Din părţile Transilvaniei (2)
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Ieşi liniştit de unde nu mai revii nicicând
uşor stârneşti furtuna, - dar greu o-mpaci urând.
2 - Iubeşte mult şi iartă pe cei apropiaţi
ca ochii tuturora să-i poţi privi curaţi.
3 - Aşteaptă cu răbdare pe cei ce merg greoi
să te aştepte şi-alţii când tu rămâi napoi.
4 - Vorbeşte-ncet la patul bolnav şi obosit
- de-ajunge să te-urască, zadarnic ai venit.
5 - Ai paşi uşori în casa durerii când cobori
să nu-i dărâmi pereţii cei şubrezi şi uşori.
6 - Sunt grele cele bune - dar ascultarea lor
îţi fac senină moartea - şi pragul ei uşor.
7 - E grea singurătatea? - se poate că e grea
dar cum este-nsoţirea cu ura cea mai rea?
8 - E mult mai greu acum s-asculţi
decât să faci ce-ţi place
- dar vai cum plâng atât de mulţi
ce nu mai pot desface.
9 - E mult mai greu acum muncind
decât să te laşi lenei
- dar vai câţi zac acum scrâşnind
în muncile Gheenei.
10 - Să nu te duci cu cei fricoşi
nici să lucrezi şi nici să stai
că mulţi au fost de frică scoşi
- când nici nu s-aşteptau - din rai.
11 - Să nu-nsoţeşti pe cel stricat
oricine-ar fi şi-oriunde-ar sta
de nu vrei să ajungi pătat
pe veci în conştiinţa ta.
12 - O, credeţi-mă prieteni că este o răsplată
că ceasul ei s-aproape şi-i vine la oricare
că orice gând şi faptă odată şi odată
nu poate să nu aibă un plâns ori o cântare.
13 - O, nu uitaţi prieteni că lângă fiecine
e cumpăna cea dreaptă, atentă şi-ncruntată
că nu-i nici depărtare, nici scut şi-ntunecime
în care să se-ascundă ceva de Judecată.
14 - Adevărul n-are încă sărbătoarea lui acum
mai munceşte şi aleargă ostenind pe greu-i drum
însă Adevărul are vremea lui şi Tronul său
pe acestea niciodată nu le va zdrobi cel rău.
15 - Adevărul n-are încă glas puternic şi-ascultat
din atâtea uşi se-ntoarce umilit şi insultat
însă are Adevărul Viitorul nesfârşit
când va fi pe tot el singur Împăratul Strălucit.
16 - Fii statornic cu-Adevărul fiul meu orice-ai răbda
vine vremea-n care plată veşnică ţi se va da.
17 - Iubirea preschimbă furtuna
în dulce susur liniştit
iubirea ne dă totdeauna
un ţel şi-un inel fericit.
18 - Rămâi tânăr totdeauna în al inimii fior
ca să-i poţi pe toţi cei tineri înţelege iubitor.
19 - Rămâi simţitor cu alţii din al inimii afund
ca să poţi s-alini frăţeşte lacrimile ce s-ascund.
20 - Rămâi liniştit oriunde plin de-ncredere luptând
ca să poţi fi-mbărbătare inimilor tremurând.
21 - Rămâi mulţumit prin toate
necerând şi necârtind
ca să fii o frână-n calea
celor care prea se-ntind.
22 - Să nu avem prea multă frunză
să nu fim prea de vorbe plini
că unde prea mult se vorbeşte
vor şti să tacă prea puţini.
23 - Să nu avem în lumea
asta o stare prea fără suspin
că unde prea cântăm pe cale,
acolo plângem prea puţin.
24 - Să nu umblăm prea fără grijă
îngăduind prea mult ce-am vrea
că unde viaţa-i prea uşoară
acolo moartea e prea grea.
25 - Să nu ne bucurăm prea tare
de-nşelătorul sorţii zar
căci când prezentul e prea dulce
e viitorul prea amar.
26 - Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele întruna
peste toate-n lume plânge-un în zadar
numai în iubire cântă-un totdeauna.
27 - Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi mâine te-nfioară
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
numai conştiinţa sfântă e uşoară.
