Tineretul şi îndrumarea lui
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Nu ne lăsa Doamne să ne îngrijim pentru tinerii noştri mai întâi de nimic altceva decât de îndrumarea lor în cunoaşterea Ta.
Şi nu-i lăsa nici pe ei să caute mai întâi altceva decât Cuvântul Tău şi curăţia cărărilor Tale.
Căci fără Tine toate le vor fi spre nefericire şi blestem
dar prin Tine toate le vor fi spre binecuvântare şi nouă şi lor.
2 - Ochii sănătoşi sunt cel mai mare dar de la Dumnezeu pentru orice fiinţă.
Vederea sănătoasă este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu.
Deschiderea ochilor este cea mai mare minune şi fericire,
după cum întunecarea luminii ochilor este nefericirea cea mai grea.
Şi ochii sănătoşi sunt cei mai necesari, pentru îndrumarea tinerilor noştri.
3 - Dacă orbii trupeşti sunt atât de vrednici de plâns, deşi orbia trupească poate fi şi numai în parte, sau numai trecătoare,
- cât de amară trebuie să fie orbia sufletească, fiindcă ea când este, este de cele mai multe ori totală şi veşnică!
Şi cum vor îndruma luminos pe fiii lor, nişte părinţi orbi?
4 - Orbia trupească poate fi uşurată prin vederea sufletească, dar cea sufletească nu mai poate fi uşurată prin nimic.
Orbia trupească poate ţine cel mult pentru viaţa aceasta, dar cea sufletească este şi pentru cealaltă (2 Cor. 4, 4).
Ochii tineretului sunt educatorii lui. Ce mare lucru este ca aceştia să fie nişte ochi curaţi şi sănătoşi!
5 - Dacă este o mare minune şi o mare binefacere deschiderea ochilor trupului, pentru vederea lucrurilor materiale,
desigur este o nespus mai mare minune şi binefacere deschiderea ochilor sufletului, ale acelora care trebuie să îndrume viitorul poporului în vederea lucrurilor celor duhovniceşti, spre fericirea şi mântuirea adevărată a celor pe care îi iubim.
6 - Omul poate fi un împreună-lucrător cu Dumnezeu, de un ajutor nespus de preţios în răspândirea luminii pe pământ (Fap. Ap. 26, 17-18).
După cum poate fi şi un slujitor al întunericului, închizând ochii oamenilor să nu vadă, şi întunecându-le mintea ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu. Şi una şi alta, vor avea urmări veşnice.
7 - Nu este o mai mare nevoie pentru orice om decât aceea de a i se deschide ochii să vadă.
De aceea oricine ajută şi orice ajută la dobândirea şi răspândirea luminii, este mai necesar şi mai preţios ca orice.
Mai ales pentru cei tineri.
8 - Toate mădularele sănătoase ale unui corp sunt necesare corpului, dar ochii sunt cei mai necesari.
Toţi fiii harnici ai unui popor sunt folositori poporului lor, dar cei care îl ajută să vadă adevărul,
adică cei care îl îndrumă pe căile cele bune,
acei fii ai lui care-i luminează mintea şi-l învaţă credinţa şi dragostea, cinstea şi vrednicia -
totdeauna aceştia sunt cei mai folositori.
9 - Toate dorinţele bune şi toate rugăciunile înţelepte, sunt de trebuinţă fiecăruia dintre noi,
dar ca să i se deschidă ochii spre a vedea, aceasta este dorinţa cea mai bună şi rugămintea cea mai înţeleaptă pentru orice om.
Căci mai înainte de orice altceva avem cea mai mare nevoie de lumină.
10 - Cu cât ţi se deschid ochii sufletului mai atenţi, cu atâta vezi mai adânc şi mai înalt,
mai curat şi mai departe.
Iar din toate tainele pătrunse, lumina se revarsă tot mai fericit, coborând cerul până la cuprinderea sufletului
şi lărgind sufletul până la cuprinsul cerului.
De aici mai este doar o treaptă până la îngeri.
11 - Ce greu este totdeauna să alegi calea cea mai bună a lui Hristos când ea este cea mai greu de găsit şi cea mai puţin plăcută oamenilor,
pentru că ea este cea mai puţin comodă pe pământ!
Tocmai de aceea - cea mai strălucită!
Al treilea nu mai este altul.
13 - Cea mai fericită alegere pentru orice om nu este aceea când el este ales împărat,
sau cu atât mai puţin, altceva mai unic, decât împăratul.
Nici când el îşi alege cea mai comodă cale, sau casa cea mai frumoasă, ori fiinţa cea mai plăcută...
- Ci când din toate glasurile care îl cheamă, el alege Glasul lui Hristos.
Şi din toate căile, alege calea Adevărului.
Şi din toate iubirile, alege iubirea Lui...
Şi din toate slujbele, ascultarea de El.
14 - Deşi alegerea Adevărului nu-ţi poate aduce pe pământ, de cele mai multe ori, decât prigoniri şi necazuri, sărăcie şi singurătate,
totuşi nu există o mai strălucită răsplată pentru sufletul care îl alege, decât cea dăruită de El.
15 - Acela care a ales şi alege necurmat calea adevărului, calea mântuirii, calea cerească
şi ţine cu orice preţ la această cale
acela este omul cel mai fericit, cel mai bogat şi cel mai puternic.
adică înţelesul cel adevărat al Cuvântului Sfânt.
17 - Roadele şi Durata sunt cele două semne după care se poate cunoaşte Adevărul.
Adevărul rodeşte sănătos şi durează neschimbat.
Iată cele două dovezi ale învăţăturii celei drepte prin care s-a născut,
şi prin care rodeşte
şi prin care durează Biserica lui Hristos,
de două mii de ani.
18 - Roadele ei sunt martirii credinţei creştine
şi operele dragostei creştine
şi aducerea atâtor popoare la lumina cunoaşterii prin Hristos, din întunericul păgânismului şi înapoierii.
19 - Sufletul meu şi fiul meu - fii cu multă băgare de seamă ce învăţătură alegi şi credinţă primeşti.
Căci una este învăţătura adevărată
după cum una este Credinţa
şi Unul Botezul,
precum este Unul Singur Dumnezeu
Acestea sunt ale tale. Şi al acestora să fii tu.
20 - Învăţături false şi credinţe înşelătoare sunt multe.
Şi mulţi sunt propovăduitorii lor, care fac mai multe botezuri,
vestesc mai multe evanghelii,
De aceştia să te fereşti şi tu. Şi să te rogi mereu Dumnezeului Adevărat şi Unic, ca să te ferească şi El.
Amin.