Erai căzut, căzut...
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Erai căzut, căzut în patimi grele
zăceai în groapa negrului păcat
când te-am căutat...
când lacrimile Mele
şi Sângele Iertării te-au scăpat.
Erai căzut, căzut - dar Bunul Tată
n-a vrut să pieri pe veci nemântuit
şi te-a chemat
şi dragostea Lui toată
prin Jertfa Mea spre tine a venit.
Erai căzut, dar Duhul Sfânt în tine
lumina Lui cerească a aprins
şi te-ai văzut...
şi te-ai întors la Mine
şi eşti pe veci în harul Meu cuprins!
Erai căzut, căzut, - dar o iertare
deplină Dumnezeu ţi-a dăruit
de-acum mereu
slujeşte-I cu-ascultare
şi vei primi cât nici vei fi gândit!
+
Grija mântuirii tale niciodată să nu-ţi laşi
nici pe mâine
nici pe soartă
nici pe moarte
sau urmaşi.
Dacă singur nu-ţi porţi grija
cine altul să-ţi mai poarte?
dacă-s vii - şi nu le pasă
cui să-i pese după moarte?