28 - Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc
vremurile-s altfel,
- totul e-n schimbare
trecător ca spuma-i tot ce-i omenesc
numai Adevărul este-acelaşi soare.
29 - Ţine cu-Adevărul chiar de-ar fi să mori
suferă el astăzi, - dar va-nvinge mâne
oamenii şi anii toţi sunt schimbători
singur Adevărul veşnic va rămâne...
30 - Să nu te uiţi în urmă când mâna pui pe plug
ci-apasă dreaptă brazda cu ochii prinşi de Ţintă
să nu te uiţi la flăcări când ai ajuns pe rug
nici temeri nici speranţe credinţa să nu-ţi mintă.
31 - O, moarte strălucită din clipa biruinţei
cum le răscumperi toate şi toate le-nsenini
ce unic imn de slavă înveşniceşti fiinţei
şi cum preschimbi în raze cununile de spini.
32 - O, strălucită moarte doar de eroi trăită
cuprinde-ne în clipa supremei biruinţi
să trecem spre viaţa în veci nemaisfârşită
în felul cel mai vrednic de vrednicii părinţi.
33 - Când lumina-n mine scade
cresc a-umbrelor poveri
când virtutea îmi recade
pierd seninele puteri
şi-atunci inimii se cade
plânsul marilor dureri.
34 - Zilnic merg spre judecată
ale mele fapte - rând
după ele, la răsplată
am să merg şi eu curând
toată-nţelepciunea, toată
e s-o-ntâmpin neplângând.
35 - Cum nu mai lasă peste-o apă
nici urmă chipul oglindit
aşa să nu-ţi laşi peste suflet
nimic din răul întâlnit.
36 - Să-ţi fie prieten Adevărul
şi cel vorbit şi cel tăcut
atuncea pentru conştiinţă
veşmânt de soare ţi-ai făcut.
37 - Orice loc să nu-ţi aducă inimii învinuiri
de-un cuvânt călcat credinţei,
de-un păcat unei iubiri
şi-atunci calea ta frumoasă către ceasul de apoi
ţi-o vei duce prin lumină
mai presus de-orice noroi.
38 - Grea-i umblarea cu-Adevărul pe pământul de minciuni
dac-ar fi uşoară-aceasta n-ar fi-aşa puţini cei buni.
39 - Mare-i lupta cu-ndoiala când priveşti spre ce nu vezi
dac-ar fi uşoară-aceasta n-ar fi-aşa de greu să crezi.
40 - Multe-s ranele vieţii celui înfrânat şi-ales
dac-ar fi puţine-acestea n-ar fi-aşa zdrobit ades.
41 - Chinuit e drumul jertfei pân-la ţelul strălucit
dac-ar fi uşor acesta n-ar fi-aşa de răsplătit.
42 - Oricât ţi-ar fi de neplătită pe lume datoria ta
mai fă-ţi-o, nu fugi, mai fă-ţi-o
curând răsplata vei purta.
43 - Oricât ţi-ar fi de grea povara părinţilor neputincioşi
mai poartă-i, nu-i lăsa, mai poartă-i
şi mulţi ani vei trăi frumoşi.
44 - Oricât ţi-ar fi de-uscată glia
ce ţi s-a dat să ţi-o lucrezi
mai ară, nu-nceta, mai ară,
curând cu roade-ai să ţi-o vezi...
45 - Cu cât ai un dar mai mare
să munceşti mai devotat
de-orice timp pierdut zadarnic ţie-ţi este mai păcat.
46 - Cu cât ai mai naltă starea,
- să te porţi şi mai smerit
dacă eşti tiran ori mândru, eşti şi mai de osândit.
47 - Cu cât ai un nume-n ţară mai înalt şi cunoscut
trebuie să ai un umblet mai modest şi mai plăcut.
48 - Dacă-ai fost cinstit n-ai teamă
căci oriunde-ai fi ajuns
limpede-ţi va fi privirea
liniştit vei da răspuns.
49 - Nu poţi să faci la alţii-un bine
de nu-ţi faci ţie-ntâi un rău
de nu renunţi ceva la tine
nu poţi s-ajuţi pe-un frate-al tău.
50 - Nu iei a nimănui ocară
de nu rabzi tu în locul lui
- când nu eşti gata de-o povară
nu faci vreun bine nimănui.
