Dragoste și însoțire
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Pe orice drum iubirea de Hristos merge vorbind. Căci ea simte totdeauna și pe Domnul inimii ei alături de ea.
La masă pune două linguri ca și cum și El ar fi de față.
El poate veni totdeauna prin cineva. Și atunci să afle loc.
În carte pune două semne... În grădină sădește două flori...
Pe drum vede două urme... pe cer vede două stele.
Pe ram alături două mere.
Una pentru mine, una pentru El.
Fericită este totdeauna însoțirea Domnului.
2 - Sufletul care l-a aflat pe Isus
și a ajuns în cea mai dulce intimitate cu El, trăiește aceste stări cerești cu o putere nebănuită și Îl are pe Hristos mai scump ca orice pe lume.
3 - Poate să vină să-L ceară oricine.
Poate să-i îmbie străinul orice.
Poate să aibă străinul oricât.
Poate să-i vorbească el oricum.
Poate să aibă orice bogăție,
- sufletul iubitor nu va vrea să mai fie niciodată al nimănui altuia, decât al lui Isus, Preaiubitul său.
În Lucrarea și familia unde L-a primit și îmbrățișat pe Domnul în dragostea dintâi.
4 - Pentru Isus este în stare să se despartă de părinții săi, de frații săi, de casa lui, de patria sa - și să meargă oriunde îl cheamă El.
Pentru Isus este în stare să-și dea trecutul său, prezentul său și viitorul său. Nici o comoară din lume nu-i mai scumpă decât El.
Nici o iubire nu-i ca a Lui.
5 - Nici o osteneală nu-i prea multă pentru Dumnezeu.
Nici o luptă nu-i prea grea să n-o primești pentru El.
Nici o jertfă nu-i prea mare, pentru că Isus a dat o Jertfă și mai mare pentru răscumpărarea noastră.
Urechile noastre nu vor mai asculta nici un glas, fie oricât de frumos, decât numai glasul Lui.
Și ce glas ar mai putea fi oare asemenea glasului Său?
6 - Nici o mireasmă din lume nu ne va mai atrage și nu ne va mai opri decât Ființa Lui, apropierea Lui, Urmele Lui...
Nici un cuvânt de dragoste, nu va mai rosti gura noastră pentru nimeni și pentru nimic, așa ca pentru Preaiubitul nostru Isus.
Nimic nu mai dorim pe lumea asta ca pe El.
7 - Cântările dragostei Lui le vom cânta.
Șoaptele dragostei Lui le vom spune.
Și fiecare din cuvintele care vor ieși de pe buzele noastre dorim să-I fie dulci, ca cea mai dulce sărutare pentru Mântuitorul, pentru Mirele, pentru Preaiubitul nostru Isus.
Căci El este al nostru - iar noi suntem ai Lui.
8 - Inima noastră va bate numai pentru El, va tresări numai pentru El, va arde numai pentru El.
Mâinile noastre vor lucra neostenite, pricepute, curate, harnice, cumpătate și drăgăstoase tot ce vor face, cu cea mai dulce predare, numai pentru El,
cu o dragoste mai delicată decât a oricăruia dintre fiicele Sionului.
O, ce cutremurător și dulce este acest legământ. Ce fericită este împlinirea lui.
9 - Când Lucrarea Domnului, Biserica Lui și Adunarea Lui este vie și curată,
toate mădularele ei sunt pline de frumusețe și de nevinovăție.
Atunci Domnul nu mai poate de dragostea alor Săi.
Atunci Domnul le spune mereu cele mai frumoase cuvinte de dragoste,
iar ei Lui, la fel.
Atunci Adunarea Îi spune Domnului cele mai sfinte legăminte, pe toată viața ei.
Și fericită este dacă și le ține.
10 - Și eu Îți spun o, Preaiubitule Isus și Tu ești al meu.
Eu sunt cu Tine și când nu Te văd. Căci gura Ta mi-a spus: Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
Te aud și când nu-mi vorbești, pentru că Cuvântul Tău este în mine.
Te simt și când nu-mi ești alături, pentru că Duhul Tău este în inima mea.
