Eu nu mă tem de moarte
Traian Dorz - Hristos - Sfințitorul nostru
Prin apele nălţimii văd vulturii de pradă
rotindu-se cu ură deasupra mea şi azi,
aşteaptă numai clipa prielnică să cadă
să-mi sfâşie fiinţa, s-o-mprăştie prin brazi.
Eu nu mă tem de moarte, dar chiar de m-ar ucide,
comoara care-o apăr n-o pot răpi nicicând
căci drumul către dânsa un sol de foc l-nchide
puterea care-o ţine o apără tăcând.
Eu nu mă tem de moarte căci cântecele mele
şi lupta mea şi jertfa nălţate lui Hristos,
mă vor schimba în râuri, în lanuri şi în stele
- şi nimenea nu poate trăi fără Frumos.
Tot ce-am nălţat din suflet în veac nu se va frânge,
tot ce-am aprins în alţii va arde-n veci curat,
tot ce-am udat cu lacrimi şi-am altoit cu sânge,
cu cât e mai furtună, rodi-va mai bogat.
Cât de târziu, odată, va fi să mă dezgroape
o spadă, ori o harfă, ori un avânt slăvit
- şi s-or mira urmaşii cât le eram aproape
câţi m-au ucis prin veacuri şi totuşi n-am murit!
+
Puteri nimicitoare, întruna se vor ţine
naintea şi în urma a tot ce este bine
de-aceea totdeauna fii credincios şi tare
şi-l apără de-aceste puteri nimicitoare.