Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu, dar seamănă cu el. Şi el însuşi zicea: Eu sunt.
Numai sufletul acela cu care s-a făcut minunea vindecării, are nobila virtute a smereniei
şi marele curaj al sincerităţii, de a-şi mărturisi vina,
şi de a-şi recunoaşte păcatul,
şi de a nu-şi ascunde boala de care a suferit în trecutul său.
Cel care nu-i vindecat de boala lui, acela şi-o ascunde, şi nu şi-o arată, nu şi-o recunoaşte.
Dar acela care vorbeşte cu curaj şi cu sinceritate despre starea lui rea, recunoscându-şi-o, dovedeşte adesea că a scăpat de boală,
că s-a vindecat de orbie şi că a scăpat de ea.
Cel care nu vorbeşte despre păcatul său,
cel care îl ascunde încă,
cel care se supără când alţii vorbesc despre el,
acela încă n-a scăpat de păcat şi nu s-a vindecat de orbie. Acela este încă tot robul păcatului său, tot robul mândriei şi orbiei sale vechi sau noi.
Dacă ai curajul să mărturiseşti Evanghelia la vecinii şi cunoscuţii tăi, chemându-i la Hristos şi îndemnându-i la viaţa sfântă şi evlavioasă, fără să fii totuşi făţarnic sau neruşinat,
aceasta este adesea, dovada unei adevărate schimbări în bine,
căci omul cel prefăcut, oricât ar fi de neruşinat, totuşi nu prea are curajul să predice vecinilor şi cunoscuţilor lui. Deşi mai este şi câte unul de acesta.
Dar acela se duce de obicei să predice cam prin alte părţi, unde nu-i prea cunoscut
şi unde nu-i poate spune nimeni: tu vorbeşti altora? Nu ţi-e ruşine? Taci şi ieşi afară, nu mai vorbi nimănui până nu te vindeci şi nu te îndrepţi tu mai întâi. Nu te vedem noi zilnic cum trăieşti, cum te porţi, cum vorbeşti? Tu care fumezi, care bei, care umbli cu cei stricaţi şi care vorbeşti mânios, răzbunător şi nechibzuit, mai bine vindecă-te tu întâi, apoi vorbeşte. Sau dacă nu vrei, mai bine taci.
Ca să nu fii şi mai osândit. Şi de Dumnezeu şi de oameni.
Iar dacă totuşi vorbeşti despre Domnul şi despre mântuire, dragul meu, să ai curajul a spune mai întâi vecinilor şi cunoscuţilor tăi,
căci dacă aceştia n-au ce să-ţi zică împotrivă, ci îţi vor da dreptate,
chiar dacă nu te vor urma,
aceasta va fi mărturia bună despre însănătoşirea ta.
Dacă nu vrei şi nu vrei să te îndrepţi,
dacă nu vrei să renunţi la trufia ta,
dacă mândria ta nu te lasă să recunoşti că ai păcate,
că eşti rătăcit, că eşti nesupus şi neascultător,
- teme-te totuşi de Dumnezeu, care va face lucrul acela fără cruţare în Ziua Mâniei Lui!
Iar dacă nu se teme cineva nici de Dumnezeu, acela este cu adevărat un demon.
O, Doamne şi Dumnezeul nostru,
Te rugăm dăruieşte-ne şi ne păstrează o inimă plină de smerenie şi de iubire curată faţă de Tine şi de Adevăr.
Nu lăsa să ne mândrim cu talentele noastre ca să dispreţuim mustrarea frăţească şi să mergem pe calea neascultării la pierzare.
Ci luminând ochii noştri, fă să fim ascultători de Tine, prin învăţătura şi fraţii noştri, să nu cădem în osânda diavolului ca el,
ci fă oricum, să ne mântuim.
Amin.