Duhul diavolului, duhul vremilor şi oamenilor de azi...
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Duhul Domnului, Duhul celor puţini... puţini...
Dăm alături două chipuri care sunt cu adevărat oglinda vremilor şi oamenilor de azi. În chipul de mai sus se vede cum gloata creştinilor de azi cere şi aşteaptă cu mâinile întinse duhul cel rău al alcoolului, al diavolului. În chipul din faţa cealaltă, de la dreapta, se văd numai cei puţini, puţini, care prin rugăciune coboară puterea Duhului Sfânt în viaţa lor şi cu puterea Duhului Sfânt biruie ispitele diavolului.
O, Dulcele meu Isuse Mântuitorule! Tu ne-ai făgăduit că nu ne vei lăsa singuri, ci ne vei trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 18-26), care să ne fie ajutor, tărie şi putere în necazurile şi ispitele acestei lumi. Însă vai, creştinii de azi au părăsit Acest Duh Mângâietor. Ei caută pe cel al diavolului, ei caută alcoolul...
De-i omul necăjit bea, de-i voios bea, de are un necaz, în pahar şi-l îneacă, de are o dobândă, la aldămaş aleargă, adică totdeauna omul aleargă la duhul cel rău. Ap. Pavel zicea: Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh, vorbind între voi în psalmi, în lăudări şi cântări duhovniceşti (Efes. 5, 18). Adică vedeţi, ap. Pavel spunea că este şi o beţie a Duhului Sfânt care te face să cânţi psalmi şi cântări duhovniceşti. Însă oamenii nu cunosc această beţie sfântă, ci numai pe cea care te face să ragi în crâşmă lângă ţuică şi alcool.
Duhul Sfânt are şi El puterea de a îmbăta pe om. Când te rogi cu toată inima şi cu tot sufletul tău, simţeşti că te cuprinde şi te aprinde această beţie sfântă şi dulce: te ridică, te înalţă, te curăţă, te înnoieşte şi te întăreşte. Beţia Duhului Sfânt îl schimbă pe om, îi schimbă vorbele, îi schimbă purtările, îl face să plângă, îl face să cadă în genunchi, îl face să vorbească din Scripturi...
Cealaltă beţie, a alcoolului, cred că e de prisos să vă mai spun ce fel de isprăvi face. Isprăvile ei le vedeţi şi le auziţi pe la crâşme şi pe tot locul pe unde oamenii se îmbată. Şi totuşi lucru ciudat. Lumea şi oamenii râd de beţia ce o face Duhul Sfânt; râd de omul ce s-a lăsat de rele şi citeşte în Scripturi. Te faci de râs când te laşi de rele, dar când te îmbeţi ca un porc, eşti mare viteaz!...
O, ce creştinătate ciudată e în vremile noastre! Dacă într-o strânsură de oameni te-ai pune în genunchi să te rogi cu glas înalt şi să cânţi o cântare de mărire lui Dumnezeu şi i-ai chema pe oameni la acest lucru, ar începe lumea să râdă, şoptind că eşti ori beat, ori nebun, dar când ragi în crâşmă lângă glaja cu băutură, eşti un om sănătos şi la rând cu toate celea. Scripturile spun că în Ziua Cincizecimii când S-a pogorât Duhul Sfânt peste apostoli, unii îşi băteau joc şi ziceau de apostoli că sunt plini de must (adică beţi) (Fap. Ap. cap. 2). Aşa e şi azi. Te râde lumea când te laşi de duhul băuturilor şi patimilor rele şi vrei să te îmbeţi cu beţia cea sfântă a darului şi harului Duhului Sfânt.
Într-un loc spune Scriptura despre creştinii cei dintâi că se rugau cu atâta putere, încât se cutremura locul cu ei unde erau adunaţi şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt (Fap. Ap. 4, 31). Auzi tu, dragă cititorule, creştinii cei dintâi se rugau cu atâta Duh şi putere, că se cutremura locul cu ei? Ah, unde este azi acest Duh? Astfel de minuni face azi numai duhul diavolului, alcoolul. Se cutremură duminica, în ziua Domnului, crâşmele de cei ce s-au umplut de duhul diavolului, de alcool. Ah, ce lucru dureros se poate vedea între creştinii de azi! Creştinii de azi nu caută beţia cea sfântă şi dulce ce o face Duhul Sfânt, ci caută pe cea de suflet ucigătoare pe care o face alcoolul, duhul diavolului.