Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți.
Câte un coș pentru fiecare ucenic.
Ucenicii împărțiseră pâinea, făcând slujba aceasta împreună cu Domnul pentru mulțimea flămândă
și tot ei au adunat și fărâmiturile.
Ei se gândiseră pentru prezent. Și tot ei se gândiseră și pentru viitor.
Slujitorii lui Hristos sunt și slujitorii celorlalți oameni.
Cine se învrednicește de cinstea de a fi ucenic al Domnului trebuie să fie în stare să sufere și să poarte și ocara și grija altora.
Cine începe, acela să și sfârșească lucrul încredințat lui.
Fiecare ucenic adunase câte un coș de fărâmituri.
Aceasta era hrana trebuitoare celor care se înapoiau pe drumul lung și pustiu până acasă. Iar ucenicii trebuiau să împartă celor ce plecau.
Domnul Isus îngrijește de toți cei ce merg după El pe tot drumul vieții lor până când vor ajunge Acasă.
Îngrijește în chip deosebit în locuri pustii, pe drumuri singuratice și grele.
Și ne învață prin aceasta să fim cu grijă și să nu risipim hrana atunci când o avem.
Dar pentru că mulțimea nu știe nici atâta lucru, Domnul Isus îi pune tot pe ucenicii Săi să le strângă și să le dea gata merindea trebuincioasă.
Doamne Isuse, fii binecuvântat că nu ne-ai lăsat niciodată nici pe noi să pierim de foame și de uscăciune.
Ai trimis mereu pe ucenicii Tăi, să adune ei pentru noi și în locul nostru, dacă noi am fost neștiutori și nu ne-am gândit să strângem nimic.
Toată grija noastră ai purtat-o numai Tu...
Câtă hrană avem în coșurile cărților care ni le-au lăsat ucenicii Tăi nouă!...
Când Domnul i-a trimis mai târziu pe ucenicii Săi să meargă să propovăduiască Cuvântul Sfânt, le-a poruncit să nu ia cu ei nimic pe drum, afară de credința și dragostea Lui.
Și ei L-au ascultat.
Iar când s-au întors și El i-a întrebat dacă au dus ei lipsă de ceva, au fost sinceri când I-au răspuns: De nimic Doamne!
Fiindcă n-a fost niciodată și cât va fi lumea nici nu va fi vreun suflet care să fi părăsit ceva pe pământ într-adevăr numai pentru Numele lui Isus Hristos, și care să ducă lipsă
Adevărate sunt făgăduințele lui Dumnezeu și nici unul din cei care s-au încrezut în El și au ajuns pe drumuri pentru Evanghelia Lui, n-au murit de foame.
Pe drumul spre Domnul, sau pentru El, grija de hrana ascultătorilor și ucenicilor Săi, o poartă El Însuși.
Porniți numai, prin credință, după Hristos și veți vedea.
Dumnezeu, sau ai Lui, vor îngriji de hrana voastră.
Dar fiți gata să mulțumiți și pentru fărâmituri.
Doamne Isuse,
Tu știi ce are să ni se întâmple și nouă în viitor,
cum ai știut de lipsurile celor ce aveau să facă drum lung prin pustie și ai îngrijit pentru ei de mană sau de fărâmituri.
Te rugăm îngrijește totdeauna de noi și pregătește-ne din timp hrană îndestulătoare pentru când vom avea de străbătut prin pustiul încercărilor și prigoanelor pentru Cuvântul Tău.
Amin.
+
Dumnezeu v-a dat atâtea că puteți fi fericiți
dacă știți cum să alegeți și puteți fi mulțumiți.
+
Când sunt binecuvântate, cinci micuțe pâini să frângi
saturi pe cinci mii de oameni, și rămâne și să strângi.
Când nu-i binecuvântare nici cinci mii de pâini nu pot
sătura pe unul singur - căci păcatul uscă tot.
+
Din puținul tău împarte celui mai sărac ca tine
pâinea care-ai dăruit-o te va sătura mai bine.