Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreţi să vă duceţi?
Adevărul nu zâmbeşte slugarnic şi nu Se apleacă în faţa nimănui.
Umblând în sfinţenie,
lucrând în dreptate
şi trăind în cinste, Adevărul vorbeşte tuturor cu iubire,
dar fără concesiuni, fără a lăsa nimic din ce-i al Lui.
Înfăţişându-vă lucrările lui Dumnezeu întocmai aşa precum sunt, Adevărul vă cheamă să le primiţi şi să le urmaţi. Pentru că în alt fel nu veţi putea avea în nici un chip nici Duhul, nici viaţa.
El nu vorbeşte numai ca să vorbească ceva, ci vorbeşte numai ce este nevoie să vorbească. Ceea ce nu poate să nu vorbească. Ceea ce trebuie neapărat să fie vorbit şi auzit. Ceea ce este şi ceea ce va fi. Ceea ce trebuie să fie neapărat cunoscut, pentru că trebuie să fie neapărat împlinit!
Vreţi să-l credeţi sau nu...
vreţi să-l primiţi sau nu...
vreţi să-l trăiţi sau nu - depinde de voi.
Paguba întreagă sau câştigul întreg, după hotărârea pe care o luaţi faţă de Adevăr, va fi numai a voastră şi nu a Lui.
Nu Adevărului îi faceţi vreun bine primindu-l... şi nu lui îi faceţi vreun rău dacă-l respingeţi. Ci numai vouă înşivă!
- Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? - i-a spus Adevărul pe drumul Damascului - Eu sunt Isus pe care tu Îl prigoneşti... Ţi-ar fi greu să arunci cu piciorul într-un ţepuş (Fap. Ap. 9, 4-5).
Ţi-ar fi greu ţie Saule, nu Mie.
Tu vei avea să regreţi aceasta, nu Eu.
De aceea bagă bine de seamă!
O, voi nefericiţi ucenici care L-aţi părăsit pe Domnul Isus atunci, dacă aţi putea voi să ne vorbiţi acum nouă! Şi dacă am putea noi să vă auzim!
Ce amar ar fi glasul vostru şi ce cutremurător ne-aţi grăi voi acum.
Cum ne-aţi mărturisi de dureros păcatul vostru cel mare şi nesocotinţa voastră din clipa aceea.
Cât de mult am avea noi de învăţat din pierderea voastră cea veşnică pe care aţi avut-o, din pricină că v-aţi supărat atunci pe Domnul şi L-aţi părăsit.
Şi ce mult ar avea de învăţat de la glasul vostru cel amar, mai ales aceia dintre ucenici care se întorc şi acum de la Domnul spre lume. Ei care încă n-au murit de tot şi care ar mai putea încă să întoarcă iarăşi la El.
Am cunoscut şi noi astfel de ucenici care L-au părăsit pe Isus şi nu mai umblă cu El. Sau nu mai umblă în felul frumos în care umblau cândva, în vremea dragostei dintâi şi a frăţietăţii dintâi.
Ne-a înfiorat adânc starea în care ne-au mărturisit unii din ei, că sunt. Zbuciumul, părerea de rău, căinţa amară, dorul chinuitor după fraţi, regretul după bucuriile din trecut, pe veci pierdute şi pe veci neuitate... singurătatea în care au ajuns, golul din jurul lor şi din inima lor... Toate acestea le sunt acum atât de amare şi atât de grele.
Dar pentru că n-au tăria să calce peste ruşine şi să biruie greşeala care îi ţine dezbinaţi de trupul din care au făcut parte, ei calcă zilnic peste conştiinţa lor, peste încredinţarea cugetului şi peste iubirea inimii, zdrobindu-şi toată bucuria şi pacea vieţii şi a sufletului.
Cândva, ar face această întoarcere sărmanii, chiar dacă le-ar fi de o mie de ori mai greu. Dar atunci vai, va fi cu neputinţă pentru totdeauna.
Voi nu vreţi să vă duceţi? - i-a întrebat Mântuitorul şi pe cei doisprezece.
Îi încerca în felul acesta, ca ei să vadă şi să înveţe că Adevărul nu aleargă şi nu cerşeşte după bunăvoinţa nimănui. Că nu caută foloase şi pomeni de la nimeni.
Deşi întristat că ucenicii n-au putut înţelege şi primi mărturisirea Lui, - Mântuitorul nu caută să-i împace. Şi să-i reţină nici pe ceilalţi mai lăsând din preţul care l-a cerut.
Ci vrea să arate că mai degrabă vrea să rămână fără ucenici, decât fără Adevăr.
Mai degrabă renunţă la mulţime decât la sfinţenie.
Mai degrabă Se lipseşte de toţi oamenii decât să Se lipsească de Dumnezeu.
Primea mai bine să înceapă cu alţi ucenici decât să înceapă cu o altă Evanghelie.
Căci ucenici se pot găsi destui în locul celor care se întorc înapoi, dar Adevărul nu este decât Unul!
Dacă vreţi să vă duceţi, puteţi să vă duceţi şi voi.
A sosit ceasul ca să vedeţi şi voi ce aveţi în inimă, căci Eu ştiu ce aveţi.
Eu vă cunosc de la început pe fiecare.
Acum a sosit vremea să vă cunoaşteţi şi voi înşivă. Şi să vă cunoască şi alţii.
Este momentul celei mai înalte tensiuni.
Ceasul supremei alegeri.
Dacă birui acum, ai trecut cel mai greu examen.
De la acest hotar calci pe Tărâmul Sfânt.
Un capăt al crucii începe să se reazeme pe umărul tău.
Şi un nimb ceresc se întrevede în jurul frunţii tale.
O Marele nostru Răscumpărător şi Dumnezeu,
fii binecuvântat pentru limpezimea cu care ne-ai spus Adevărul
şi pentru credincioşia cu care L-ai însoţit.
De adevărul învăţăturilor Tale lăsate nouă prin slujitorii Tăi
şi de iubirea pe care ne-ai dăruit-o prin Duhul Tău prin urmarea acestor învăţături,
noi Îţi mulţumim şi dorim să ne alipim tot mai mult spre a nu ne mai întoarce niciodată de la ele, spre nici o altă învăţătură şi spre nici un alt duh.
Oricât de mulţi ar fi cei care se vor întoarce de la acestea, ajută-ne să le socotim adevărate comori ale credinţei noastre
şi să rămânem lângă ele statornici
până la moarte şi până la Înviere.
Amin.
+
Răsare soarele la timp şi când cocoşul tace;
chiar dacă tu nu vrei s-ajuţi lumină tot se face
iar binele la vremea sa va străluci mai bine
nu el va păgubi ci tu, că-nvinge fără tine.