11 - O Preaiubitul meu Isus - și eu Îți spun Ție că tot ce fac eu pentru Tine caut să fie cât mai frumos,
tot ce spun pentru Tine doresc să fie cât mai adevărat,
tot ce gândesc, vreau să fie cât mai sfânt,
tot ce lucrez, să fie vrednic de Tine.
Căci întru totul-totului - tot, eu sunt al Tău Preaiubitul meu. Și eu vreau ca Tu să Te înalți prin mine.
Ajută-mă să pot face asta.
12 - Frumusețea mea vreau să Te arate pe Tine mai frumos.
Vrednicia mea mai Sfânt.
Dragostea mea să Te arate mai vrednic de iubit...
- Așa gândește Adunarea Ta. Biserica Ta. Sufletul meu.
- Preaiubitule Isus, totdeauna să dorim cu toții așa!
13 - Picioarele sunt cele mai nebăgate în seamă dintre mădularele noastre.
Ele poartă cele mai mari greutăți, ele trebuie să îndure cele mai grele lovituri. Ele trebuie să umble prin cele mai primejdioase locuri.
Ele sunt ascultate cele mai din urmă.
Îngrijite cel mai puțin
și ajutate cel mai rar.
Fiindcă ele sunt cele mai smerite.
Așa sunt sufletele cele mai din urmă ale adunării. Dar ele sunt și cele de care Domnul poartă cea mai mare grijă.
14 - De aceea în Ochii Domnului ele sunt văzute cele mai dintâi.
Și multe din cele mai frumoase cuvinte din Gura Domnului, vorbesc cu atâta iubire despre ele.
Cât de frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestesc pacea...
Binecuvântați să fie acei ce înalță pe cei smeriți, ca să fie văzuți pe munți - nu prin văi.
15 - Când adunarea Domnului este curată și smerită, toate mădularele ei sunt frumoase
- și despre toate se poate vorbi în felul cel mai frumos.
Ce frumos vorbește Domnul despre picioarele, despre mădularele cele mai smerite, ale unei lucrări Evanghelice!
O, de cele mai multe ori numai Domnul vorbește frumos despre cei din urmă. De obicei se vorbește frumos numai despre cei dintâi...
16 - Când dragostea lui Hristos este sfântă, fierbinte și lucrătoare într-o frățietate,
și când Lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare și statornică într-o familie duhovnicească,
- atunci cea mai bună și mai frumoasă dovadă - sunt picioarele ei, adică frații și surorile cei mai din urmă.
Fiii ei cei mai smeriți.
Dacă starea acestora este bună, atunci frumoasă este toată frățietatea aceea.
17 - Dumnezeu să binecuvânteze Lucrarea Sfântă a Oastei Sale, care de la începutul ei a făcut și acest lucru bun: a spălat picioarele Domnului,
le-a încălțat cu o încălțăminte sfântă și le-a pornit pe toți munții și pe toate văile țării și lumii să vestească pacea...
Să propovăduiască Evanghelia. Să-L mărturisească pe Hristos.
Ea a reînviat astfel minunatul misionarism laic, din vremea creștinismului dintâi.
18 - Dumnezeu să binecuvânteze orice adunare care pune în slujba Domnului niște picioare frumoase.
Orice familie și biserică ale căror - chiar și cele din urmă mădulare, umblă frumos și harnici pentru El.
19 - Dragostea Bisericii vii a lui Hristos, privește mereu spre El,
se alipește mereu de El
și vorbește mereu despre El.
Dar și dragostea Mirelui ei Hristos, - face la fel, vorbește la fel despre ea.
Ce fericit este acest dialog dulce și ce bine ar fi dacă nu s-ar sfârși el niciodată.
20 - Lauda iubirii lui Hristos pentru Biserica Sa cea vie, începe tot de la mădularele cele mai smerite, spre cele mai înălțate. De la picioare - spre cap.
Fiindcă nicăieri nu se poate vedea mai bine lucrarea capului, a minții, a ochilor, a inimii și a mâinilor,
decât în felul cum își țin picioarele.
Din felul cum umblă cei din urmă, - se vede vrednicia celor dintâi.
O Doamne, ajută picioarelor noastre să umble frumos și drept pe urmele Tale curate.
Amin.