
Apoi, Isus a zis: Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.
Hristos n-a venit şi n-a vorbit numai pentru inimă, ci şi pentru minte.
N-a venit şi n-a vorbit numai pentru credinţă, ci şi pentru judecată.
N-a venit numai pentru sentiment, ci şi pentru raţiune. Deci pentru întreaga noastră fiinţă.
El a zis: Judecaţi voi singuri ce spun... Pentru că ceea ce vă spun Eu este Adevărul,
iar Adevărul trebuie să fie judecat întâi cu mintea, apoi primit cu inima.
Numai cu inima, fără minte, nu-L poţi înţelege pe Hristos.
Şi nici cu mintea, fără inimă.
Trebuiesc amândouă, fiecare la locul ei şi în măsura ei.
Cei ce nu văd, să vadă - a spus Isus.
Adică cei care n-au cunoscut cu mintea lor până acum adevărul mântuirii, trebuie să judece bine, adâncit, Cuvintele Mele şi pătrunzându-le
Iar cei care au ajuns să vadă Adevărul cel nou al Evangheliei şi să cunoască învăţătura cea adevărată, limpede şi luminoasă,
cei cărora li s-au deschis ochii pentru ca să vadă lucrurile duhovniceşti,
aceştia să ajungă apoi orbi pentru celelalte învăţături străine şi lucruri din lume,
orbi pentru toate ereziile, ispitele sau poftele către care mai înainte de a-L vedea şi cunoaşte pe Hristos aveau toţi ochii atât de deschişi.
Sufletul cel care judecă bine, adică cercetează şi înţelege drept Cuvântul Cel Sfânt al Domnului, aşa şi ajunge.
Acela dintr-un orb din naştere, ajunge să vadă lumina, să o simtă, să o cunoască, să o iubească şi caute.
Iar după ce are lumina aceasta prin învăţătura sănătoasă, ajunge un orb faţă de păcat şi faţă de rătăcire.
Pentru aceasta a venit Hristos la noi şi pentru aceasta venim noi la El.
Preadulce şi Bun Mântuitorul nostru,
Te rugăm să faci mintea noastră atentă asupra Cuvântului Tău Sfânt, pentru ca prin ascultarea învăţăturii să cunoaştem bine calea pe care apoi să umblăm frumos, rodnic şi neîncetat,
statornici în Tine şi cu Tine, până la capătul vieţii noastre.
Pentru că în Adevărul Tău primit şi înţeles cu mintea, printr-o judecată ordonată şi coaptă,
şi în Dragostea Ta urmată cu simţurile printr-o viaţă rodnică şi smerită,
stă toată mântuirea noastră şi toată lauda Ta.
Amin.