Iubirea și inima
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - O, dacă am iubi familia noastră, casa noastră, pe cei imediat ai noștri, mai cald și mai duios ca pe oricare alții!...
Ce rai ar deveni căminul nostru. Ce bucuroși părinții noștri. Ce binecuvântați ne-ar crește copiii!
- Și ce fericită ne-ar fi inima.
2 - O, dacă ne-am iubi frățietatea noastră mai mult ca pe oricare alta,
- cât am vedea-o de frumoasă, de înzestrată, de fără cusur.
Și dacă n-am părăsi-o niciodată. Ci ne-am strădui neîncetat s-o împodobim cu și mai multe pietre scumpe, să fie ea și mai frumoasă.
Nu-i inimă mai asemănătoare cu a lui Dumnezeu, ca inima ce iubește.
3 - Toată taina păcii, armoniei și fericirii, stă în dragoste.
Unde este dragoste, acolo totul este frumos.
Numai unde este ea.
Și numai cât ține ea.
4 - Dacă felul de a vedea este curat și sănătos, tot mersul vieții este neprihănit și plin de frumusețea dragostei ascultătoare.
O, ochi ai Lucrării lui Dumnezeu, cât de frumoși trebuie să fiți voi!
Cât de curați, cât de treji, cât de sfinți!
5 - O, slujitor iubit și ales al lui Isus Hristos! Cât de luminos trebuie să fie chipul tău, umbletul tău, statornicia și ascultarea ta.
Ca să fii vrednic de dragostea Preaiubitului tău Isus, care nu vede nici un cusur în preaiubiții Săi!
6 - Inima Lucrării Domnului sunt cei ce alcătuiesc puterea și Lucrarea vie a Bisericii, cei ce însuflețesc și poartă adunarea Domnului.
Câtă vreme ei veghează și luptă, atâta vreme toate celelalte mădulare trăiesc, merg și vin, lucrează și se bucură.
Îndată ce ei care sunt inima, slăbesc și nu mai luptă, nu mai lucrează și nu mai veghează, întreg trupul unei biserici și al unei adunări - se ruinează și se stinge.
Viața se pierde, rodul se uscă, lumina se întunecă.
7 - Ce nepătrunsă taină este inima omului!
În ea a pus Dumnezeu puterea de viață și de simțire.
Cât inima trăiește și bate, pot fi zdrobite toate celelalte mădulare - omul trăiește. Nu-i mort.
Cât într-o lucrare duhovnicească, sunt unii vii, harnici, ostenitori și treji - toată lucrarea trăiește și biruiește.
Îndată ce aceștia slăbesc și cad - pot fi ceilalți cât de mulți, curând moare totul.
8 - Cât inima este puternică, ea ține în viață tot trupul, oricât de slăbit și de neputincioase ar fi toate părțile lui.
Dar când inima a slăbit, pot fi toate celelalte părți oricât de puternice și de sănătoase, - în zadar.
Binecuvântate sunt acele suflete pe care Dumnezeu le-a făcut inimi ale mădularelor Sale. Cât de mult trebuie să ne rugăm pentru viața și puterea lor!
Până inima aceasta veghează, până ce ea luptă și crede,
- totul este viu, rodnic și biruitor. În Biserică. În Frățietate. În familie.
Când sufletele acestea scumpe adorm, sau slăbesc și mor, totul se oprește, se descompune și piere.
Căci inima a murit.
10 - Inima a fost cel dintâi dintre mădulare, care a pornit la munca vieții.
Și ea se va opri cea din urmă.
Inima le trezește pe toate celelalte în fiecare dimineață, pentru că ea singură nu adoarme noaptea niciodată.
Inima lucrează alături de fiecare mădular în orice vreme, și în orice loc.
Așa sunt și așa trebuie să fie - lucrătorii din fruntea Bisericii Domnului.
11 - Toate celelalte mădulare se perindă în munca lor și își dau rând la odihnă, înlocuindu-se unele pe altele...
Numai inima nu se odihnește niciodată.
Numai pe ea nu-i nimic s-o poată înlocui și ușura.
Nu odihniți și nu vă lăsați doborâți niciodată - voi dragii noștri frați de la care și Domnul și Lucrarea Sa, așteaptă jertfe și lupte.
