Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.
Mântuitorul Hristos vorbea despre Patimile Sale, despre faptul că ei vor strica Templul Său, adică Îl vor chinui, Îl vor bate şi Îi vor ucide Trupul Său,
- dar în trei zile, adică a treia zi, El Se va reface pe Sine iarăşi înviind.
El doar mai spusese: Îmi dau Viaţa şi Mi-o voi lua iarăşi, pentru că am această putere (Ioan 5, 26).
Era aceasta o profeţie care se va împlini întocmai, curând după aceea...
Dar ce au făcut oamenii din acest Cuvânt al Domnului?
L-au întors tocmai pe dos,
L-au înţeles tocmai dimpotrivă
şi au făcut din acest Cuvânt o învinuire împotriva Lui.
De repetate ori au spus sucit aceste cuvinte ale Domnului, totdeauna căutând să le înfăţişeze ca nişte ameninţări batjocoritoare la adresa Templului din Ierusalim. Ei L-au învinuit batjocoritor cu ele la judecata şi patima Sa.
sau la Marcu 14, 58
- şi veţi vedea ce ziceau ei că a spus Domnul, când vorbise numai despre Templul Trupului Său!
Este o mare nenorocire când nu înţelege cineva ce spui,
dar o nespus mai mare când,
fie din cauza prostiei, fie din cauza răutăţii lui, fără ruşine de conştiinţa sa, fără teamă de Dumnezeu şi fără respect de adevăr,
spune ce nu ai spus,
ce nici nu te-ai gândit să spui niciodată,
învinuindu-te prin asta numai ca să-ţi poată face răul.
Şi trupeşte şi sufleteşte!
Când vorbeşti adevărul curat, desigur nu trebuie niciodată să te temi de nici un om cu judecata sănătoasă şi cu un cuget cinstit.
Dar de oamenii proşti sau necinstiţi, trebuie să te fereşti totdeauna de ei, căci tot ce nu vor înţelege ei, sau nu le va conveni lor, vor răstălmăci şi se vor duce să te arate autorităţilor că ai spus cine ştie ce prostii.
Iar judecata grăbită şi nedreaptă va fi gata să te condamne îndată, pe astfel de mărturii îngrozitor de neserioase şi de rău voitoare. Ca pe Domnul Hristos.
Omule, teme-te de Dumnezeu şi de Judecata Lui cea dreaptă, şi nu face nimănui răul cu nici un cuvânt.
Nu fi cu o inimă necinstită şi rea, învinuind şi pârând pe nimeni.
Nu învinui mai ales şi nu pârî pe nedrept, răstălmăcind spusele cuiva, ca să-i faci rău,
căci te va bate Dumnezeu şi pe tine şi pe urmaşii tăi cum i-a bătut pe cei ce-L învinuiau pe Mântuitorul Cel Nevinovat.
Şi pe urmaşii urmaşilor lor prin toată istoria până astăzi!
Dacă nu înţelegi ceva, întreabă încă odată!
Niciodată să nu-ţi fie ruşine să întrebi, când nu înţelegi ceva.
E mai ruşinos şi mai rău de o mie de ori, să spui rău, după inima ta cea rea, ceea ce rău ai înţeles.
Iată ce rău poate ieşi la sfârşit din răstălmăcirea unui cuvânt.
Un înţelept a fost întrebat odată:
- Cum ai ajuns la o atât de mare şi adâncă înţelepciune?
- Niciodată nu mi-a fost ruşine să întreb ceea ce nu ştiam - i-a răspuns acesta.
Înţelepciunea spune: Cine întreabă încă odată, nu greşeşte.
Dar cele două fiare: prostia şi răutatea, nu întreabă, fiindcă mai dinainte se gândesc să facă răul.
Tot aşa se poartă şi azi oamenii rău intenţionaţi faţă de Cuvântul Domnului:
îşi spun cuvintele lor, dar le dau ca fiind ale Domnului.
Batjocoritorii Bibliei inventează şi interpretează tendenţios atribuind Evangheliei lucruri pe care Domnul nu le-a spus şi nici nu le-a gândit niciodată.
Şi folosesc apoi aceste susţineri ale lor, ca pe nişte acuze împotriva lui Hristos.
Fiii dezbinărilor, ai tulburărilor şi rătăcirii de la credinţa adevărată, fac acelaşi lucru: fiecare gură cu duh rătăcit, plină de îngâmfarea neştiinţei, răspândeşte tot felul de interpretări prăpăstioase, după prăpastia din mintea sa,
dar nu se teme să spună neseriozităţile spuse de dânsul că sunt Cuvântul Domnului!
Cât de sus este cerul de pământ şi de depărtat răsăritul de apus, aşa este de departe ce spune Domnul de ce spun aceştia.
Dar ce răspundere vinovată au toţi acei care ascunzându-şi interesele lor fireşti sub lozinci biblice, spun: aşa zice Domnul!
Doamne Isuse, îndură-Te de Cuvântul Tău şi nu-L mai lăsa batjocorit de toţi vrăjmaşii Tăi.
Înalţă-Ţi Numele Tău batjocorit şi Adevărul Tău mistificat de toţi îndrăzneţii îngâmfaţi şi lacomi după rău.
Curăţeşte-Ţi Biserica Ta şi aşează în mijlocul ei şi în fruntea ei oameni plini de Duhul Sfânt,
înţelepţi şi smeriţi, cu o inimă ascultătoare să grăiască uniţi şi înflăcăraţi numai ceea ce spui Tu,
spre mântuirea acestei lumi care aşteaptă cunoaşterea şi mântuirea Ta.
Amin.
+
După Calea Cărţii Sfinte tu îndreaptă-ţi viaţa toată
să nu cauţi să-i strâmbi tu calea după viaţa ta stricată
cum fac unii care-n urmă cad pe veşnicia toată
în pierzarea meritată.