Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreți să vă duceți?
Adevărul nu zâmbește slugarnic și nu Se apleacă în fața nimănui.
Umblând în sfințenie,
lucrând în dreptate
și trăind în cinste, Adevărul vorbește tuturor cu iubire,
dar fără concesiuni, fără a lăsa nimic din ce-i al Lui.
Înfățișându-vă lucrările lui Dumnezeu întocmai așa precum sunt, Adevărul vă cheamă să le primiți și să le urmați. Pentru că în alt fel nu veți putea avea în nici un chip nici Duhul, nici viața.
El nu vorbește numai ca să vorbească ceva, ci vorbește numai ce este nevoie să vorbească. Ceea ce nu poate să nu vorbească. Ceea ce trebuie neapărat să fie vorbit și auzit. Ceea ce este și ceea ce va fi. Ceea ce trebuie să fie neapărat cunoscut, pentru că trebuie să fie neapărat împlinit!
Vreți să-l credeți sau nu...
vreți să-l primiți sau nu...
vreți să-l trăiți sau nu - depinde de voi.
Paguba întreagă sau câștigul întreg, după hotărârea pe care o luați față de Adevăr, va fi numai a voastră și nu a Lui.
Nu Adevărului îi faceți vreun bine primindu-l... și nu lui îi faceți vreun rău dacă-l respingeți. Ci numai vouă înșivă!
- Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? - i-a spus Adevărul pe drumul Damascului - Eu sunt Isus pe care tu Îl prigonești... Ți-ar fi greu să arunci cu piciorul într-un țepuș (Fap. Ap. 9, 4-5).
Ți-ar fi greu ție Saule, nu Mie.
Tu vei avea să regreți aceasta, nu Eu.
De aceea bagă bine de seamă!
O, voi nefericiți ucenici care L-ați părăsit pe Domnul Isus atunci, dacă ați putea voi să ne vorbiți acum nouă! Și dacă am putea noi să vă auzim!
Ce amar ar fi glasul vostru și ce cutremurător ne-ați grăi voi acum.
Cum ne-ați mărturisi de dureros păcatul vostru cel mare și nesocotința voastră din clipa aceea.
Cât de mult am avea noi de învățat din pierderea voastră cea veșnică pe care ați avut-o, din pricină că v-ați supărat atunci pe Domnul și L-ați părăsit.
Și ce mult ar avea de învățat de la glasul vostru cel amar, mai ales aceia dintre ucenici care se întorc și acum de la Domnul spre lume. Ei care încă n-au murit de tot și care ar mai putea încă să întoarcă iarăși la El.
Am cunoscut și noi astfel de ucenici care L-au părăsit pe Isus și nu mai umblă cu El. Sau nu mai umblă în felul frumos în care umblau cândva, în vremea dragostei dintâi și a frățietății dintâi.
Ne-a înfiorat adânc starea în care ne-au mărturisit unii din ei, că sunt. Zbuciumul, părerea de rău, căința amară, dorul chinuitor după frați, regretul după bucuriile din trecut, pe veci pierdute și pe veci neuitate... singurătatea în care au ajuns, golul din jurul lor și din inima lor... Toate acestea le sunt acum atât de amare și atât de grele.
Dar pentru că n-au tăria să calce peste rușine și să biruie greșeala care îi ține dezbinați de trupul din care au făcut parte, ei calcă zilnic peste conștiința lor, peste încredințarea cugetului și peste iubirea inimii, zdrobindu-și toată bucuria și pacea vieții și a sufletului.
Cândva, ar face această întoarcere sărmanii, chiar dacă le-ar fi de o mie de ori mai greu. Dar atunci vai, va fi cu neputință pentru totdeauna.
Voi nu vreți să vă duceți? - i-a întrebat Mântuitorul și pe cei doisprezece.
Îi încerca în felul acesta, ca ei să vadă și să învețe că Adevărul nu aleargă și nu cerșește după bunăvoința nimănui. Că nu caută foloase și pomeni de la nimeni.
Deși întristat că ucenicii n-au putut înțelege și primi mărturisirea Lui, - Mântuitorul nu caută să-i împace. Și să-i rețină nici pe ceilalți mai lăsând din prețul care l-a cerut.
Ci vrea să arate că mai degrabă vrea să rămână fără ucenici, decât fără Adevăr.
Mai degrabă renunță la mulțime decât la sfințenie.
Mai degrabă Se lipsește de toți oamenii decât să Se lipsească de Dumnezeu.
Primea mai bine să înceapă cu alți ucenici decât să înceapă cu o altă Evanghelie.
Căci ucenici se pot găsi destui în locul celor care se întorc înapoi, dar Adevărul nu este decât Unul!
Dacă vreți să vă duceți, puteți să vă duceți și voi.
A sosit ceasul ca să vedeți și voi ce aveți în inimă, căci Eu știu ce aveți.
Eu vă cunosc de la început pe fiecare.
Acum a sosit vremea să vă cunoașteți și voi înșivă. Și să vă cunoască și alții.
Este momentul celei mai înalte tensiuni.
Ceasul supremei alegeri.
Dacă birui acum, ai trecut cel mai greu examen.
De la acest hotar calci pe Tărâmul Sfânt.
Un capăt al crucii începe să se reazeme pe umărul tău.
Și un nimb ceresc se întrevede în jurul frunții tale.
O Marele nostru Răscumpărător și Dumnezeu,
fii binecuvântat pentru limpezimea cu care ne-ai spus Adevărul
și pentru credincioșia cu care L-ai însoțit.
De adevărul învățăturilor Tale lăsate nouă prin slujitorii Tăi
și de iubirea pe care ne-ai dăruit-o prin Duhul Tău prin urmarea acestor învățături,
noi Îți mulțumim și dorim să ne alipim tot mai mult spre a nu ne mai întoarce niciodată de la ele, spre nici o altă învățătură și spre nici un alt duh.
Oricât de mulți ar fi cei care se vor întoarce de la acestea, ajută-ne să le socotim adevărate comori ale credinței noastre
și să rămânem lângă ele statornici
până la moarte și până la Înviere.
Amin.
+
Răsare soarele la timp și când cocoșul tace;
chiar dacă tu nu vrei s-ajuți lumină tot se face
iar binele la vremea sa va străluci mai bine
nu el va păgubi ci tu, că-nvinge fără tine.