51 - O, ce divin e să faci bine
chiar dacă ţie-ţi faci un rău
căci numai când te uiţi pe tine
eşti frate pentru-un frate-al tău.
52 - Tot ce faci fă ca să poarte
semnul nalt şi lucitor
ce de dincolo de moarte
dă un nimb nemuritor.
53 - Doreşte-te ca-n focul aprins şi uriaş
al dragostei şi muncii la cea mai naltă pară
să-ţi poţi topi fiinţa - pân-la a fi părtaş
desăvârşit de una cu tot ce-o să te ceară.
54 - Cu inima-ncălzită în flăcări, pân-la alb
fierbinte şi curată să-nvălui lumea-ntreagă
cu fiecare faptă s-aduci un calm şi cald
balsam pentru-o durere ce-aşteaptă şi te roagă.
55 - Să-ţi contopeşti fiinţa cu neamul tău erou
cu-a lui însângerată istorie-nţeleaptă
ca să te nalţi cu dânsul din zi în zi mai nou
spre Sferele Luminii urcând din treaptă-n treaptă.
56 - Să arzi cu adevărul frumos pân-la sfârşit
fiinţa dăruindu-ţi cu dragoste - şi toată
iar când n-o să-ţi mai aibă nimic nedăruit
atunci să ţi se stingă puternic - dintr-o dată!
57 - Cu ce recunoştinţă ai fi apoi urmat
căci flacăra luminii din rugul jertfei tale
pe-altarele-amintirii ar arde necurmat
şi mulţi o să-ţi urmeze străluminoasa cale.
58 - Când eşti la fel de prieten cu cei ce trec şi vin
când eşti la fel de-acasă acolo sau aici
când între-ai tăi oriunde te simţi cu gând senin
- e-atâta măreţie şi-n lucrurile mici.
59 - Din câţi merg lângă tine când n-ai nici un duşman
cuvântul şi tăcerea când nu spun rău de tine
atunci mai copt ţi-e rodul cules din an în an
şi dragostea te-aşteaptă cu braţe pline-pline.
60 - Când nu rămân dator nici casei
nici semenilor - cu nimic
aş fi găsit cinstit oriunde
în tot ce fac şi-n tot ce zic.
61 - În cinstea conştiinţei mele
şi-n lucrul care-mi fac curat
stă chipul meu şi bunul nume şi preţul meu adevărat.
62 - Să nu mai am duşmani, - cu zâmbet să-l pot privi
pe orice ins
atunci mi-ar străluci frumseţea pe-ntregul inimii cuprins.
63 - Chiar dac-ar fi ca niciodată să nu văd semănat ce-adun
să nu-ncetez să-mi umplu sacii
cu grâu din soiul cel mai bun
căci dacă grâul bun din vreme e pregătit frumos, - atunci
veni-vor mâinile şi timpul acelei fericite munci.
64 - Am şi eu vremea mea
şi partea pe care trebuie s-o fac
dar fie cât de greu, - e scurtă
şi-apoi voi odihni în veac.
65 - Dac-ai aflat lumina care te face-n adâncimi să vezi
atunci nu-i greu să poţi cunoaşte cu cine mergi
şi-n ce să crezi.
66 - Cu cât tăcerea-i mai adâncă, cu-atât cuvântul e mai clar
cu cât ai plâns mai multe lacrimi
cu-atât vederea-i mai curată
cu cât mai mare-a fost furtuna, e mai senin în urmă, - dar
puţini cunosc cât spun acestea
- şi mulţi nu află niciodată.
67 - Câte-am pierdut în lumea asta
- şi câte-am încă să mai pierd
căci numai la hotarul morţii începe-adevărata viaţă
- abia acum ştiu ce-i iubirea
când nu mai ştiu să mai dezmierd
dar de aici începe drumul scăpat de fumuri şi de ceaţă.
68 - Biruinţa urii lumii asupreşte nimicind
biruinţele iubirii dezrobesc întinerind.
69 - Mai uşor decât se scurge printre degete nisipul
i se scurge lumii slava şi se pierde lumii chipul
nu te înşela dorind-o
şi nu dispera pierzând-o
fericirea ţi-o apropii amăgirea depărtând-o.
