Ia aminte Doamne
Traian Dorz - Hristos - Sfințitorul nostru
Ia aminte Doamne
starea grea prin care
cu-ntristare-n suflet
trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodată
trecem fiecare.
Locul nostru-i neagră
noapte fără lună
gândurile noastre-s
păsări în furtună,
alungate şi zdrobite
păsări în furtună.
Duhul nostru-i zbucium,
dorul frământare,
rugăciunea noastră-i
teamă şi-ntrebare,
arzătoare şi-ndelungă
teamă şi-ntrebare.
Plugul rugineşte,
harfele-s sfărmate,
săbiile frânte,
căile lăsate,
plâng şi gem şi stau şi cheamă
căile lăsate.
Cât de mulţi fac răul,
ce puţini fac bine...
cât de mult e lucru,
braţe ce puţine
- şi Tu totuşi laşi legate
braţele puţine!
Anii noştri zboară,
trupul se destramă,
numărul descreşte
- şi Lucrarea cheamă
mai din greu ca niciodată
lucrul Tău ne cheamă.
Ia aminte Doamne
lunga noastră jale
c-aşteptăm răspunsul
izbăvirii Tale
bucuria şi lumina
izbăvirii Tale.