Dorință
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Înțeleptul înfrânării a grăit odată-așa:
- Nu tu vrei!
ci este-n tine un păcat. Acela vrea!
Dar tu nu ești numai trupul,
sau nu trup în primul rând
ci în primul rând ești suflet
- nu uita ce-ți spun nicicând:
Sufletul mereu să-ți țină trupul strâns în frâul său
ca acesta să nu-l tragă în prăpastie și-n rău
să nu-l ducă la păcate de-unde nu mai e salvat
sau și dacă e,
rămâne cu o rană necurmat...
Un păcat făcut din suflet, sufletește-i și plătit
cel făcut unit cu trupul, de-amândouă-i ispășit
de-amândouă împreună,
ori în moarte
ori aici
căci nimica nu se pierde nici din mari
și nici din mici.
Dumnezeul meu Puternic, dă-mi Te rog puteri să-mi rup
și să-mi smulg oricând din suflet
pofte izvorând din trup
și dorința de-a m-atinge de ce nu mi-e-ngăduit,
dar de care cu putere sunt atras și-nlănțuit
căci numai dorința care sper s-o pot înfăptui
poate chinui-al meu suflet și viața a-mi zdrobi
și numai aceasta-mpinge la păcat
spre-a o avea.
Cele nenădăjduite, nu te chinuiesc așa!
Să renunț la bucuria care Tu nu vrei s-o iau
și să nu cârtesc în mine când văd pe-alții că o au
fă să nu se nască-n mine gelozii și dușmănie
către-acei ce Tu mai darnic și mai bun pari
decât mie.
Ci să știu că totdeauna Tu ești Drept și Bun, Părinte
și-ai să-mi dai mai bun la urmă
ce-am avut mai rău, nainte.
Du-mă Doamne pân-la starea să pot renunța-mpăcat
nici regret
și nici mândrie neavând c-am renunțat.
Mai ales când e-n folosul celor care nu vor fi
nici cu vorba, nici cu fapta
în măsură-a-mi răsplăti.
Și să pot primi-n liniște orice casă și-așternut
chiar și-atunci când sunt acelea care
nu eu mi le-am vrut.
Dă-mi dorința cea stăpână peste orișice dorinți
căci atunci avea-voi numai calea fiilor cuminți!