70 - Ce plin e râul vieţii de gropi primejdioase
şi de vârtejuri unde nenorociri pândesc
ai ochi deschişi, alege ostroavele frumoase
şi curgerile repezi ce nu te moleşesc.
71 - Izvorul fericirii lumii e-un strop aşa de-ncet şi rar
că mulţi aşteaptă viaţa-ntreagă cu gura arsă - în zadar.
72 - Izvorul muncii şi-al iubirii e-mbelşugat şi cristalin
oricine vine să se-adape se-ntoarce cu ulciorul plin.
73 - Viaţa-i drum printre tuneluri
ce-ntunecate par şi lungi
puţină-i liniştea pe cale
dar nesfârşită-i când ajungi.
74 - Adeseori pe-un an de roade l-aşteaptă ani cu rod nestrâns
şi după-o mare bucurie putem să ne-aşteptăm la plâns
nici anii buni să nu ne-ngâmfe
nici anii slabi să nu-i urâm
atunci nu-nnebunim la bine
şi nici la rău nu ne târâm.
75 - Deschideţi-vă-odată ochii spre aurul adevărat
acesta-i a iubi ce-i nobil, frumos şi vrednic şi curat.
76 - O, fericire, o, chip dulce şi-atrăgător şi mult căutat
ce rar într-adevăr pe lume eşti tu cuprins şi-mbrăţişat
ce uriaş tribut de lacrimi şi jertfe trebuie să dea
sărmana inimă-omenească ce însetează-a te vedea...
77 - Iubirea cât de lungă-ar fi n-ajunge niciodată
dar cât de scurtă-i,
e de-ajuns când dulce-i şi curată.
78 - Atunci când dragostea ţi-o dai nimic din ea n-ascunde
curat şi sfânt să fie tot ce-ntreabă şi răspunde.
79 - Nici banii tăi, nici arta ta, nimic nu-l mulţumeşte
decât iubirea ta pe-acel ce pe-asta o doreşte.
80 - Orice vârstă din viaţă şi-are-a ei plăceri la rând
care ţin cât vârsta ţine - şi-apoi trec cu ea trecând
numai dragostea şi cinstea sunt plăcerile ce ţin
totdeauna-n orice vârstă,
chipul lor e-n veci senin.
81 - Nu-i pe pământ comoară să poată fi legată
atât ca de iubire - o inimă curată.
82 - Sufletul mereu să ţină trupul strâns în frâul său,
când se rupe frâu-acesta totul se sfârşeşte rău.
83 - Un păcat făcut cu trupul e trupeşte ispăşit
cel cu sufletu-mpreună se plăteşte nesfârşit.
84 - Nu-s păcate să se piardă
nici din mari şi nici din mici
ispăşeşti în veşnicie ce nu ispăşeşti aici.
85 - Sugrumă-ţi dorinţa care vrea ce nu-i îngăduit
dar de care cu putere eşti atras şi-nlănţuit
căci numai dorinţa care crezi c-o poţi înfăptui
poate viaţa a ţi-o arde, sufletul a ţi-l zdrobi.
86 - Să nu ţi se nască-n suflet gelozii şi duşmănie
spre cei cărora mai darnic le-a fost Cerul decât ţie
fiecare şi-are vremea şi de-a plânge şi-a cânta
ei o au a lor acuma, - mâine-o poţi şi tu pe-a ta.
87 - Caută cât mai des la multe să poţi renunţa-mpăcat
nici regret şi nici mândrie neavând c-ai renunţat
mai ales când e-n folosul celor care nu vor fi
nici cu vorba nici cu fapta în măsură-a-ţi răsplăti.
88 - Caută să poţi sta-n linişte şi să strângi etern cules
chiar din locul şi din timpul care tu nu l-ai ales.
89 - O voinţă s-ai mai tare decât orişice dorinţi
numai ea-ţi îndrumă bine paşii-n căile cuminţi.
90 - Adevărule preadulce nu ştiam demult eu oare
că în lume mai comodă e tăcerea lăsătoare?
dar de-aş fi tăcut când glasul tău era înăbuşit
n-aş fi meritat eu oare plată focul nesfârşit?
91 - Adevărule puternic greu îmi este-al tău sfânt grai
însă pacea conştiinţei, numai când ţi-l strig mi-o dai.
