După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa Maria, și i-a zis: A venit Învățătorul și te cheamă.
Toată taina izbânzilor în luptele noastre și a roadelor în ostenelile noastre
și a câștigării de suflete pentru Hristos la propovăduirea noastră, stă în încredințarea vie pe care o avem, (sau n-o avem) în noi înșine, despre Adevărul lui Hristos.
Dacă noi pornim să chemăm sufletele la Hristos fără ca mai înainte să fi stat în rugăciune în fața Lui,
și fără a fi căpătat un adânc respect și o adâncă încredințare, despre Dumnezeirea Lui
și despre Viața și Învierea Sa,
și despre Puterea și harul Jertfei Sale mântuitoare
și despre cutremurătoarea apropiere a Judecății și a Dreptății Lui,
și despre faptul că tot ce spune Cuvântul Său este întocmai și întru totul așa,
- atunci ce rezultat am mai putea aștepta noi la chemările noastre? Fără încredințarea că totul e în zadar.
Cum să-i putem noi face pe alții să ne creadă, când noi înșine nu credem cu adevărat?
Cum să-i putem convinge pe alții, dacă noi înșine nu suntem încă pe deplin convinși?
Și cum să-i aducem la credință pe cei chemați, dacă noi înșine nu vorbim ca unii care am văzut cu ochii noștri și am trăit cu inima noastră harul ceresc al părtășiei cu Hristos?
O, ce mare nesocotință dovedesc cei care merg să cheme pe alții la Hristos, fără ca mai înainte ei înșiși să fi venit la El.
Nu numai de câtă zădărnicie și de câtă răspundere este plină o astfel de slujbă!
Luarea unei astfel de răspunderi este tot așa de vinovată înaintea lui Dumnezeu ca luarea în deșert a Numelui Său (Exod 20, 7),
De aceea și roadele practice a acestui fel de predicare, sunt numai de plâns și de osândit...
Dar ce slujbă fericită fac pentru Hristos și pentru suflete, acei fericiți și binecuvântați trimeși ai lui Dumnezeu care merg și cheamă pe ai lor și pe alții la Hristos, numai după ce mai întâi, ei înșiși au fost la El,
ei înșiși au ascultat întâi cu credință Cuvintele Domnului Isus.
S-au convins ei înșiși întâi despre adevărurile Vieții și ale Învierii Lui.
Și au pornit apoi spre alții cu o nestrămutată credință în Dumnezeirea Lui și în credincioșia făgăduințelor Sale...
Pe urmele acestora vor veni totdeauna la Hristos nu numai surorile lor, vor învia nu numai frații lor, și se vor închina primindu-L cu osanale pe Hristos nu numai cei apropiați ai lor,
- ci încă mult mai mulți, multe cetăți și multe popoare. Îl vor binecuvânta pe Dumnezeu prin el și pentru el.
Ce minunată slujbă a făcut și de data aceasta minunata noastră soră Marta!
Ce frumoasă dovadă de adevărată credință a arătat ea,
și ce curată datorie de conștiință și-a împlinit, mergând mai întâi la sora ei spunându-i: Hristos te cheamă!...
Dacă ea s-a bucurat de întâlnirea cu Dumnezeu,
dacă ea a căpătat lângă Domnul cele mai dulci și mai puternice încredințări,
dacă ea a simțit cea mai mare bucurie și mângâiere în cuvintele și în părtășia cu Domnul,
atunci ea n-a păstrat numai pentru sine aceste binecuvântări Dumnezeiești,
ci cu inima plină de bucurie, cu fața plină de strălucire, cu cuvântul tremurând de credință, s-a dus la sora ei și la cei care erau împreună cu ea - și le-a spus despre venirea și despre chemarea Domnului.
Suflete al meu, niciodată să nu mergi la ai tăi sau la străini fără o inimă plină de bucurie,
nici în casa ta sau în ale altora,
nici să chemi pe ai tăi sau pe alții,
- decât cu o inimă, cu o față și cu un glas cum a avut această femeie Marta, atunci când toată ființa ei era lumină, putere, încredințare...
Slavă Ție Mare Putere a lui Dumnezeu!
Slavă Ție Veșnică înțelepciune a lui Hristos.
Slavă Ție har al Duhului Sfânt.
Căci numai această minune poate face pe niște ființe slabe și nepregătite, în stare de fapte așa de mari și de o slujbă atât de binecuvântată, cum le-a făcut.
Dumnezeule Strălucit, care ai nevoie de trimiși străluciți, pentru Vestea, pentru venirea și pentru chemarea Ta cea strălucită,
Te rugăm, îmbracă-i pe toți cei care sunt puși să-i cheme pe alții la Tine, într-o astfel de strălucită încredințare.
Nu-i lăsa pe nici unii să plece la slujba chemării, până când mai înainte n-au fost în fața Ta,
până când n-au căpătat puternica credință, neclintita încredințare și strălucita bucurie a Adevărului Tău.
Și numai astfel să vorbească acelora pe care îi cheamă, pentru ca ei să-i asculte îndată și să pornească.
Iar pe cei care au harul să audă pe astfel de trimiși, fă-i să înțeleagă că Tu Însuți îi chemi prin ei,
și să nu rămână nepăsători față de chemarea Ta nici unul din ei.
Amin.
+
Fiecare vrea să creadă, numai ce-ar vrea el, să fie
însă foarte-ades aceasta este-o înșelătorie.