Foto Traian Dorz

Au trebuit 46 de ani...

Traian Dorz - Hristos - Sfințitorul nostru

Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?
O viață de muncă, de lacrimi, de osteneli și de rugăciune se depusese adeseori pentru un lucru bun,
dar pe care adeseori o clipă de neatenție îl nimicește.
Vreme îndelungată stărui după un suflet, îl chemi, îl rogi, îl încălzești la sânul rugăciunii,
îl uzi cu râuri de lacrimi,
îl crești cu osteneli și grijă,
- iar într-o clipă un hoț duhovnicesc îl prinde într-un laț viclean și îl trage în rătăcirea lui dezbinată și pierzătoare, cu răstălmăciri și prefăcătorie evlavioasă.
Trebuiesc ani de zile ca tu să-l abați de la păcat, dar lui nu-i trebuie decât câteva clipe ca să-l abată de la credință.
Trebuiesc atâția ani ca să-l îndrepți... dar adesea nu e nevoie decât de un un mic vânt de amăgire, ca să cadă (Efes. 4, 11-15).
Trebuiesc atâția ani de muncă să se înjghebeze undeva o adunare de 2-3 suflete, care Îl caută pe Domnul și Îl iubesc, - dar unui duh stricător îi este de-ajuns doar câteva drumuri pe la ei, ca să-i dezbine și să-i risipească.
Trebuiesc zeci de ani să se poată face o lucrare evanghelică, - dar cât de repede se poate dărâma. Când unelte viclene și interesate și când duhuri înșelătoare se amestecă și uneltesc spre pierzarea ei...
Câtă muncă și jertfă risipită în zadar!
Cu ce pedeapsă merită să fie pedepsiți aceia care fac slujba dărâmării!
Nu există nici o vină mai mare decât stricarea Templului lui Dumnezeu, adică amăgirea sufletelor și dezbinarea lor din lucrarea cea bună și la care au fost odată aduși,
prin învățătura cea vie și în sânul bisericii celei vii și adevărate,
după pilda sfinților noștri părinți, care ne-au vestit nouă de veacuri Cuvântul lui Dumnezeu. Și ne-au arătat prin trăirea lor că așa trebuie să-L urmăm și noi (Evrei 13, 7).
Nu există nici un păcat mai mare ca acesta, care este un păcat împotriva Duhului Sfânt (Evrei 10, 25-32).
Diavolul, stricătorul Lucrării lui Dumnezeu știe să lucreze dărâmarea, folosind mereu unelte viclene alese pentru aceasta.
Satan introduce în Templul Domnului oamenii săi cu ideile sale.
Dar el îmbracă și ideile ca și pe oamenii săi, în îmbrăcăminte asemănătoare cu lumina.
Iscoadele lui se prefac ca și cum ar fi neprihăniți.
Întrebuințează vorbirea evanghelică, de nici nu te gândești că nu sunt îngeri (Luca 20, 20-21; 2 Cor. 11, 13-15).
Dar ce satanică lucrare fac!
Cu Cuvântul Domnului luptă contra Adevărului Său.
Din mijlocul credinței luptă contra ei
și cu Biblia umblă să dărâme Lucrarea Bibliei!
Scopul diavolului este să dezbine și să slăbească Lucrarea Bisericii Creștine. Iar pentru aceasta știe el că cea mai bună armă este fratele dezbinat și viclean.
Nimeni n-ar fi putut face ceea ce a făcut Iuda, dacă nu era un ucenic să vândă.
Nimeni n-ar fi putut slăbi și împiedica Biserica de la opera ei divină pe pământ, ca acei care din mijlocul ei au lucrat și lucrează tulburări, dezbinare și vânzări nelegiuite în Numele Domnului.
Și o, ce harnic este cel ce tulbură!
Când îl trimite Domnul să meargă spre zidire (1 Cor. 3, 10-14),
- omul este leneș, neștiutor, e rușinos sau se teme...
Dar după ce trece în slujba diavolului, și Satana îl trimite să strice, - atunci e mirare cât de harnic și de priceput se face,
cât de nerușinat și de curajos devine dintr-o dată.
Cunosc destui astfel de lucrători răi.
E unul, nu departe de aici, care în mulți ani de credincioșie nu a adus nici un suflet la Dumnezeu... nu s-a ostenit să meargă decât la distracții religioase, să se bucure, atunci când îi convenea.
Dar de când s-a făcut un rătăcit, duhul vrăjmaș care îl poartă a făcut din el un lup plin de zel care cutreieră numai staulele frățești, pentru a fura și risipi oile strânse cu atâta jertfă de către alții.
Și tot așa și tatăl său și toată familia sa de tulburători dezbinați.
Ce unelte blestemate sunt acestea. Și în ce pierzare se duc, mai ducând cu ei și pe alții.
Numai îngâmfarea le este mai mare ca prostia.
Iar în această rătăcire Dumnezeu i-a lăsat să cadă pentru că niciodată n-au avut un cuget curat și o inimă smerită și sinceră (1 Tim. 1, 19; 2 Tes. 2, 11; Psalm 51, 10).
O, Domnul și Dumnezeul nostru Bun și Sfânt,
cu toată durerea inimii noastre pentru Lucrarea Ta Sfântă și pentru Biserica Ta care este lovită și amenințată,
și dinăuntrul și dinafara ei,
Te rugăm ridică-Te Tu Doamne și o izbăvește.
Nimicește puterea uneltitorilor și nu le mai lăsa nici un câștig și nici o izbândă împotriva Adevărului Sfintei Tale Lucrări!
Dă putere Duhului Lucrării Tale împotriva tuturor duhurilor care caută s-o dărâme și s-o dezbine.
Zădărnicește uneltirile iscoadelor care umblă pândind și urmărind Lucrarea Ta zbătându-se să o abată de la drumul pe care i l-ai rânduit Tu.
Înalță-Ți Numele Tău și dă biruință Cuvântului Tău și Lucrării Tale,
căci atunci ne vom putea bucura și noi slobozi și din toată inima când Cuvântul Tău va fi slobod și trăit cu respect și smerenie.
Amin.
+
Nimic nu poate sfâșia trupul Bisericii atât de mult ca nesupunerea, neascultarea și mândria.
Sf. Ioan Gură de Aur
Articol 46 din 56
Folosește săgețile ← → pentru navigare