92 - Cu foc să-Ţi aprind Cuvântul
şi cu sare să Ţi-l săr
să mă afli vrednic Ţie
sfânt şi unic Adevăr.
93 - Spune-mi totdeauna voia ta Cuvântule curat
căci eu nu întotdeauna o înţeleg adevărat
şi când n-o pot înţelege cum să ştiu s-o-nfăptuiesc
şi-atunci sufăr, căci din toată inima te preţuiesc.
94 - Omule, cuvântul este-un vas de preţ
el îţi e valoarea scurtei tale vieţi
când ţi-l ţii te face vrednic şi iubit
când ţi-l calci te lasă în noroi trântit.
95 - Timpul tău, dreptatea sau averea ta
mulţi stricaţi pe lume pot a le călca
dar cuvântul numai singur tu ţi-l poţi
- sfânt să-ţi ţii cuvântul, aur să-l socoţi.
96 - Ce minunată-i căsnicia când căsnicia celor doi
o înveşmântă cald iubirea
şi-i cântă-al îngerilor roi
păstraţi-o până-n veşnicie voi amândoi care-o aveţi
pentru nimic să nu vă vindeţi acest dar scump
de mare preţ.
97 - Prietene, prin lume tu eşti un călător
cu cât duci mai puţine poţi merge mai uşor.
98 - Bagajul care-l târâi mai greu pe unde-apuci
nu este-al tău, a ta e doar sarcina că-l duci.
99 - Al tău e doar puţinul ce-l dai şi ţi-l trimiţi
spre unde-ţi vor deschide săracii miluiţi.
100 - Nimic nu este-al nostru ci toate ni se scurg
rămâne mâna goală la ultimul amurg.
101 - Pe scaunul tău de astăzi, nainte alţii-au stat
şi chipul tău de astăzi curând va fi uitat
nu-ţi socoti statornic nimic din ce-ai acum
cu fapte sfinte-mbracă-ţi aripile de drum.
102 - Ca râul care poartă un pai pe unda lui
aşa-i nesigur drumul pe lume-al orişicui.
103 - Nu te-amăgi că toate ţi-s veşnice aici
că poţi să le laşi toate mai grabnic de cum zici.
104 - Când seara este-atât de-aproape
cine-s mai răspândiţi prin zări?
- sunt cei ce seamănă cu lacrimi
spre secerişul cu cântări.
105 - Cine sunt cei ce-n braţe pline
culeg lumină din belşug?
- sunt cei ce-au plâns cel mai puternic
odată apăsând pe plug.
106 - O, fraţii mei de ger şi jertfă, de cer şi vis
de plug şi plâns
araţi şi semănaţi căci veşnic
e rodul ce-l aveţi de strâns.
107 - Cum tremură privirea izvorului curat
când cade peste dânsa o frunză legănat
aşa tresare gândul când şi-aminteşte drag
de locul unde-aşteaptă al dragostei lui steag.
108 - Pe-obraz când stropii de sudoare
cu stropi de lacrimi se unesc
pe chipul trecător s-aşează frumseţea unui chip ceresc.
109 - Noi nu murim când inima-ncetează
lăsăm în urmă tot ce-am scris sau spus
dar ce lăsăm la cei ce ne urmează
mereu dă rod când noi demult ne-am dus.
110 - O, voi cei mari conducători de gloate,
părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi,
voi veţi purta răspunderile toate
- voi creşteţi sfinţi ori creşteţi ucigaşi.
111 - Ridică-te şi-nvingi ispita
când sufletul ţi-l trage-afund
căci ochii sclipitori văpaia pierzării tale o ascund.
112 - Ridică-te şi-nvingi, nu plânge când eşti căzut şi dezarmat
nu-i rău mai rău ca deznădejdea
nici ucigaş mai blestemat.
113 - Mor toate-aici căci roabe morţii
sunt toate câte s-au născut
şi moartea-i uşa ce le trece
spre-un Dincolo necunoscut.
114 - Mor şi averile pe lume
cum mor sărmanii lor stăpâni
numai osânda şi răsplata
le trece într-un veşnic Mâini’.
