Durata și valoarea
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Creatorii de valoare au durat puțină vreme pe pământ. După cum creațiile de durată s-au realizat adesea în vreme puțină.
2 - Cu cât este mai puțină durata vieții unui creator, cu atâta are o mai mare valoare creația sa. Pentru că uriașa cantitate de energie creatoare pusă de Dumnezeu în sufletul lor, neavând timp lung să se descarce pe rând, se descarcă - toată dintr-o dată în timpul cel scurt...
3 - Tunetul lung este totdeauna slab. Tunetul puternic este totdeauna scurt. Suferința lungă este mai ușoară, suferința scurtă este mai grea...
Tot așa viețile prea lungi sunt mai puțin înzestrate pe când cele înzestrate sunt prea scurte.
4 - Cu vorbirile prea lungi, cu poeziile prea lungi, cu promisiunile și cărțile prea lungi - este tot cam la fel.
Valoarea nu stă în durată, dar durata stă în valoare.
5 - Marea înțelepciune este să cunoști omul de valoare, creația de valoare și timpul de valoare.
Și să-ți fixezi în funcție de aceste adevăruri alegerea ta, deschiderea ta și capacitatea ta.
6 - Sunetele scurte fac ecouri lungi, pe când sunetele lungi nu fac nici un ecou.
Viețile profeților noștri mari, au fost scurte. Dar în puținele lor zeci de ani
(adesea plini și aceștia de suferințe de la Dumnezeu și de nedreptăți de la oameni),
- au făcut lucrări de o rezonanță, de un ecou și de o durată nemuritoare.
7 - Ecoul tunetului puternic se prelungește din munte în munte și din vale în vale, crescând cu fiecare munte și înfrumusețându-se cu fiecare vale.
Așa este și cu mesajul ceresc adus de profeții care au trecut printre noi.
Dar picioarele sale tocmai atunci au primit strălucirea luminii - după cum se scrie: cum strălucesc pe munți picioarele celor ce vestesc Evanghelia (Isaia 52, 7; Rom. 10, 15).
Cu încălțămintea luminii pe picioarele lor goale, au trecut profeții sfinți spre ceruri, prin noroiul acestei lumi prin care noi umblăm încălțați.
9 - O, câți înaintași ai noștri și-au descălțat picioarele lor, pentru ca să ne poată încălța picioarele noastre cu râvna Evangheliei păcii (Efes. 6, 15).
Profetul și părintele nostru Iosif avea o singură pereche de încălțăminte atât vara cât și iarna. Dar pe câți i-a făcut să umble neobosiți pe drumurile Evangheliei!
10 - Profeții mari ai lui Dumnezeu și geniile mari ale omenirii au trăit totdeauna prea puțin. Au lucrat prea puțin, au vorbit prea puțin, au făcut prea puțin. Pentru că acela care ar putea și mai mult - nu face niciodată de ajuns, - din cauza nevoii nemărginite pe care o au de ei și timpul și omenirea până la sfârșit.
11 - Un profet poate înlocui pe o sută de regi, dar nici o sută de regi nu-l pot înlocui pe un profet. Pentru că rege poate fi oricine, - dar profet nu poate fi decât cel trimes de Dumnezeu (Ioan 1, 6).
12 - Pentru un părinte trupesc trebuie să-l binecuvântezi o dată pe Dumnezeu că ți l-a dat. Dar pentru un părinte duhovnicesc să-L binecuvântezi de o sută de ori.
Pentru că părinte trupesc îți putea fi orice om - dar părinte sufletesc nu-ți poate fi decât cel căruia Dumnezeu i-a dat un dar divin.
13 - Noi trebuie să le fim nespus de recunoscători profeților neamului nostru care ne-au trezit nouă conștiința națională care ne-a dus la independența noastră pământească.
Dar cât de recunoscători trebuie să le fim profeților Dumnezeului nostru care ne-au trezit nouă conștiința Evangheliei prin care să ajungem la nașterea din nou, adică la independența noastră sufletească și veșnică?
14 - După cum a trebuit să dureze secole până când primii înaintași ai conștiinței noastre naționale, să reușească să trezească această conștiință în tot poporul - tot așa trebuiește încă cine știe cât timp și jertfe, până când cei ce caută să ne trezească nouă conștiința Evanghelică - să poată ajunge la țelul acesta greu și sfânt.
15 - Căci dacă pentru minunea trezirii unei conștiințe pământești între fiii unui neam a fost nevoie de un preț atât de mare și de greu - cât de mare și de greu preț s-a dat și încă trebuie să se mai dea, pentru trezirea unei conștiințe Evanghelice între toți creștinii!...
16 - Pentru trezirea conștiinței Evanghelice între toți creștinii S-a dat întâi Marea Jertfă a lui Hristos, Fiul Unic al lui Dumnezeu, iar după aceasta toate jertfele celor mai buni urmași ai lui Isus.
Și totuși conștiința adevărată a Evangheliei s-a trezit și este trează abia numai într-un neobișnuit de mic număr de creștini.
17 - De aceea conștiința necredinței și a vrăjmășiei contra lui Dumnezeu reușește atât de mult să unească toate forțele răului contra lui Hristos Domnul nostru,
- iar conștiința credinței și a dragostei față de Dumnezeu reușește atât de puțin să unească toate forțele binelui împotriva păcatului și a lui Satana.
18 - O, noi toți care suntem pătrunși de încredințarea că trebuie muncă și luptă pentru izbânda cauzei lui Hristos în lume - și tu suflete, - a sosit ceasul unui salt salvator a unei mari cotituri în atitudinea noastră:
- trebuie să ne hotărâm pentru o muncă de valoare. Și pentru o luptă de durată.
19 - Valoarea muncii noastre pentru Hristos, trebuie să crească prin numărul nostru, prin cantitatea și calitatea noastră.
Și durata luptei noastre trebuie să se întindă pe toată ziua noastră, pe tot anul nostru, pe toată viața noastră.
20 - Valoarea muncii noastre pentru Dumnezeu se măsoară numai cu prețul jertfei, al sudorii, al lacrimilor și al sângelui pe care l-am putut zidi la temelia Evangheliei. Nu există o altă măsură mai mică.
Durata luptei noastre, începe cu prima clipă de după legământul nostru cu Dumnezeu - și ține până în ultima clipă a trecerii noastre în veșnicie.
Numai atât. După aceea veșnic și veșnic nu ni se va mai cere nimic, dar ni se va da, tot da, totul și totul.
Amin.