Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?
O viaţă de muncă, de lacrimi, de osteneli şi de rugăciune se depusese adeseori pentru un lucru bun,
dar pe care adeseori o clipă de neatenţie îl nimiceşte.
Vreme îndelungată stărui după un suflet, îl chemi, îl rogi, îl încălzeşti la sânul rugăciunii,
îl uzi cu râuri de lacrimi,
îl creşti cu osteneli şi grijă,
- iar într-o clipă un hoţ duhovnicesc îl prinde într-un laţ viclean şi îl trage în rătăcirea lui dezbinată şi pierzătoare, cu răstălmăciri şi prefăcătorie evlavioasă.
Trebuiesc ani de zile ca tu să-l abaţi de la păcat, dar lui nu-i trebuie decât câteva clipe ca să-l abată de la credinţă.
Trebuiesc atâţia ani ca să-l îndrepţi... dar adesea nu e nevoie decât de un un mic vânt de amăgire, ca să cadă (Efes. 4, 11-15).
Trebuiesc atâţia ani de muncă să se înjghebeze undeva o adunare de 2-3 suflete, care Îl caută pe Domnul şi Îl iubesc, - dar unui duh stricător îi este de-ajuns doar câteva drumuri pe la ei, ca să-i dezbine şi să-i risipească.
Trebuiesc zeci de ani să se poată face o lucrare evanghelică, - dar cât de repede se poate dărâma. Când unelte viclene şi interesate şi când duhuri înşelătoare se amestecă şi uneltesc spre pierzarea ei...
Câtă muncă şi jertfă risipită în zadar!
Cu ce pedeapsă merită să fie pedepsiţi aceia care fac slujba dărâmării!
Nu există nici o vină mai mare decât stricarea Templului lui Dumnezeu, adică amăgirea sufletelor şi dezbinarea lor din lucrarea cea bună şi la care au fost odată aduşi,
prin învăţătura cea vie şi în sânul bisericii celei vii şi adevărate,
după pilda sfinţilor noştri părinţi, care ne-au vestit nouă de veacuri Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ne-au arătat prin trăirea lor că aşa trebuie să-L urmăm şi noi (Evrei 13, 7).
Nu există nici un păcat mai mare ca acesta, care este un păcat împotriva Duhului Sfânt (Evrei 10, 25-32).
Diavolul, stricătorul Lucrării lui Dumnezeu ştie să lucreze dărâmarea, folosind mereu unelte viclene alese pentru aceasta.
Satan introduce în Templul Domnului oamenii săi cu ideile sale.
Dar el îmbracă şi ideile ca şi pe oamenii săi, în îmbrăcăminte asemănătoare cu lumina.
Iscoadele lui se prefac ca şi cum ar fi neprihăniţi.
Întrebuinţează vorbirea evanghelică, de nici nu te gândeşti că nu sunt îngeri (Luca 20, 20-21; 2 Cor. 11, 13-15).
Dar ce satanică lucrare fac!
Cu Cuvântul Domnului luptă contra Adevărului Său.
Din mijlocul credinţei luptă contra ei
şi cu Biblia umblă să dărâme Lucrarea Bibliei!
Scopul diavolului este să dezbine şi să slăbească Lucrarea Bisericii Creştine. Iar pentru aceasta ştie el că cea mai bună armă este fratele dezbinat şi viclean.
Nimeni n-ar fi putut face ceea ce a făcut Iuda, dacă nu era un ucenic să vândă.
Nimeni n-ar fi putut slăbi şi împiedica Biserica de la opera ei divină pe pământ, ca acei care din mijlocul ei au lucrat şi lucrează tulburări, dezbinare şi vânzări nelegiuite în Numele Domnului.
Şi o, ce harnic este cel ce tulbură!
- omul este leneş, neştiutor, e ruşinos sau se teme...
Dar după ce trece în slujba diavolului, şi Satana îl trimite să strice, - atunci e mirare cât de harnic şi de priceput se face,
cât de neruşinat şi de curajos devine dintr-o dată.
Cunosc destui astfel de lucrători răi.
E unul, nu departe de aici, care în mulţi ani de credincioşie nu a adus nici un suflet la Dumnezeu... nu s-a ostenit să meargă decât la distracţii religioase, să se bucure, atunci când îi convenea.
Dar de când s-a făcut un rătăcit, duhul vrăjmaş care îl poartă a făcut din el un lup plin de zel care cutreieră numai staulele frăţeşti, pentru a fura şi risipi oile strânse cu atâta jertfă de către alţii.
Şi tot aşa şi tatăl său şi toată familia sa de tulburători dezbinaţi.
Ce unelte blestemate sunt acestea. Şi în ce pierzare se duc, mai ducând cu ei şi pe alţii.
Numai îngâmfarea le este mai mare ca prostia.
Iar în această rătăcire Dumnezeu i-a lăsat să cadă pentru că niciodată n-au avut un cuget curat şi o inimă smerită şi sinceră (1 Tim. 1, 19; 2 Tes. 2, 11; Psalm 51, 10).
O, Domnul şi Dumnezeul nostru Bun şi Sfânt,
cu toată durerea inimii noastre pentru Lucrarea Ta Sfântă şi pentru Biserica Ta care este lovită şi ameninţată,
şi dinăuntrul şi dinafara ei,
Te rugăm ridică-Te Tu Doamne şi o izbăveşte.
Nimiceşte puterea uneltitorilor şi nu le mai lăsa nici un câştig şi nici o izbândă împotriva Adevărului Sfintei Tale Lucrări!
Dă putere Duhului Lucrării Tale împotriva tuturor duhurilor care caută s-o dărâme şi s-o dezbine.
Zădărniceşte uneltirile iscoadelor care umblă pândind şi urmărind Lucrarea Ta zbătându-se să o abată de la drumul pe care i l-ai rânduit Tu.
Înalţă-Ţi Numele Tău şi dă biruinţă Cuvântului Tău şi Lucrării Tale,
căci atunci ne vom putea bucura şi noi slobozi şi din toată inima când Cuvântul Tău va fi slobod şi trăit cu respect şi smerenie.
Amin.
+
Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca nesupunerea, neascultarea şi mândria.
Sf. Ioan Gură de Aur