115 - Mor chiar şi pietrele de vreme
şi de loviri, cum moare tot
nimic nu poate-nvinge moartea
doar faptele iubirii-o pot.
116 - Mor bucuriile ispitei,
mor laudele lumii, mor
stăpânii, regii şi tiranii,
căci moartea-i plata tuturor.
117 - Mor toate-toate-n lumea asta
numai acei ce le-au lucrat
culeg în viaţa cealaltă
tot ce aici au semănat.
118 - Să nu taci când ştii adevărul
ci strigă graiul lui ceresc
mai greu e chinul conştiinţei
ca orişicare chin lumesc.
119 - Să nu-ţi priveşti cu uşurinţă
cuvântul care te-a legat
ţinându-l eşti prin el un înger
călcându-l eşti un blestemat.
120 - De nu poţi face-o bucurie cât întristarea ce-ai făcut
atât de-adâncă şi de-ntinsă,
- păcatul tău e netrecut.
121 - De nu despăgubeşti asemeni pe cel ce l-ai nedreptăţit
cu preţ cât cel pierdut de mare,
- păcatul tău e neplătit.
122 - De nu-ţi mărturiseşti păcatul pe cât e el cu-adevărat
şi nu ţi-l laşi pe totdeauna
- păcatul tău e neiertat.
123 - Chiar şi fiinţa cea mai slabă ajunge de nebiruit
când hotărâtă-i curăţia să-şi ţină până la sfârşit.
124 - Când vrei să-ţi aperi curăţia, o aperi până la mormânt
îţi dai averea şi viaţa,
dar nu-ţi calci sfântul legământ.
125 - De-aceea dacă-ţi calci credinţa
şi uiţi iubirea ta dintâi
în vecii vecilor tu singur de-aceasta vinovat rămâi.
126 - Un tată ce-şi iubeşte fiii nu-i poate despărţi de cer
sau dacă poate nu e tată ci-i un călău
şi-un temnicer.
127 - O mamă nu-şi ucide fiul
nici dac-ar fi să moară ea
ori dacă-l poate nu e mamă ci este fiara cea mai rea.
128 - Acel ce piere doar el singur
va fi de-o vină pedepsit
un tată şi-un păstor şi-o mamă, au însă vina înmiit.
129 - Nu spune făptuind păcatul c-ai fost silit să-l făptuieşti
căci nimeni nu te poate face să faci nici mort
ce nu voieşti.
130 - Să nu uiţi niciodată-n viaţă păcatele ce le-ai făcut
a lor aducere aminte să-ţi ţină sufletul durut
chiar dacă le-ai spălat cu lacrimi
şi le-ai lăsat demult căit
a lor aducere aminte să-ţi ţină drumul negreşit.
131 - Să-ţi fie tot mai trează mintea
şi mai în frâu al firii zbor
când tot mai sus te nalţi de rele
vezi mai urâtă faţa lor.
132 - Nu înceta să spui de cinste
şi de dreptate nu-nceta
chiar de nu poţi salva pe nimeni
salvează-ţi conştiinţa ta.
133 - Stăpâneşte-te-n mânie să nu spui nici un cuvânt
căci din vorbele mâniei multe rele-n lume sunt.
134 - Nu vorbi cât timp durerea ţi-arde inima din piept
căci când duhul e-ntristare gura nu vorbeşte drept.
135 - Lasă clipa hotărârii pentru când eşti liniştit
ca să-ţi fie rodul faptei bucuros şi nu zdrobit.
136 - Fii lumină spre viaţă celor ce-ţi urmează-n veci
chiar de-ar fi numa-ntuneric pentru tine pe-unde treci
luptă-te să-mprăştii vălul de-ntuneric greu şi des
şi-ai să vezi cum după tine tot mai mulţi din beznă ies.
137 - Când legea trupului spre moarte
te va târî nepăsător
tu faci şi pe-alţii mai departe
să cadă-nfrânţi de trupul lor
de-aceea nu numai de tine
ci şi de alţii-ai să răspunzi
cu ce ţi-s gândurile pline
şi ce porniri în tine-ascunzi.
138 - Să spui, - dar nu în orice vreme
s-alegi ce spui
şi cui vorbeşti
căci pentru-o vorbă ne-la-vreme poţi să ajungi
cum nici gândeşti.
