Drumul şi ţinta
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - În drumul lor până la Ţinta cerească, câte lupte au dus cei ce au ajuns. Şi cu câţi vrăjmaşi s-au întâlnit ei!
Câte înfrângeri i-au îndurerat şi câte biruinţe i-au fericit!
Câţi fraţi li s-au înstrăinat şi câţi străini le-au devenit fraţi!
Câte lacrimi de pocăinţă sau de mulţumire s-au vărsat din ochii lor de atunci şi până acum.
- Dar şi câte lucruri pe care înainte nici nu le bănuiau, le-au învăţat din toate cele pe care le-au întâmpinat în drumul lor!
2 - Ferice de orice ostaş biruitor care prin credincioşia şi smerenia sa, s-a dovedit totdeauna iubitor de Domnul
- şi în fundul inimii sale nu s-a lepădat niciodată de legământul pe care l-a făcut cu Hristos Mântuitorul său.
3 - Ferice de credinciosul care când s-a poticnit pe cale şi i s-a întâmplat nenorocirea să cadă, el nu s-a tăvălit cu plăcere în păcate, şi nu s-a lăsat leneş în braţele ispitei
ci îndată ascultând şi primind mustrarea şi pedeapsa binefăcătoare,
- a fost gata să-şi recunoască smerit păcatul şi să şi-l plângă cu amar,
osândindu-l şi părăsindu-l.
Aceasta a dovedit că inima lui era neprihănită şi gândul lui era sincer faţă de Dumnezeu.
4 - Când pe calea unui ascultător, urmând pe Domnul său, el întâlneşte vremi liniştite cu libertate şi cu veselie, - inima lui nu se moleşeşte spre lenevie
ci mulţumind Domnului său pentru zilele liniştite, el caută să le folosească spre a vesti Numele Său Binefăcător mulţimilor chemate cu bucurie la Casa Domnului. Şi la cântarea laudelor Sale.
Aceasta este iarăşi o dovadă că inima lui este fără prihană şi duhul lui este curat.
5 - În vremea încercării lor, mulţi fraţi credincioşi au suferit până la moarte, dar nu şi-au trădat credinţa,
nu şi-au călcat cuvântul,
nu şi-au schimbat învăţătura,
nu şi-au dezbinat fraţii,
nu şi-au îndurerat binefăcătorii,
şi nu şi-au minţit juruinţa.
Aceştia sunt fericiţii biruitori ai lui Hristos.
6 - Biruitorii Domnului, după ce au ieşit din încercare, întorcându-se din foc cu o faţă şi mai luminoasă decât înainte de el, - nu s-au îngâmfat,
şi n-au dispreţuit pe nimeni,
nici nu şi-au făcut din aceasta un mijloc de câştig nemeritat ori de slavă lumească, -
- ci n-au încetat, cu smerenie şi cu mai multă curăţie de cuget, - să asculte de toate poruncile Domnului lor,
- deşi preţul cerut de ascultare a fost pentru ei cel mai greu
şi primejdiile lor, adeseori mult mai mari decât ale tuturor celorlalţi.
7 - Slavă Ţie Dumnezeul nostru pentru fiecare credincios al Tău pe care trecându-l prin multe încercări, prin multe necazuri şi prin multe lupte,
- totuşi până la urmă trecându-l biruitor prin toate, îl încununezi cu neprihănirea ca şi cu o creangă de aur.
8 - Problema educaţiei tineretului este o problemă foarte însemnată şi de aceea fiecare familie, fiecare biserică şi fiecare popor şi-o pune - sau ar trebui să şi-o pună - cu foarte multă grijă.
Pentru că de această educaţie depinde în cea mai mare măsură nu numai fericirea sau nefericirea celor care au
sau nu au, tineretul
ci întreg viitorul lor.
Ce fel de educaţie le dăm? Şi unde îi duce educaţia asta?
9 - Nu este totuna a nu avea copii, sau a-i avea.
Nici a-i avea buni - sau a-i avea răi.
De aceea orice părinţi, orice biserică şi orice neam, trebuie să pună problema îndrumării tineretului pe calea curăţiei, pe calea cinstei şi a credinţei, - mai presus chiar de problema pâinii pentru ei.
