După focul ce-a trecut

caut ce am din ce-am avut

ce mi-a ars și ce-a rămas

ce s-arunc și ce să las

ce-a crescut și ce-a apus

ce mai stă - și ce s-a dus...

Vorbă, vorbă, câtă-ai fost

și-azi ești spuză fără rost

legăminte, cum păreați,

ce-a rămas din ce spuneați!

Prietenie, dulce grai,

ce-a rămas din ce ziceai!

- Numai lacrima mi-a stat

credincioasă necurmat

numai crucea mea dintâi

înger drag la căpătâi

numai dragostea din gând

veghetoare orișicând

numai primul legământ

soț de luptă și mormânt

numai Domnul Preaiubit

Prietenul Nedespărțit.

După focul încercat

mi-a rămas ce-a fost curat!

Nu ar fi sminteli și tulburări dacă nu s-ar face învățătură potrivnică și credință deosebită împotriva învățăturii apostolice.

Omilii la Romani - Sf. Ioan Gură de Aur

Nici sângele martirului nu poate să șteargă păcatul de a dezbina pe frați.

Sf. Ciprian