139 - S-asculţi, - dar nu orice-ndrumare
ci să iei seama
ce asculţi
căci o-ndrumare rea cu viaţa au ispăşit-o
cei mai mulţi.
140 - Să dai, - dar cu înţelepciune
în tot ce dai
ori ce primeşti
nici să ajuţi pe un netrebnic
nici la un sfânt
să te zgârceşti.
141 - Când ochii astăzi plini de lacrimi i-ndrepţi
spre al răbdării har
vedea-vei negrăit de dulce
ce-ţi pare-acum nespus de-amar.
142 - N-aştepta rugare multă când vezi lipsă de-ajutor
până nici nu ţi se cere, să te simţi că eşti dator.
143 - Până nici nu-ntinde mâna - să-l ajuţi pe cel flămând
mulţi mai bine mor de foame decât a trăi cerând.
144 - Ce greu atârnă în lumină
şi-un singur fir de praf căzând
- ce greu va fi pe conştiinţă
chiar şi-o minciună - oarecând!
145 - Ce greu va fi în clipa morţii
şi-un singur ceas cândva pierdut
şi-un singur gând de răzbunare
şi-un singur bine nefăcut.
146 - Mai bine rabdă tu osânda
decât să osândeşti pe faţă
decât s-aprinzi un foc în alţii
mai bine-ţi arde-a ta viaţă.
147 - Mai bine sufere-orice chinuri
şi nedreptate şi greşale
decât să-ţi plângă conştiinţa
că alţii sufăr pentru-a tale.
148 - Când ai,
dar din a tale haine nu-mbraci pe nici un chinuit
pe tine cine-o să te-mbrace
când vei sta mâine dezgolit?
149 - Când ai,
dar din a ta cămară nu dai la un lipsit nicicând
de tine cine-o s-aibă milă
când mâine-o să rămâi flămând?
150 - Când ai,
dar nu deschizi la nimeni să-i dai un loc
după-al tău prag
nici ţie nu-ţi va da loc nimeni când mâine-o să rămâi
pribeag...
151 - Dulce-i pacea câştigată cu un preţ de lungi dureri
şi cuvintele-nvăţate după ani de lungi tăceri.
152 - Nu nesocoti-ndreptarea spre cinstitele cărări
că nu ştii ce-amare-odată sunt târziile mustrări.
153 - Când vrei să afli Adevărul despovărează-ţi mintea ta
de tot ce-i negură şi zgomot
- căci altfel nu-l poţi asculta.
154 - Să-ţi pară rău de tot ce-n viaţă putut-ai pierde
în zadar
dar după vremea ta pierdută să-ţi pară rău cel mai amar.
155 - Să-ţi pară rău după cuvântul ce l-ai ştiut
şi nu l-ai spus
de tot ce nu mai poţi întoarce,
de timpul ce pierdut s-a dus.
156 - Să-ţi pară rău după iubirea ce-o datorai
şi n-ai ştiut
c-atâţi din cei ce-o aşteptară
s-au dus cu timpul tău pierdut.
157 - Nu-ţi pierde timpul scump pe care
îl ai ca toate mai de preţ
nu-ţi da pe flori înşelătoare
cununa veşnicei vieţi.
158 - Să nu te laşi furat de vreme
căci viaţa trece ca un zbor
şi vei tot sta, - te vei tot teme
şi nu mai faci ce eşti dator.
159 - Scurt şi mărginit ţi-e timpul care îl mai ai aici
nu ţi-l risipi în lene
nu ţi-l pierde-n lucruri mici.
160 - Desfrâului şi lenei să nu te laşi nicicând
căci toţi câţi le iubiră s-au deşteptat plângând.
161 - Nu-ţi aminti întruna de răul din trecut
căci ura-ţi roade-n suflet ca viermele tăcut.
162 - Nu plânge lacrimi false şi nu-nşela zâmbind
căci ghearele pierzării aşa pândesc şi prind.
163 - Din tot ce-aduni c-o ne-ncetată
dorinţă de-a fi mai bogat
- nu stai tu să te-ntrebi vreodată
ce-i chiar al tău - cu-adevărat?
164 - Şi dacă vezi din câte-s roată
că n-ai nimic nedespărţit
- nu stai tu singur câteodată
ca să te-ntrebi, - de ce-ai trăit?
