Isus le-a vorbit din nou, și a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
Pe lângă celelalte daruri ale Luminii, în ea se găsește și Adevărul.
Nu poți cunoaște Adevărul nici despre lucruri nici despre oameni nici despre tine, nici despre nimic decât la lumina lui Hristos.
Nu poți vedea soarele decât venind la soare.
Și tot așa nu-L poți cunoaște nici pe Hristos, decât venind la El.
Nu poți cunoaște culorile,
nici forma adevărată a lucrurilor și ființelor,
decât venind la lumină.
Dar nu la orice lumină, ci numai la lumina Soarelui, la lumina lui Dumnezeu.
Tot așa nu poți cunoaște adevărul curat cu privire la nici un lucru, dacă nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
Și vezi totul.
Și vezi limpede.
Vezi, nu numai forma dinafară, ci și în lumina lucrurilor, adică sensul adânc al vieții. Duhul și intenția din oameni și din lucruri.
Nici o altă lumină nu este sigură, numai lumina lui Dumnezeu. Toate celelalte se sting. Sau se sfârșesc. Sau se întrerup. Sau se strică.
Nici o altă lumină nu este plăcută, ca lumina Lui. Toate celelalte supără vederea. Sau mirosul. Sau nervii.
Toate celelalte lumini sunt mărginite la o vreme mai scurtă sau mai lungă. La un loc mai mic sau mai mare. Se sting curând.
Sau luminează numai pe unii. Sau luminează numai o parte...
Toate celelalte lumini sunt vătămătoare sănătății.
Toate celelalte lumini sunt lipsite de viață și de putere. Nimic nu poate nici crește, nici rodi prin căldura și puterea lor, înșelătoare sau moartă.
Toate celelalte lumini sunt nimicitoare. Nu pot rămâne mereu cu aceeași strălucire sau putere sau mărime.
Toate celelalte lumini nu pot trăi prin ele însele, ci prin mijloace dinafară.
Toate celelalte lumini își au o vreme... și apoi îmbătrânesc și trec, fără întoarcere. Și lumina din seu și cea de petrol și cea de electricitate. Pe măsură ce se înlocuiesc una pe alta, în viața omenirii.
Numai lumina soarelui, lumina lui Hristos, care este unică, are mereu aceeași viață și putere neschimbată.
Ea nu se stinge, nu se întrerupe, nu se sfârșește...
Umblă peste fața lumii întregi pentru a-i lumina și încălzi și bucura pe toți.
Ea poartă sănătatea și veselia în ea însăși.
Ea nu se nimicește niciodată și luminează pe orice ființă și orice lucru.
Ea naște viața și o întreține, înnoind-o mereu pe pământ.
Ea nu-și schimbă puterea sau mărimea.
Ea nu-i odată prea fierbinte ca să ardă lumea, iar altădată prea slabă ca s-o înghețe.
De mii de ani are aceeași temperatură neschimbată, pentru fiecare parte de lume ca la început.
Lumina soarelui, lumina care vine de la Dumnezeu, își are în ea însăși izvorul ei.
Ea arde mereu și nu mai scade.
Ea de mii de ani se consumă mereu - și nu se mai sfârșește.
Ea nici nu arată că i s-ar micșora puterea.
Este mereu tânără și veselă. Fiecare răsărit e frumos, ca și fiecare apus. Dacă l-ai văzut și ieri nu te plictisești astăzi, ci îl dorești fiindcă fiecare este unic.
Lumina aceasta este zilnic, clipă de clipă de neapărată trebuință atât pentru viața oricărei ființe cât și pentru a întregii lumi.
Ce ar fi o clipă fără ea?
Cine a avut nevoie de ea ieri, are și astăzi și o dorește totdeauna. Numai când o vezi ești liniștit.
Lipsa ei este nu numai nesănătate, ci și neliniște pe lângă toate celelalte. Iar apoi moarte și întuneric pe veșnicie.
Aceasta este lumina lui Hristos pentru fiecare suflet,
și pentru toată omenirea
și pentru toată creațiunea Sa.
Fiindcă Isus Hristos este Lumina. Toată Lumina. Și Unica Lumină adevărată, vie, nesfârșită, curată și pentru toți.
Alta în afară de El, nu mai este!
De aceea cine nu vrea să vină la Hristos, va pieri în întunericul și gheața veșnică.
Fiindcă dincolo de Hristos, totul este și totul rămâne veșnic în întuneric și în moarte.
O Dumnezeul nostru și Lumina noastră, Isus Hristos,
slavă veșnică Ție.
Slavă Ție Lumină și Adevăr Unic și Veșnic care luminezi priceperea noastră îndrumând-o fericită spre Tainele Tale pe care le-ai făcut și ni le-ai lăsat, numai pentru ca noi descoperindu-le, să gustăm de fiecare dată o negrăită și strălucită bucurie (1 Petru 1, 8).
pentru ca gustându-le tot mai fericiți să ne închinăm Ție, cu tot mai adâncă recunoștință, împărtășindu-ne astfel
veșnic mai din plin și veșnic mai fericiți, din Tine, Suprema și Eterna Fericire a tuturor celor create de Tine, prin Tine și pentru Tine (Rom. 11, 36).
Amin.