După tuns, crește lână nouă
Pr. Iosif Trifa - Ca o oaie fără glas
Pierderi mici - binecuvântări mari
În legătură cu tunsul oilor, să ne gândim încă la ceva. Cu noi e ca și cu oile: după ce foarfeca Domnului ne-a tuns, crește lână nouă. Când Domnul ne ia cu o mână bunurile cele pământești, cu cealaltă ni le dă împătrit.
Noi ne plângem când ne ajung pagubele cele mici, dar ele ne sunt de lipsă pentru a putea primi pe urma lor darurile și binefacerile cele mari.
Dacă am pierdut o slujbă, Domnul ne câștigă alta. Dacă suntem izgoniți dintr-un loc, Domnul ne pregătește altul. Când o ușă ni se închide, Domnul ne deschide alta.
Domnul le-a luat mana israelitenilor atunci când aveau bucatele Canaanului. Și le-a înțărcat apa stâncii atunci când aveau apele Iordanului. Când Domnul ne ia ceva, asta însemnează că El vrea să ne dea mai mult.
Este un lucru constatat: pe locul unde pământul s-a curățit de spini, acolo crește recolta mai bogată.
Tot așa e și cu un ogor sufletesc: unde mai înainte au fost spinii suferințelor, crește cea mai bogată și binecuvântată recoltă duhovnicească.
O, voi, oi din turma cea binecuvântată a Domnului, să nu vă înspăimântați când foarfecele Lui se apropie de „lâna” voastră. „Tunsul” acesta e o binecuvântare. Lâna va crește iarăși, mai mare și mai bogată. Deci puteți cânta liniștit: Fericită pierdere, fericit câștig... Doamne, fii binecuvântat!