165 - Şi dacă moartea, cu aripa
cea neagră azi ţi-ar sta în drum
- nu vezi tu om sărman că-i clipa
ca-n alt fel să trăieşti de-acum?
166 - Cântăm copilăria la anii ei de-atunci
dar plângem pe bărbaţii rămaşi la minte prunci.
167 - Ruşină-te-a mai râde
şi-a mai umbla oricum
când anii şi viaţa îţi cer alt grai şi drum.
168 - Nu-i spre fericire calea presărată prea cu flori
ca să poţi ajunge una sângeri greu de multe ori.
169 - Nu-s pe drumul cunoştinţei pomi cu roadele prea jos
ca s-ajungi la câte unul sui adesea drum spinos.
170 - Spre-mpăcarea conştiinţei nu-i drum scurt
şi nici uşor
dar odată-ajuns acolo, nu-i rai mai odihnitor.
171 - Nu-ţi strânge prea cu zâmbet
şi prea-ncrezut comoară
la mulţi chiar ziua asta
n-o să le-ajungă seară.
172 - Gândeşte-te la Mâine
cu teamă de viaţă
la mulţi chiar noaptea asta
n-ajunge dimineaţă.
173 - Nu alunga pe nimeni din uşa ta nicicând
ai fost şi tu vreodată
sau ai să fii flămând.
174 - Nici nu-ţi închide mâna spre-un semen zdrenţuit
ai fost şi tu vreodată
sau ai să fii lipsit.
175 - Nici nu mustra pe nimeni, nici judeca nicicum
ai fost şi tu-n greşeală
- sau poate eşti şi-acum.
176 - Ară, seamănă, pliveşte
câmpu-i larg, plugari puţini
ca s-aduni belşug de roade
seamănă cu pumnii plini.
177 - Iubeşte suflete şi rabdă
cât vei iubi vei fi curat
cât vei răbda vei fi puternic
nebiruit cu-adevărat.
178 - Aşa să pot trăi alături
de sufletul ce mi-a fost dat
ca soţul meu să poată spune
că i-am fost soţ cu-adevărat.
179 - Aşa să pot trăi cu cinste
pe drumul vrednic de urmat
ca fiii mei să poată spune
c-am fost părinte-adevărat.
180 - Aşa să-mi duc tot drumul vieţii
şi-n ce m-ascund şi-n ce m-arat
ca oamenii să poată spune
c-am fost un om cu-adevărat.
181 - Mai trecătoare-i slava lumii
ca fulgul cel căzut în mână
un soare mai călduţ o arde
un vânt mai tărişor o mână.
182 - Mai trecător e-avutul lumii
ca paiul dus de vijelie
a fost, s-a dus,
- iar peste-o clipă
a cui ajunge, - cine ştie!
183 - Să nu-ţi legi inima de lume
şi-al ei avut că-n veci vor ţine
căci vântul care ţi-l aduce
îl ia mai grabnic de la tine.
184 - Până nu-ţi zideşti iubirea inimii la temelii
zidurile se dărâmă, pietrele-ţi rămân pustii
până nu-ţi îngraşi cu lacrimi glia-n care-ai semănat
ne-ncolţită-ţi stă sămânţa în pământ nedezgheţat.
185 - Până nu-ţi uzi cu sudoarea frunţii tale-orice răsad
frunzele uscate-ţi pică, roadele necoapte-ţi cad
până nu-ţi îngropi comoara ce te ţine mai legat
aripile-ţi zac lăsate, duhu-ţi geme subjugat.
186 - Până nu-ţi jertfeşti fiinţa pe al slujbei tale-altar
orice flacără se stinge
orice zbor recade iar
- frate, nu-ţi cruţa fiinţa ci jertfeşte-o curajos
numai astfel vei atinge ţelul nalt şi luminos.
187 - Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins
credinţa iarăşi te ridică
poţi fi căzut,
- dar nu învins.
188 - Nu eşti învins cât ai nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt
nădejdea iarăşi te-ntăreşte
poţi fi trântit
- dar nu înfrânt.
189 - Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit
iubirea iarăşi te înalţă
poţi fi călcat
- dar nu zdrobit.