Preabunul meu Mântuitor
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Preabunul meu Mântuitor
de dragul Tău a-rândul
cutreierat-am călător
pământul străbătându-l.
Trecând ca valul pe ocean
cu mâini spre țărm întinse
purtat-am gânduri an de an
spre piscuri neatinse.
Am mers purtat de-un dor aprins
urmând fără oprire
un drum, un dor, un Chip desprins
din Cântec și Iubire.
Și când o clipă pot privi
Lumina Lui de-aproape
plângând m-aplec, cum aș simți
tot soarele-n pleoape.
Iar când mă-nvrednicesc să pot
trăi a Lui sfințire
îmi pare că mă umple tot
oceanul de iubire.
Și nu știu, nici nu pot să spun
ce har trăiesc a-rândul
cât risipesc și cât adun
în inimă avându-l.