Duhul diavolului, duhul vremilor și oamenilor de azi...
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Duhul Domnului, Duhul celor puțini... puțini...
Dăm alături două chipuri care sunt cu adevărat oglinda vremilor și oamenilor de azi. În chipul de mai sus se vede cum gloata creștinilor de azi cere și așteaptă cu mâinile întinse duhul cel rău al alcoolului, al diavolului. În chipul din fața cealaltă, de la dreapta, se văd numai cei puțini, puțini, care prin rugăciune coboară puterea Duhului Sfânt în viața lor și cu puterea Duhului Sfânt biruie ispitele diavolului.
O, Dulcele meu Isuse Mântuitorule! Tu ne-ai făgăduit că nu ne vei lăsa singuri, ci ne vei trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 18-26), care să ne fie ajutor, tărie și putere în necazurile și ispitele acestei lumi. Însă vai, creștinii de azi au părăsit Acest Duh Mângâietor. Ei caută pe cel al diavolului, ei caută alcoolul...
De-i omul necăjit bea, de-i voios bea, de are un necaz, în pahar și-l îneacă, de are o dobândă, la aldămaș aleargă, adică totdeauna omul aleargă la duhul cel rău. Ap. Pavel zicea: Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh, vorbind între voi în psalmi, în lăudări și cântări duhovnicești (Efes. 5, 18). Adică vedeți, ap. Pavel spunea că este și o beție a Duhului Sfânt care te face să cânți psalmi și cântări duhovnicești. Însă oamenii nu cunosc această beție sfântă, ci numai pe cea care te face să ragi în crâșmă lângă țuică și alcool.
Duhul Sfânt are și El puterea de a îmbăta pe om. Când te rogi cu toată inima și cu tot sufletul tău, simțești că te cuprinde și te aprinde această beție sfântă și dulce: te ridică, te înalță, te curăță, te înnoiește și te întărește. Beția Duhului Sfânt îl schimbă pe om, îi schimbă vorbele, îi schimbă purtările, îl face să plângă, îl face să cadă în genunchi, îl face să vorbească din Scripturi...
Cealaltă beție, a alcoolului, cred că e de prisos să vă mai spun ce fel de isprăvi face. Isprăvile ei le vedeți și le auziți pe la crâșme și pe tot locul pe unde oamenii se îmbată. Și totuși lucru ciudat. Lumea și oamenii râd de beția ce o face Duhul Sfânt; râd de omul ce s-a lăsat de rele și citește în Scripturi. Te faci de râs când te lași de rele, dar când te îmbeți ca un porc, ești mare viteaz!...
O, ce creștinătate ciudată e în vremile noastre! Dacă într-o strânsură de oameni te-ai pune în genunchi să te rogi cu glas înalt și să cânți o cântare de mărire lui Dumnezeu și i-ai chema pe oameni la acest lucru, ar începe lumea să râdă, șoptind că ești ori beat, ori nebun, dar când ragi în crâșmă lângă glaja cu băutură, ești un om sănătos și la rând cu toate celea. Scripturile spun că în Ziua Cincizecimii când S-a pogorât Duhul Sfânt peste apostoli, unii își băteau joc și ziceau de apostoli că sunt plini de must (adică beți) (Fap. Ap. cap. 2). Așa e și azi. Te râde lumea când te lași de duhul băuturilor și patimilor rele și vrei să te îmbeți cu beția cea sfântă a darului și harului Duhului Sfânt.
Într-un loc spune Scriptura despre creștinii cei dintâi că se rugau cu atâta putere, încât se cutremura locul cu ei unde erau adunați și toți s-au umplut de Duhul Sfânt (Fap. Ap. 4, 31). Auzi tu, dragă cititorule, creștinii cei dintâi se rugau cu atâta Duh și putere, că se cutremura locul cu ei? Ah, unde este azi acest Duh? Astfel de minuni face azi numai duhul diavolului, alcoolul. Se cutremură duminica, în ziua Domnului, crâșmele de cei ce s-au umplut de duhul diavolului, de alcool. Ah, ce lucru dureros se poate vedea între creștinii de azi! Creștinii de azi nu caută beția cea sfântă și dulce ce o face Duhul Sfânt, ci caută pe cea de suflet ucigătoare pe care o face alcoolul, duhul diavolului.