Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
Pe lângă celelalte daruri ale Luminii, în ea se găseşte şi Adevărul.
Nu poţi cunoaşte Adevărul nici despre lucruri nici despre oameni nici despre tine, nici despre nimic decât la lumina lui Hristos.
Nu poţi vedea soarele decât venind la soare.
Şi tot aşa nu-L poţi cunoaşte nici pe Hristos, decât venind la El.
Nu poţi cunoaşte culorile,
nici forma adevărată a lucrurilor şi fiinţelor,
decât venind la lumină.
Dar nu la orice lumină, ci numai la lumina Soarelui, la lumina lui Dumnezeu.
Tot aşa nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la nici un lucru, dacă nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
Şi vezi totul.
Şi vezi limpede.
Vezi, nu numai forma dinafară, ci şi în lumina lucrurilor, adică sensul adânc al vieţii. Duhul şi intenţia din oameni şi din lucruri.
Nici o altă lumină nu este sigură, numai lumina lui Dumnezeu. Toate celelalte se sting. Sau se sfârşesc. Sau se întrerup. Sau se strică.
Nici o altă lumină nu este plăcută, ca lumina Lui. Toate celelalte supără vederea. Sau mirosul. Sau nervii.
Toate celelalte lumini sunt mărginite la o vreme mai scurtă sau mai lungă. La un loc mai mic sau mai mare. Se sting curând.
Sau luminează numai pe unii. Sau luminează numai o parte...
Toate celelalte lumini sunt vătămătoare sănătăţii.
Toate celelalte lumini sunt lipsite de viaţă şi de putere. Nimic nu poate nici creşte, nici rodi prin căldura şi puterea lor, înşelătoare sau moartă.
Toate celelalte lumini sunt nimicitoare. Nu pot rămâne mereu cu aceeaşi strălucire sau putere sau mărime.
Toate celelalte lumini nu pot trăi prin ele însele, ci prin mijloace dinafară.
Toate celelalte lumini îşi au o vreme... şi apoi îmbătrânesc şi trec, fără întoarcere. Şi lumina din seu şi cea de petrol şi cea de electricitate. Pe măsură ce se înlocuiesc una pe alta, în viaţa omenirii.
Numai lumina soarelui, lumina lui Hristos, care este unică, are mereu aceeaşi viaţă şi putere neschimbată.
Ea nu se stinge, nu se întrerupe, nu se sfârşeşte...
Umblă peste faţa lumii întregi pentru a-i lumina şi încălzi şi bucura pe toţi.
Ea poartă sănătatea şi veselia în ea însăşi.
Ea nu se nimiceşte niciodată şi luminează pe orice fiinţă şi orice lucru.
Ea naşte viaţa şi o întreţine, înnoind-o mereu pe pământ.
Ea nu-şi schimbă puterea sau mărimea.
Ea nu-i odată prea fierbinte ca să ardă lumea, iar altădată prea slabă ca s-o îngheţe.
De mii de ani are aceeaşi temperatură neschimbată, pentru fiecare parte de lume ca la început.
Lumina soarelui, lumina care vine de la Dumnezeu, îşi are în ea însăşi izvorul ei.
Ea arde mereu şi nu mai scade.
Ea de mii de ani se consumă mereu - şi nu se mai sfârşeşte.
Ea nici nu arată că i s-ar micşora puterea.
Este mereu tânără şi veselă. Fiecare răsărit e frumos, ca şi fiecare apus. Dacă l-ai văzut şi ieri nu te plictiseşti astăzi, ci îl doreşti fiindcă fiecare este unic.
Lumina aceasta este zilnic, clipă de clipă de neapărată trebuinţă atât pentru viaţa oricărei fiinţe cât şi pentru a întregii lumi.
Ce ar fi o clipă fără ea?
Cine a avut nevoie de ea ieri, are şi astăzi şi o doreşte totdeauna. Numai când o vezi eşti liniştit.
Lipsa ei este nu numai nesănătate, ci şi nelinişte pe lângă toate celelalte. Iar apoi moarte şi întuneric pe veşnicie.
Aceasta este lumina lui Hristos pentru fiecare suflet,
şi pentru toată omenirea
şi pentru toată creaţiunea Sa.
Fiindcă Isus Hristos este Lumina. Toată Lumina. Şi Unica Lumină adevărată, vie, nesfârşită, curată şi pentru toţi.
Alta în afară de El, nu mai este!
De aceea cine nu vrea să vină la Hristos, va pieri în întunericul şi gheaţa veşnică.
Fiindcă dincolo de Hristos, totul este şi totul rămâne veşnic în întuneric şi în moarte.
O Dumnezeul nostru şi Lumina noastră, Isus Hristos,
slavă veşnică Ţie.
Slavă Ţie Lumină şi Adevăr Unic şi Veşnic care luminezi priceperea noastră îndrumând-o fericită spre Tainele Tale pe care le-ai făcut şi ni le-ai lăsat, numai pentru ca noi descoperindu-le, să gustăm de fiecare dată o negrăită şi strălucită bucurie (1 Petru 1, 8).
pentru ca gustându-le tot mai fericiţi să ne închinăm Ţie, cu tot mai adâncă recunoştinţă, împărtăşindu-ne astfel
veşnic mai din plin şi veşnic mai fericiţi, din Tine, Suprema şi Eterna Fericire a tuturor celor create de Tine, prin Tine şi pentru Tine (Rom. 11, 36).
Amin.