Din zbuciumul iubirii
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Din zbuciumul iubirii, din focul ei nestâns
mereu cu alte lacrimi chemăm acelaşi plâns.
Din plânsul şi lumina acelui sfânt fior
mereu cu alte-avânturi chemăm acelaşi dor.
Din zborul armoniei spre locul cel preasfânt
mereu cu alte doruri chemăm acelaşi cânt.
Plutind din slavă-n slavă spre-al cerurilor prag
mereu cu alte cânturi chemăm un Nume Drag.
Aşa de-a pururi până - în clipa-n care plin
va fi întreg pământul de Imnul Tău Divin.
Şi Slava fără seamăn a Altui Început
din care tot ce-i zbucium va fi necunoscut.