Dulcea Ta dărnicie
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Oriunde mă duc, binefacerile iubirii Tale se revarsă spre mine în mii de feluri. Şi de oriunde îmi vii, mă copleşeşti cu binecuvântări.
2 - De ce oare mă poţi iubi atât de mult?
3 - Soarele Tău îmi spune: Preaiubitul tău mi-a dat lumina numai pentru tine: ca încălzindu-te cu dragostea Lui pusă în mine să-ţi aminteşti mereu cât de dulce va fi dragostea pe care ţi-o păstrează El ca să ţi-o dea nemijlocit în Veşnicie!...
4 - Vântul Tău îmi spune: vin din partea Preaiubitului tău, Răcoarea mea vrea să-ţi aducă aminte de mângâierile pe care ţi le trimite El şi înştiinţările mele sunt adierile dragostei Lui care te înconjoară din toate părţile şi care odată o vei avea în totul.
5 - Miresmele grădinilor, frumuseţea câmpiilor, foşnetul pădurilor, cântecul păsărilor, jocul culorilor, toate-toate vin şi îmi spun: Preaiubitul tău care doreşte de tine ne-a trimis să-ţi amintim de marea Lui dragoste pentru tine.
6 - Dragostea Lui este cu mult mai dulce decât mireasma noastră, mai frumoasă decât curăţia noastră, decât irizările luminilor noastre.
7 - Noi toate-toate dorim să-ţi aducem aminte cu ce drag aşteaptă El ca şi tu să-I trimiţi în schimbul marii Lui revărsări de iubire spre tine, măcar un strop de mir curat stors din crinii rugăciunilor tale de seara,
8 - din florile adoraţiilor tale din meditaţiile nopţii,
9 - din înfiorarea dragostei tale de dimineaţa,
10 - şi din cântecul tainic al zilei tale ostenitoare pentru El.
11 - Toate bucuriile tainice din gândurile mele şi din inima mea îmi şoptesc: El, Preaiubitul tău ne spune să-ţi spunem din partea Lui: Mi-e dor de tine. Nu mai pot sta departe de făptura ta. Nu mai pot să aştept aici pe Munte Singur.
12 - Nu vezi tu că bunătatea Mea te doreşte, te cheamă, te îndeamnă,
de ce nu vii?
13 - Pâinea Ta Preaiubitule pe care o mănânc eu îmi grăieşte de darul Tău pentru mine.
14 - Apa Ta pe care o beau îmi şopteşte: şi eu sunt darul Lui pentru tine.
15 - Casa Ta în care mă închid şi mă simt în siguranţă, şi aşternutul Tău în care mă odihnesc noaptea sau oboseala, sunt toate de la Tine.
16 - Lumina Ta care îmi înveseleşte sufletul şi trupul, căldura Ta care mă îmbrăţişează atât de dulce, - sunt toate-toate numai darurile Tale.
17 - Haina aceasta pe care o îmbrac cu atâta plăcere,
semnele acestea peste care mi se preling privirile,
Cartea aceasta pe care îmi împreun mâinile, - Tu mi le-ai dat,
18 - masa la care mă aşez cu amintirile neuitate,
locul îngenuncherii pe care îmi picură mereu seara şi dimineaţa lacrimile rugăciunii,
- toate, toate îmi spun neîncetat: iată cât de mult te-a iubit şi te iubeşte El!
19 - Inima mea, dragostea mea, - fii vrednică de El!
20 - Ce Ţi-aş mai putea da eu Preaiubitule pentru atâta dărnicie a dragostei Tale?
21 - Un fior statornic!
Toate acestea au fost făcute pentru tine, dar tu n-ai fost făcut pentru ele!
22 - Ci pentru Mine care te-am iubit atât de mult!
Vino...