Durata şi valoarea
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Creatorii de valoare au durat puţină vreme pe pământ. După cum creaţiile de durată s-au realizat adesea în vreme puţină.
2 - Cu cât este mai puţină durata vieţii unui creator, cu atâta are o mai mare valoare creaţia sa. Pentru că uriaşa cantitate de energie creatoare pusă de Dumnezeu în sufletul lor, neavând timp lung să se descarce pe rând, se descarcă - toată dintr-o dată în timpul cel scurt...
3 - Tunetul lung este totdeauna slab. Tunetul puternic este totdeauna scurt. Suferinţa lungă este mai uşoară, suferinţa scurtă este mai grea...
Tot aşa vieţile prea lungi sunt mai puţin înzestrate pe când cele înzestrate sunt prea scurte.
4 - Cu vorbirile prea lungi, cu poeziile prea lungi, cu promisiunile şi cărţile prea lungi - este tot cam la fel.
Valoarea nu stă în durată, dar durata stă în valoare.
5 - Marea înţelepciune este să cunoşti omul de valoare, creaţia de valoare şi timpul de valoare.
Şi să-ţi fixezi în funcţie de aceste adevăruri alegerea ta, deschiderea ta şi capacitatea ta.
6 - Sunetele scurte fac ecouri lungi, pe când sunetele lungi nu fac nici un ecou.
Vieţile profeţilor noştri mari, au fost scurte. Dar în puţinele lor zeci de ani
(adesea plini şi aceştia de suferinţe de la Dumnezeu şi de nedreptăţi de la oameni),
- au făcut lucrări de o rezonanţă, de un ecou şi de o durată nemuritoare.
7 - Ecoul tunetului puternic se prelungeşte din munte în munte şi din vale în vale, crescând cu fiecare munte şi înfrumuseţându-se cu fiecare vale.
Aşa este şi cu mesajul ceresc adus de profeţii care au trecut printre noi.
Dar picioarele sale tocmai atunci au primit strălucirea luminii - după cum se scrie: cum strălucesc pe munţi picioarele celor ce vestesc Evanghelia (Isaia 52, 7; Rom. 10, 15).
Cu încălţămintea luminii pe picioarele lor goale, au trecut profeţii sfinţi spre ceruri, prin noroiul acestei lumi prin care noi umblăm încălţaţi.
9 - O, câţi înaintaşi ai noştri şi-au descălţat picioarele lor, pentru ca să ne poată încălţa picioarele noastre cu râvna Evangheliei păcii (Efes. 6, 15).
Profetul şi părintele nostru Iosif avea o singură pereche de încălţăminte atât vara cât şi iarna. Dar pe câţi i-a făcut să umble neobosiţi pe drumurile Evangheliei!
10 - Profeţii mari ai lui Dumnezeu şi geniile mari ale omenirii au trăit totdeauna prea puţin. Au lucrat prea puţin, au vorbit prea puţin, au făcut prea puţin. Pentru că acela care ar putea şi mai mult - nu face niciodată de ajuns, - din cauza nevoii nemărginite pe care o au de ei şi timpul şi omenirea până la sfârşit.
11 - Un profet poate înlocui pe o sută de regi, dar nici o sută de regi nu-l pot înlocui pe un profet. Pentru că rege poate fi oricine, - dar profet nu poate fi decât cel trimes de Dumnezeu (Ioan 1, 6).
12 - Pentru un părinte trupesc trebuie să-l binecuvântezi o dată pe Dumnezeu că ţi l-a dat. Dar pentru un părinte duhovnicesc să-L binecuvântezi de o sută de ori.
Pentru că părinte trupesc îţi putea fi orice om - dar părinte sufletesc nu-ţi poate fi decât cel căruia Dumnezeu i-a dat un dar divin.
13 - Noi trebuie să le fim nespus de recunoscători profeţilor neamului nostru care ne-au trezit nouă conştiinţa naţională care ne-a dus la independenţa noastră pământească.
Dar cât de recunoscători trebuie să le fim profeţilor Dumnezeului nostru care ne-au trezit nouă conştiinţa Evangheliei prin care să ajungem la naşterea din nou, adică la independenţa noastră sufletească şi veşnică?
14 - După cum a trebuit să dureze secole până când primii înaintaşi ai conştiinţei noastre naţionale, să reuşească să trezească această conştiinţă în tot poporul - tot aşa trebuieşte încă cine ştie cât timp şi jertfe, până când cei ce caută să ne trezească nouă conştiinţa Evanghelică - să poată ajunge la ţelul acesta greu şi sfânt.
15 - Căci dacă pentru minunea trezirii unei conştiinţe pământeşti între fiii unui neam a fost nevoie de un preţ atât de mare şi de greu - cât de mare şi de greu preţ s-a dat şi încă trebuie să se mai dea, pentru trezirea unei conştiinţe Evanghelice între toţi creştinii!...
16 - Pentru trezirea conştiinţei Evanghelice între toţi creştinii S-a dat întâi Marea Jertfă a lui Hristos, Fiul Unic al lui Dumnezeu, iar după aceasta toate jertfele celor mai buni urmaşi ai lui Isus.
Şi totuşi conştiinţa adevărată a Evangheliei s-a trezit şi este trează abia numai într-un neobişnuit de mic număr de creştini.
17 - De aceea conştiinţa necredinţei şi a vrăjmăşiei contra lui Dumnezeu reuşeşte atât de mult să unească toate forţele răului contra lui Hristos Domnul nostru,
- iar conştiinţa credinţei şi a dragostei faţă de Dumnezeu reuşeşte atât de puţin să unească toate forţele binelui împotriva păcatului şi a lui Satana.
18 - O, noi toţi care suntem pătrunşi de încredinţarea că trebuie muncă şi luptă pentru izbânda cauzei lui Hristos în lume - şi tu suflete, - a sosit ceasul unui salt salvator a unei mari cotituri în atitudinea noastră:
- trebuie să ne hotărâm pentru o muncă de valoare. Şi pentru o luptă de durată.
19 - Valoarea muncii noastre pentru Hristos, trebuie să crească prin numărul nostru, prin cantitatea şi calitatea noastră.
Şi durata luptei noastre trebuie să se întindă pe toată ziua noastră, pe tot anul nostru, pe toată viaţa noastră.
20 - Valoarea muncii noastre pentru Dumnezeu se măsoară numai cu preţul jertfei, al sudorii, al lacrimilor şi al sângelui pe care l-am putut zidi la temelia Evangheliei. Nu există o altă măsură mai mică.
Durata luptei noastre, începe cu prima clipă de după legământul nostru cu Dumnezeu - şi ţine până în ultima clipă a trecerii noastre în veşnicie.
Numai atât. După aceea veşnic şi veşnic nu ni se va mai cere nimic, dar ni se va da, tot da, totul şi totul.
Amin.