta

n-ajunge dimineață.

173 - Nu alunga pe nimeni din ușa ta nicicând

ai fost și tu vreodată

sau ai să fii flămând.

174 - Nici nu-ți închide mâna spre-un semen zdrențuit

ai fost și tu vreodată

sau ai să fii lipsit.

175 - Nici nu mustra pe nimeni, nici judeca nicicum

ai fost și tu-n greșeală

- sau poate ești și-acum.

176 - Ară, seamănă, plivește

câmpu-i larg, plugari puțini

ca s-aduni belșug de roade

seamănă cu pumnii plini.

177 - Iubește suflete și rabdă

cât vei iubi vei fi curat

cât vei răbda vei fi puternic

nebiruit cu-adevărat.

178 - Așa să pot trăi alături

de sufletul ce mi-a fost dat

ca soțul meu să poată spune

că i-am fost soț cu-adevărat.

179 - Așa să pot trăi cu cinste

pe drumul vrednic de urmat

ca fiii mei să poată spune

c-am fost părinte-adevărat.

180 - Așa să-mi duc tot drumul vieții

și-n ce m-ascund și-n ce m-arat

ca oamenii să poată spune

c-am fost un om cu-adevărat.

181 - Mai trecătoare-i slava lumii

ca fulgul cel căzut în mână

un soare mai călduț o arde

un vânt mai tărișor o mână.

182 - Mai trecător e-avutul lumii

ca paiul dus de vijelie

a fost, s-a dus,

- iar peste-o clipă

a cui ajunge, - cine știe!

183 - Să nu-ți legi inima de lume

și-al ei avut că-n veci vor ține

căci vântul care ți-l aduce

îl ia mai grabnic de la tine.

184 - Până nu-ți zidești iubirea inimii la temelii

zidurile se dărâmă, pietrele-ți rămân pustii

până nu-ți îngrași cu lacrimi glia-n care-ai semănat

ne-ncolțită-ți stă sămânța în pământ nedezghețat.

185 - Până nu-ți uzi cu sudoarea frunții tale-orice răsad

frunzele uscate-ți pică, roadele necoapte-ți cad

până nu-ți îngropi comoara ce te ține mai legat

aripile-ți zac lăsate, duhu-ți geme subjugat.

186 - Până nu-ți jertfești ființa pe al slujbei tale-altar

orice flacără se stinge

orice zbor recade iar

- frate, nu-ți cruța ființa ci jertfește-o curajos

numai astfel vei atinge țelul nalt și luminos.

187 - Nu ești învins cât timp credința

nu ți-ai schimbat și nu ți-ai stins

credința iarăși te ridică

poți fi căzut,

- dar nu învins.

188 - Nu ești învins cât ai nădejdea

și țelul ei îți este sfânt

nădejdea iarăși te-ntărește

poți fi trântit

- dar nu înfrânt.

189 - Nu ești zdrobit cât ai iubirea

curată și de neclintit

iubirea iarăși te înalță

poți fi călcat

- dar nu zdrobit.