10 - Câtă vreme facem totul pentru a le asigura tinerilor noştri o viaţă cât mai plină de veselie, de avantaje şi de confort,
şi de belşug şi de distracţii,
- dar nu ne silim să facem nimic, sau aproape nimic pentru îndrumarea lor stăruitoare, atentă şi reală pe căile curăţiei
- noi n-am făcut pentru ei încă nimic bun, ci dimpotrivă!
11 - Câtă vreme nu ne dăm silinţele deloc sau aproape deloc, să le ţinem curate cărările tinerilor noştri, ferindu-i de tot ce le poate întina ochii şi urechile, şi mintea şi inima, stricându-i, - atâta vreme le facem rău şi nu bine îi împingem la moarte - şi nu la viaţă şi le pregătim nenorocirile şi nu fericirea.
12 - Hristos Domnul aduce şi în problema îndrumării tineretului rezolvarea unic folositoare şi deplin fericită.
Această rezolvare este îndreptarea tineretului după Cuvântul Său curat şi mântuitor. Numai El îi va duce la viaţă.
13 - Nimeni nu poate suplini pe Hristos în educaţia tineretului
şi nimic nu poate înlocui Cuvântul Lui în călăuzirea lor.
Căci mai înainte chiar decât nevoia de pâine şi de carte, tineretul are nevoie de Hristos!
14 - Numai prin Hristos pâinea îl va creşte cinstit, iar cartea îl va îndemna sănătos.
Fără Hristos pâinea necinstită şi cartea infecţioasă, îl vor creşte nedemn şi-l vor îndruma dezastruos.
15 - Fără Hristos oricâtă avuţie ar avea un neam,
şi oricât de multe mijloace şi posibilităţi
şi oricât de multă cunoştinţă,
- ba încă chiar cu cât mai multe acestea, - nu îi vor fi spre folos, nici spre o adevărată fericire,
ci tocmai spre un şi mai mare rău.
16 - Cum îşi va ţinea tineretul nostru curată cărarea vieţii sale?
- aceasta e întrebarea cea mai mare pentru noi toţi.
- Cărarea educaţiei şi a trăirii tineretului
cărarea sănătăţii şi a conştiinţei sale, - vor fi fericite numai şi numai îndreptându-se după Cuvântul lui Hristos!
Numai aşa!
17 - Cum se va putea ţine curată cărarea neamului nostru spre un viitor fericit?
Numai îndreptând tineretul nostru printr-o educaţie creştinească prin Cuvântul lui Hristos, spre trăirea ascultării de Dumnezeu!
Numai aşa!
18 - Cum vom putea asigura familiei noastre şi bisericii, adunării şi societăţii noastre un viitor luminos?
Numai crescând tineretul nostru şi îndrumându-l pe cărările curate, arătate de tot Cuvântul Domnului nostru Isus Hristos.
Introducându-l în trăirea conştientă şi vie a vieţii sfinte şi în rânduielile vii şi sănătoase ale învăţăturii voii Sale Sfinte!
Aşa, şi numai aşa!
19 - Dar pentru aceasta trebuie mai întâi ca noi înşine,
noi părinţii lor trupeşti şi sufleteşti, - cu toţii, trebuie să fim pătrunşi de conştiinţa răspunderii faţă de Dumnezeu şi faţă de sufletele tuturor acelora ce vin după noi!
Atunci Dumnezeu ne va binecuvânta totul.
20 - Doamne, Te rugăm adânc cu toată conştiinţa marii răspunderi pe care o avem faţă de viitorul familiei noastre, a Bisericii noastre şi a neamului nostru,
să ai milă de noi - şi de toţi copiii noştri şi de toţi copiii copiilor noştri.
Trezeşte-ne Doamne tuturora mintea sănătoasă ca să privim problema îndrumării tineretului nostru cu toată conştiinţa marii noastre răspunderi pe care o avem pentru felul cum îi creştem faţă de Tine - şi faţă de ei.
Nu ne lăsa Doamne să-i lipsim pe tinerii noştri de Tine şi de Cuvântul Tău.
Amin.