Plinătatea fericirii mele
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Poate oare fi pe lumea aceasta o mai fericită înştiinţare decât aceea pe care i-a făcut-o Duhul Sfânt aceluia care Te aştepta pe Tine, când i-a promis că nu va muri până ce Te va cunoaşte?
2 - Poate fi în limba omenească o mai slăvită cântare de izbăvire ca aceea pe care a izbucnit-o împlinirea acelei făgăduinţe?
3 - Poate oare fi o clipă mai îndelung şi mai puternic dorită de dragostea cuiva decât aceea a întâlnirii cu Tine şi a întrepătrunderii Tale?
4 - Poate fi oare pentru o inimă trăită în întuneric şi în singurătate o revelaţie mai strălucită decât descoperirea Semnului Prezenţei Tale lângă ea?
5 - Dumnezeule al Iubirii nebănuite, ce mare har i-ai arătat fiecăruia din cei pe care i-ai ales Tu să le dai această făgăduinţă. Pe care l-ai încredinţat de siguranţa descoperirii ei!
6 - Oricâtă răbdare şi veghere i s-a cerut cuiva până la împlinirea acestei nădejdi, - era prea puţin.
7 - Oricâte tresăriri de câte ori se auzeau paşii apropiindu-se de poartă, - era prea puţin.
8 - Oricâte înfiorări când uşa se deschidea,
şi oricâte temeri cu privire la Semnul încă necunoscut, - toate s-au spulberat dintr-o dată în Marea Clipă Slăvită.
9 - Şi toate au fost răsplătite nebănuit.
Răsplata copleşitoare a tuturor acestora fiind Însuşi Tu!
10 - Dar dacă cineva care încă nu Te-a cunoscut încă ci numai i s-a spus că Te va cunoaşte,
dacă cineva numai a bănuit ce poţi fi Tu, - a putut fi atât de răbdător.
11 - Şi a putut îndura cu atâta linişte aruncarea afară din cetate pe gunoi - cum a fost Iov.
12 - Şi dacă numai nădejdea revederii Tale i-a putut pune atâta strălucire pe faţa lui plină de lepră,
13 - ori dacă acei care numai de departe au întrevăzut ceva din făgăduinţele Tale şi le-au urat de bine,
- au putut muri atât de fericiţi şi au renunţat atât de grabnic la tot ce le putea da grabnic lumea aceasta, pentru speranţa dobândirii celeilalte,
14 - atunci ce să pot grăi eu care le-am trăit toate acestea într-un fel atât de neobişnuit şi de deplin?
Cât de recunoscător şi de vinovat trebuie să fiu eu?
15 - Şi dacă pentru pocăinţă nu am avut lacrimi îndeajuns, cum o să am pentru iertare?
16 - Şi dacă harul cunoaşterii Tale este atât de mult, cât o să fie harul împărtăşirii cu deplinătatea Ta?
17 - Şi dacă prietenia Ta din timp este aşa de fericită şi strălucită, - ce trebuie să fie însoţirea Ta din Veşnicie?
18 - Şi dacă în sărbătoarea de azi este atâta cântare şi har, ce trebuie să fie în cea de mâine?
19 - Tu eşti Plinătatea Fericirii mele veşnice,
Slavă veşnică Dragostei Tale
atât de mult descoperită mie,
Isuse...