Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricați Templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.
Mântuitorul Hristos vorbea despre Patimile Sale, despre faptul că ei vor strica Templul Său, adică Îl vor chinui, Îl vor bate și Îi vor ucide Trupul Său,
- dar în trei zile, adică a treia zi, El Se va reface pe Sine iarăși înviind.
El doar mai spusese: Îmi dau Viața și Mi-o voi lua iarăși, pentru că am această putere (Ioan 5, 26).
Era aceasta o profeție care se va împlini întocmai, curând după aceea...
Dar ce au făcut oamenii din acest Cuvânt al Domnului?
L-au întors tocmai pe dos,
L-au înțeles tocmai dimpotrivă
și au făcut din acest Cuvânt o învinuire împotriva Lui.
De repetate ori au spus sucit aceste cuvinte ale Domnului, totdeauna căutând să le înfățișeze ca niște amenințări batjocoritoare la adresa Templului din Ierusalim. Ei L-au învinuit batjocoritor cu ele la judecata și patima Sa.
sau la Marcu 14, 58
- și veți vedea ce ziceau ei că a spus Domnul, când vorbise numai despre Templul Trupului Său!
Este o mare nenorocire când nu înțelege cineva ce spui,
dar o nespus mai mare când,
fie din cauza prostiei, fie din cauza răutății lui, fără rușine de conștiința sa, fără teamă de Dumnezeu și fără respect de adevăr,
spune ce nu ai spus,
ce nici nu te-ai gândit să spui niciodată,
învinuindu-te prin asta numai ca să-ți poată face răul.
Și trupește și sufletește!
Când vorbești adevărul curat, desigur nu trebuie niciodată să te temi de nici un om cu judecata sănătoasă și cu un cuget cinstit.
Dar de oamenii proști sau necinstiți, trebuie să te ferești totdeauna de ei, căci tot ce nu vor înțelege ei, sau nu le va conveni lor, vor răstălmăci și se vor duce să te arate autorităților că ai spus cine știe ce prostii.
Iar judecata grăbită și nedreaptă va fi gata să te condamne îndată, pe astfel de mărturii îngrozitor de neserioase și de rău voitoare. Ca pe Domnul Hristos.
Omule, teme-te de Dumnezeu și de Judecata Lui cea dreaptă, și nu face nimănui răul cu nici un cuvânt.
Nu fi cu o inimă necinstită și rea, învinuind și pârând pe nimeni.
Nu învinui mai ales și nu pârî pe nedrept, răstălmăcind spusele cuiva, ca să-i faci rău,
căci te va bate Dumnezeu și pe tine și pe urmașii tăi cum i-a bătut pe cei ce-L învinuiau pe Mântuitorul Cel Nevinovat.
Și pe urmașii urmașilor lor prin toată istoria până astăzi!
Dacă nu înțelegi ceva, întreabă încă odată!
Niciodată să nu-ți fie rușine să întrebi, când nu înțelegi ceva.
E mai rușinos și mai rău de o mie de ori, să spui rău, după inima ta cea rea, ceea ce rău ai înțeles.
Iată ce rău poate ieși la sfârșit din răstălmăcirea unui cuvânt.
Un înțelept a fost întrebat odată:
- Cum ai ajuns la o atât de mare și adâncă înțelepciune?
- Niciodată nu mi-a fost rușine să întreb ceea ce nu știam - i-a răspuns acesta.
Înțelepciunea spune: Cine întreabă încă odată, nu greșește.
Dar cele două fiare: prostia și răutatea, nu întreabă, fiindcă mai dinainte se gândesc să facă răul.
Tot așa se poartă și azi oamenii rău intenționați față de Cuvântul Domnului:
își spun cuvintele lor, dar le dau ca fiind ale Domnului.
Batjocoritorii Bibliei inventează și interpretează tendențios atribuind Evangheliei lucruri pe care Domnul nu le-a spus și nici nu le-a gândit niciodată.
Și folosesc apoi aceste susțineri ale lor, ca pe niște acuze împotriva lui Hristos.
Fiii dezbinărilor, ai tulburărilor și rătăcirii de la credința adevărată, fac același lucru: fiecare gură cu duh rătăcit, plină de îngâmfarea neștiinței, răspândește tot felul de interpretări prăpăstioase, după prăpastia din mintea sa,
dar nu se teme să spună neseriozitățile spuse de dânsul că sunt Cuvântul Domnului!
Cât de sus este cerul de pământ și de depărtat răsăritul de apus, așa este de departe ce spune Domnul de ce spun aceștia.
Dar ce răspundere vinovată au toți acei care ascunzându-și interesele lor firești sub lozinci biblice, spun: așa zice Domnul!
Doamne Isuse, îndură-Te de Cuvântul Tău și nu-L mai lăsa batjocorit de toți vrăjmașii Tăi.
Înalță-Ți Numele Tău batjocorit și Adevărul Tău mistificat de toți îndrăzneții îngâmfați și lacomi după rău.
Curățește-Ți Biserica Ta și așează în mijlocul ei și în fruntea ei oameni plini de Duhul Sfânt,
înțelepți și smeriți, cu o inimă ascultătoare să grăiască uniți și înflăcărați numai ceea ce spui Tu,
spre mântuirea acestei lumi care așteaptă cunoașterea și mântuirea Ta.
Amin.
+
După Calea Cărții Sfinte tu îndreaptă-ți viața toată
să nu cauți să-i strâmbi tu calea după viața ta stricată
cum fac unii care-n urmă cad pe veșnicia toată
în pierzarea meritată.