Tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu sunt proslăvit în ei.
Fiul lui Dumnezeu spune Tatălui că ucenicii Săi sunt ai Lui pentru ca Numele lui Dumnezeu Tatăl fiind chemat peste ei, să ştie toţi că nu numai slujba pe care o fac, dar şi puterea care îi păzeşte - sunt ale lui Dumnezeu.
Tot ce este al Meu, este al Tău şi ceea ce este al Tău este al Meu
şi Eu sunt proslăvit în ei.
Hristos a putut mântui lumea şi fără ucenicii Săi, dacă ar fi vrut să înlăture cu totul împreună-lucrarea lor cu El.
După cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru şi fără Întruparea ca om a Fiului Său Isus Hristos. Căci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putinţă (Matei 19, 26).
Dar în Înţelepciunea Sa cea veşnică El a ales să fie astfel mântuirea, căci în acest fel a ştiut El că ar fi cel mai bine.
Mântuitorul ar fi putut să Se Întrupeze venind în lume şi în alt fel, pentru că Dumnezeu fiind, El nu putea fi îngrădit de legi omeneşti.
Dar a ales-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca mijlocitoarea celei mai binecuvântate căi, prin care trebuia să vină El între oameni, pentru mântuirea oamenilor.
Fiindcă nici o altă cale nu era mai potrivită.
Nici un alt mijloc nu era mai bun.
Nici o altă fiinţă nu era mai curată ca ea, spre a fi mai vrednică de Sfinţenia Celui ce venea să sfinţească toate. De la Dumnezeu, pentru Dumnezeu.
De ce Preasfintei Fecioare Maria i s-a închinat arhanghelul strălucit zicându-i:
- Pentru că Duhul Sfânt Se pogorâse peste ea, Puterea Celui Preaînalt o umbrise şi Sfântul care Se năştea din ea era Fiul lui Dumnezeu.
Iată, toată lucrarea Sfintei Treimi, se desăvârşea în clipa aceea printr-o singură fiinţă omenească, pentru toată omenirea.
Duhul Sfânt Se pogorâse peste Maica Domnului, înainte de a Se pogorî peste apostoli şi peste Biserică.
Puterea Celui Preaînalt o învăluise cu o strălucire eternă şi unică.
Şi împărtăşirea cu Hristos prin primirea în fiinţa ei a Trupului şi Sângelui Său Sfânt, o sfinţea pe ea cel mai dintâi. Şi cel mai presus. Înaintea tuturor.
De ce Hristos Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi - ca spre nişte înălţimi - şi le-a zis:
- Pentru că după cum Preasfânta Fecioară în clipa aceea avea în sine prin Hristos, toată lucrarea viitoare a Sfintei Treimi,
- tot aşa toată desfăşurarea lucrării de mântuire pe care Dumnezeu în toate feluritele Sale înfăţişări urma să o desăvârşească,
- Hristos o vedea în sfinţii Săi apostoli. Hristos vedea atunci în ei toată Biserica Sa. Tot nemărginitul număr al celor ce se vor mântui prin Cuvântul mărturisit de ei.
Viitorul stă în prezent. După cum lanurile de mâine stau în sacii cu sămânţă de azi.
După cum roadele de la toamnă stau în sapa din mâinile gospodarului.
După cum clădirea viitoare stă în pietrele sau în lemnul pe care le strângi acum.
După cum adunarea de mâine stă în cuvântul pe care tu îl mărturiseşti cu putere azi.
În Preacurata Fecioară, Maica Domnului Isus, îngerul slăvit vedea unicul vas învrednicit de toată lucrarea tainică a Sfintei Treimi. De aceea s-a apropiat cu veneraţie şi s-a plecat în faţa ei, fiindcă se pleca în faţa lui Dumnezeu din ea.
Ridicându-Şi privirile spre ucenicii Săi, Mântuitorul Îşi arăta toată preţuirea Lui pentru jertfa şi lupta pe care o vor duce ei pentru împlinirea voii Tatălui. Şi pentru răspândirea lucrării Sfântului Duh, prin puterea Evangheliei Sale.
Tot ce este astăzi şi va fi până la sfârşitul veacurilor prin Hristos şi Biserică în lume şi în ceruri - în clipa aceea era în apostolii Domnului.
Preasfânta Fecioară ar fi putut atunci zădărnici planul lui Dumnezeu, - depindea de ea.
Dar nu l-a zădărnicit ci l-a împlinit în chip atât de minunat.
- şi aşa cuvine-se cu adevărat, să o fericească.
Sfinţii apostoli ar fi putut şi ei zădărnici planul lui Hristos - cum l-au zădărnicit cărturarii şi fariseii (Luca 7, 30).
- Dar nu l-au zădărnicit, ci l-au împlinit cu preţul unor jertfe asemănătoare cu Jertfa Lui.
Vor fi binecuvântaţi în veci. Căci Hristos a fost proslăvit atât de frumos prin ei.
De aceea şi ei vor fi proslăviţi în El.
Veşnică proslăvire Ţie Dumnezeul nostru Atotputernic şi Înţelept.
Binecuvântată să fie Împărăţia Ta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Şi binecuvântate să fie vasele alese şi sfinte prin care ne-ai adus această Împărăţie.
Alese înaintea Ta. Şi sfinte înaintea noastră.
Te rugăm Dumnezeul nostru ajută-ne să dăm totdeauna cinstea cuvenită acelora care Te-au ajutat să ne ajuţi pe noi.
Şi Te rugăm ajută-ne ca după cum noi Te binecuvântăm pe Tine din pricina altora - tot aşa şi noi să putem face pe alţii să Te binecuvânteze din pricina noastră.
Amin.
+
Sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Vasile Cel Mare, sfântul Grigore din Nazians ca şi ceilalţi mari sfinţi ai Bisericii şi biruitori ai lui Hristos, vor fi pentru noi întotdeauna,
prin cuvântul lor şi prin pilda vieţii lor,
un mare ajutor.
Prin învăţătura lor înţelegem şi mai bine învăţătura Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Şi prin pilda vieţii şi biruinţei lor, ne întărim în lupta Domnului.
Ei sunt vrednici de toată dragostea şi cinstirea noastră.
Păr. Iosif Trifa.