Dulcea Ta dărnicie
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Oriunde mă duc, binefacerile iubirii Tale se revarsă spre mine în mii de feluri. Și de oriunde îmi vii, mă copleșești cu binecuvântări.
2 - De ce oare mă poți iubi atât de mult?
3 - Soarele Tău îmi spune: Preaiubitul tău mi-a dat lumina numai pentru tine: ca încălzindu-te cu dragostea Lui pusă în mine să-ți amintești mereu cât de dulce va fi dragostea pe care ți-o păstrează El ca să ți-o dea nemijlocit în Veșnicie!...
4 - Vântul Tău îmi spune: vin din partea Preaiubitului tău, Răcoarea mea vrea să-ți aducă aminte de mângâierile pe care ți le trimite El și înștiințările mele sunt adierile dragostei Lui care te înconjoară din toate părțile și care odată o vei avea în totul.
5 - Miresmele grădinilor, frumusețea câmpiilor, foșnetul pădurilor, cântecul păsărilor, jocul culorilor, toate-toate vin și îmi spun: Preaiubitul tău care dorește de tine ne-a trimis să-ți amintim de marea Lui dragoste pentru tine.
6 - Dragostea Lui este cu mult mai dulce decât mireasma noastră, mai frumoasă decât curăția noastră, decât irizările luminilor noastre.
7 - Noi toate-toate dorim să-ți aducem aminte cu ce drag așteaptă El ca și tu să-I trimiți în schimbul marii Lui revărsări de iubire spre tine, măcar un strop de mir curat stors din crinii rugăciunilor tale de seara,
8 - din florile adorațiilor tale din meditațiile nopții,
9 - din înfiorarea dragostei tale de dimineața,
10 - și din cântecul tainic al zilei tale ostenitoare pentru El.
11 - Toate bucuriile tainice din gândurile mele și din inima mea îmi șoptesc: El, Preaiubitul tău ne spune să-ți spunem din partea Lui: Mi-e dor de tine. Nu mai pot sta departe de făptura ta. Nu mai pot să aștept aici pe Munte Singur.
12 - Nu vezi tu că bunătatea Mea te dorește, te cheamă, te îndeamnă,
de ce nu vii?
13 - Pâinea Ta Preaiubitule pe care o mănânc eu îmi grăiește de darul Tău pentru mine.
14 - Apa Ta pe care o beau îmi șoptește: și eu sunt darul Lui pentru tine.
15 - Casa Ta în care mă închid și mă simt în siguranță, și așternutul Tău în care mă odihnesc noaptea sau oboseala, sunt toate de la Tine.
16 - Lumina Ta care îmi înveselește sufletul și trupul, căldura Ta care mă îmbrățișează atât de dulce, - sunt toate-toate numai darurile Tale.
17 - Haina aceasta pe care o îmbrac cu atâta plăcere,
semnele acestea peste care mi se preling privirile,
Cartea aceasta pe care îmi împreun mâinile, - Tu mi le-ai dat,
18 - masa la care mă așez cu amintirile neuitate,
locul îngenuncherii pe care îmi picură mereu seara și dimineața lacrimile rugăciunii,
- toate, toate îmi spun neîncetat: iată cât de mult te-a iubit și te iubește El!
19 - Inima mea, dragostea mea, - fii vrednică de El!
20 - Ce Ți-aș mai putea da eu Preaiubitule pentru atâta dărnicie a dragostei Tale?
21 - Un fior statornic!
Toate acestea au fost făcute pentru tine, dar tu n-ai fost făcut pentru ele!
22 - Ci pentru Mine care te-am iubit atât de mult!
Vino...