Pe voi n-are cine să vă înlocuiască.
12 - Seara toate mădularele se culcă și se odihnesc, reîmprospătându-și puterea prin odihna somnului...
Dar pe inimă numai rugăciunea o mângâie.
Numai Mâna Domnului o odihnește.
Numai glasul Lui îi spune: încă puțină vreme sărmană inimă, încă puțină veghere și osteneală...
Curând vei odihni și tu.
Așa vă spune azi vouă Cuvântul Sfânt. Îmbărbătați-vă și nu vă lăsați. Încă puțină vreme.
13 - Dragostea va fi legământul nostru dulce...
Cântarea va fi veșnica voastră înviorare...
Lumina va fi învelișul vostru fericit...
Iar Gândul Iubirii Divine va fi reazemul vostru nemaidespărțit pe totdeauna...
Încă puțin sărmane inimi - și veți merge și voi la odihnă.
Fericite veți fi sărmane inimi, dacă veți fi aflate veghind și lucrând.
14 - O, neosteniți lucrători sfinți, voi care sunteți inima harnică și fierbinte a Lucrării Oastei Domnului, voi frații și surorile mele, încă puțină jertfă, încă puțină osteneală, încă puțină veghere...
Domnul nostru vine. Și fericiți vor fi cei aflați treji și ostenind, la orice strajă va veni Împăratul și Mirele nostru.
15 - Voi purtați greul Lucrării Domnului. Voi sunteți inima ei. Voi trebuie să fiți tari și calzi totdeauna.
Ceilalți pot să se odihnească noaptea, dar voi deși sunteți zdrobiți de truda zilei, nu puteți sta.
Ceilalți pot să se retragă de la greu. Pot să aștepte după alții. Pot părăsi pe frați... Dar voi n-ați putut aceasta niciodată.
Și nici nu trebuie să puteți.
Domnul așteaptă să vă afle lucrând.
16 - Voi inimi ostenitoare, i-ați căutat pe toți. I-ați ajutat pe toți. I-ați vegheat pe toți.
Nu v-a căutat nimeni, nu v-a ușurat nimeni.
Nu v-a răsplătit nimeni, decât dragostea cea curată și dulce. Și recunoștința cea duioasă și sfântă.
Dar pe acestea le-ați întâlnit atât de rar pe pământ.
Nu vă întristați însă. Ele vă așteaptă pe totdeauna în ceruri.
17 - Auziți glasul Preaiubitului care bate... Bate la uși pe care nu I le deschide nimeni, căci toți dorm?
Săriți tot voi și Îi deschideți...
Deschideți-I larg ușile sufletelor să intre Hristos în ele.
Deschideți ușile caselor. Ușile bisericilor. Ușile dragostei.
Numai voi puteți face asta.
18 - Voi cei care sunteți cei dintâi astăzi să-I deschideți ușa Lui, și când veți bate voi zicând: Deschide-ne Preaiubit Isus, Dulcele nostru Mântuitor,
Scumpul nostru Domn, Fericitul și Doritul inimii noastre, El Însuși va veni să vă deschidă Slava Lui, brațele Lui, Inima dragostei Lui, nemărginită și veșnică.
Atunci se va sfârși pe totdeauna truda voastră, scumpe inimi sfinte.
Și va veni și odihna voastră, lângă Inima lui Dumnezeu.
19 - Nu sunt pe pământ cuvinte care să cuprindă - ceea ce simte dragostea adevărată și fierbinte, pentru Dumnezeu și pentru frați.
Nu se găsesc în nici o limbă, asemănările cu care dragostei i se pare că poate fi pusă alături ființa iubită.
Pentru că adevărata dragoste umblă numai prin locurile cerești.
20 - Nu poate fi nici nume așa de frumos.
Nici mângâieri atât de dulci.
Nici loc atât de fericit
- cum vrea dragostea să-i dea odorului ei.
De aceea ea caută mereu nume noi, mângâieri noi, cuvinte noi, locuri noi, mijloace noi, - în care să se poată da, pe o mie de căi unicului ei odor...
O Preaiubitul nostru Mântuitor, ajută-ne să ne putem preda Ție tot mai deplin, tot mai frumos, tot mai curați de fiecare dată.
Amin.