Doamne, I-a răspuns Simon Petru, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Pentru cine Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi cunoaşte şi lumea, această întrebare nu se mai pune niciodată. Un astfel de suflet nu-i niciodată în necunoştinţă şi niciodată nu-i în încurcătură, fiindcă ştie totdeauna unde să se ducă. Şi ştie totdeauna la cine să rămână.
Petru Îi răspunde Domnului în locul tuturor cu o altă întrebare, dar a fost cel mai adânc, mai deplin şi mai frumos răspuns: la cine să ne ducem? Tu ai...
Sunt însă atât de mulţi oameni care nu mai ştiu la care medic să mai meargă.
Atâţia nedreptăţiţi care nu mai ştiu unde să mai ceară dreptate.
Atâţia nemângâiaţi care nu mai ştiu unde să mai caute uşurare.
Atâţia oameni fără adăpost, fără familie, fără pâine, care nu ştiu unde şi la cine să se mai ducă.
Atâtea suflete trezite din păcate, înfricoşate de moarte şi zăpăcite de către samsarii religioşi, care nu mai ştiu de cine să mai asculte, pe cine să mai creadă, la cine să se mai ducă...
Bieţii oameni! Ei caută bucuria şi lumina şi viaţa. Şi pentru că nu ştiu la cine să le mai caute ca să le poată găsi, umblă pe la toţi şi merg pe la toate. Sau nu mai merg nicăieri.
O, dacă ar şti toţi aceştia să se ducă la rugăciune, la Cuvântul lui Dumnezeu, la părtăşia cu cei ce-L cunosc şi iubesc pe Isus, la Adevărul din credinţa dintâi, dovedit prin trăire.
Dacă s-ar duce la pocăinţă şi la ascultarea de Dumnezeu. La iubire şi la sfinţenie. La răbdare şi la jertfă pentru Isus Hristos, prin învăţătura şi Duhul Întâiului Adevăr!
Ar vedea că în aceasta stă toată bucuria şi lumina şi viaţa. Căci în aceasta stă Hristos. Iar în El stă fericirea deplină şi statornică.
Slavă Ţie Doamne şi Dumnezeul nostru Isus Hristos!
Ce fericiţi suntem noi că Te-am aflat pe Tine!
Din ce Te căutăm tot mai mult, noi Te aflăm tot mai mult, mai frumos şi mai nou.
Aflăm în Tine descoperiri noi, bucurii noi, cântări noi. Şi pe Tine Te aflăm în ele, tot mai strălucit.
Aflăm mângâieri noi, puteri noi, răbdare nouă.
Aflăm ascultare şi ajutor şi iubire.
Aflăm zilnic pâine, aflăm case, aflăm familii.
Aflăm tot ce doreşte, tot ce aşteaptă şi tot ce-i lipseşte întregii noastre fiinţe, pe toată întreaga noastră viaţă.
De aceea noi nici nu mai avem nevoie de nimeni şi nu ne mai lipseşte nimic altceva.
Nici nu mai căutăm altă cale şi altă fericire decât pe Tine.
Tu Doamne Isuse eşti totul pentru noi, iar noi dorim să vedem totul plin numai de Tine şi supus numai Ţie.
Biserica noastră, familia noastră şi iubirea noastră să fie pline de Tine. Şi în miezul şi în puterea lor.
Şi de aceea nici nu vrem şi nici nu putem spune despre nimic altceva acelora pe care îi vedem nefericiţi şi neştiutori, decât despre Tine, Îndestularea tuturor.
Nu putem propovădui nimic altceva celor ce caută mântuirea,
nu putem da nimic altceva celor ce se pierd,
nu putem îngădui nimic altceva mai presus şi mai de preţ decât pe Tine Isuse Mântuitorul Unic şi Salvarea Unică a tuturor.
Pe Tine Isuse, Singura Cale spre Cer şi Singurul Adevăr.
Pe Tine Isuse Dumnezeul Adevărat şi Viaţa Veşnică.
Căci cine n-are nimic are nevoie numai de Tine.
Iar cine Te are pe Tine nu mai are nevoie de nimic.
Amin.
+
Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Isus Cel Răstignit.
Vieţile Sfinţilor şi Istoria Sfinţilor creştini, sunt pline de măreţe dovezi despre mărturisirea lui Hristos.
Dragostea lor pentru Dumnezeu a fost o dragoste pe care n-a biruit-o nici sabia, nici foametea,
nici chinurile, nici moartea,
nici puterile veacului de acum, nici cele ale celui viitor.
De aceea şi slava lor la Dumnezeu este şi va fi tot atât de mare.
Păr. Iosif Trifa.