Plinătatea fericirii mele

1 - Poate oare fi pe lumea aceasta o mai fericită înștiințare decât aceea pe care i-a făcut-o Duhul Sfânt aceluia care Te aștepta pe Tine, când i-a promis că nu va muri până ce Te va cunoaște?

2 - Poate fi în limba omenească o mai slăvită cântare de izbăvire ca aceea pe care a izbucnit-o împlinirea acelei făgăduințe?

3 - Poate oare fi o clipă mai îndelung și mai puternic dorită de dragostea cuiva decât aceea a întâlnirii cu Tine și a întrepătrunderii Tale?

4 - Poate fi oare pentru o inimă trăită în întuneric și în singurătate o revelație mai strălucită decât descoperirea Semnului Prezenței Tale lângă ea?

5 - Dumnezeule al Iubirii nebănuite, ce mare har i-ai arătat fiecăruia din cei pe care i-ai ales Tu să le dai această făgăduință. Pe care l-ai încredințat de siguranța descoperirii ei!

6 - Oricâtă răbdare și veghere i s-a cerut cuiva până la împlinirea acestei nădejdi, - era prea puțin.

7 - Oricâte tresăriri de câte ori se auzeau pașii apropiindu-se de poartă, - era prea puțin.

8 - Oricâte înfiorări când ușa se deschidea,

și oricâte temeri cu privire la Semnul încă necunoscut, - toate s-au spulberat dintr-o dată în Marea Clipă Slăvită.

9 - Și toate au fost răsplătite nebănuit.

Răsplata copleșitoare a tuturor acestora fiind Însuși Tu!

10 - Dar dacă cineva care încă nu Te-a cunoscut încă ci numai i s-a spus că Te va cunoaște,

dacă cineva numai a bănuit ce poți fi Tu, - a putut fi atât de răbdător.

11 - Și a putut îndura cu atâta liniște aruncarea afară din cetate pe gunoi - cum a fost Iov.

12 - Și dacă numai nădejdea revederii Tale i-a putut pune atâta strălucire pe fața lui plină de lepră,

13 - ori dacă acei care numai de departe au întrevăzut ceva din făgăduințele Tale și le-au urat de bine,

- au putut muri atât de fericiți și au renunțat atât de grabnic la tot ce le putea da grabnic lumea aceasta, pentru speranța dobândirii celeilalte,

14 - atunci ce să pot grăi eu care le-am trăit toate acestea într-un fel atât de neobișnuit și de deplin?

Cât de recunoscător și de vinovat trebuie să fiu eu?

15 - Și dacă pentru pocăință nu am avut lacrimi îndeajuns, cum o să am pentru iertare?

16 - Și dacă harul cunoașterii Tale este atât de mult, cât o să fie harul împărtășirii cu deplinătatea Ta?

17 - Și dacă prietenia Ta din timp este așa de fericită și strălucită, - ce trebuie să fie însoțirea Ta din Veșnicie?

18 - Și dacă în sărbătoarea de azi este atâta cântare și har, ce trebuie să fie în cea de mâine?

19 - Tu ești Plinătatea Fericirii mele veșnice,

Slavă veșnică Dragostei Tale

atât de mult descoperită mie,

Isuse...