O, ce deșertăciune-s toate!
Traian Dorz - Hristos - Pâinea noastră
O, ce deșertăciune-s toate
ce după moarte nu rămân
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheață-n sân.
Păreri și amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut
din lupta lumii zbuciumate
te duci mai gol cum te-ai născut.
Ce goană după vânt sunt toate
necontenitele-alergări
tot ce cuprinzi sunt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.
De câte-ți legi iubirea, toate
când pleci zdrobesc adâncul tău
chiar ce-ai mai drag pe lume, poate
să-ți facă cel mai mare rău.
O, dacă vezi că vis sunt toate
și-n ce deșertăciune-apun
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.
Și caută mai presus de toate
Avutul cel mai prețios
Izvorul vieții nesecate
Comoara veșnică, Hristos...