Dragul mult iubirii mele
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Dragul mult-iubirii mele
plin de raze-n păr,
sub privirile de stele
m-ai trezit sub măr
strălucind de haruri grele
m-ai trezit sub măr.
Cerul se-ntindea sub mine
zarea căpătâi
m-a unit pe veci cu Tine
dragostea dintâi:
dulcea, minunata, sfânta
dragoste dintâi.
Mi-ai umplut cu-a Ta privire
inima de drag
fericit de-a ei sfinţire
n-am mai fost pribeag
dintr-un ceas de strălucire
n-am mai fost pribeag.
Îţi ascult răpit Cuvântul
plâng când Ţi-l ascult
oare unde-i azi pământul
de-s în Cer demult
unde s-a pierdut pământul
de-s în Cer demult?
De ce oare-ntreaga Fire
cântă-acum aşa?
mai e oare fericire
dulce ca a mea
nu e, nu e fericire
dulce ca a mea.
Unde-i azi cetatea oare
unde-s câinii răi?
cântă-atâta sărbătoare
dulce-n ochii Tăi
numai pace şi iertare
cântă-n ochii Tăi.
Cântă ca un roi de-albine
câmpu-n floare plin
zările-s de taină pline
totul e divin
lângă Tine, lângă Tine
totul e divin.
Ţes cununi de rouă zorii
să ne-anine-n păr
fericiţi nemuritorii
cununaţi sub măr
Nunţii Sfinte, Sărbătorii
cununaţi sub măr.