E-atât de greu
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
E-atât de greu prin valea umbrei
și-a-ntunericului lung,
de când mi-s pașii fără stare
am obosit și tot n-ajung.
Privim spre zările-așteptării
și nici o rază nu zărim
de-nchisul prag al îndurării
zadarnic fruntea ne-o zdrobim.
O, unde e făgăduința
slăvitei Reveniri curând?
ni s-au topit de lacrimi ochii
și inimile așteptând.
Când oare vom zări Limanul
spre care-am obosit vâslind
și Ținta dinspre care ochii
iubirii nu se mai desprind?
Când oare vom vedea sfârșitul
acestei lupte îndelungi
și se vor șterge de pe suflet
aceste-nsângerate dungi?
Când oare, că și ieri și astăzi
și mâine-avem același drum,
o Doamne-nvie-ne nădejdea
din proaspătul răbdării scrum.