Tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu, și Eu sunt proslăvit în ei.
Fiul lui Dumnezeu spune Tatălui că ucenicii Săi sunt ai Lui pentru ca Numele lui Dumnezeu Tatăl fiind chemat peste ei, să știe toți că nu numai slujba pe care o fac, dar și puterea care îi păzește - sunt ale lui Dumnezeu.
Tot ce este al Meu, este al Tău și ceea ce este al Tău este al Meu
și Eu sunt proslăvit în ei.
Hristos a putut mântui lumea și fără ucenicii Săi, dacă ar fi vrut să înlăture cu totul împreună-lucrarea lor cu El.
După cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru și fără Întruparea ca om a Fiului Său Isus Hristos. Căci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putință (Matei 19, 26).
Dar în Înțelepciunea Sa cea veșnică El a ales să fie astfel mântuirea, căci în acest fel a știut El că ar fi cel mai bine.
Mântuitorul ar fi putut să Se Întrupeze venind în lume și în alt fel, pentru că Dumnezeu fiind, El nu putea fi îngrădit de legi omenești.
Dar a ales-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca mijlocitoarea celei mai binecuvântate căi, prin care trebuia să vină El între oameni, pentru mântuirea oamenilor.
Fiindcă nici o altă cale nu era mai potrivită.
Nici un alt mijloc nu era mai bun.
Nici o altă ființă nu era mai curată ca ea, spre a fi mai vrednică de Sfințenia Celui ce venea să sfințească toate. De la Dumnezeu, pentru Dumnezeu.
De ce Preasfintei Fecioare Maria i s-a închinat arhanghelul strălucit zicându-i:
- Pentru că Duhul Sfânt Se pogorâse peste ea, Puterea Celui Preaînalt o umbrise și Sfântul care Se năștea din ea era Fiul lui Dumnezeu.
Iată, toată lucrarea Sfintei Treimi, se desăvârșea în clipa aceea printr-o singură ființă omenească, pentru toată omenirea.
Duhul Sfânt Se pogorâse peste Maica Domnului, înainte de a Se pogorî peste apostoli și peste Biserică.
Puterea Celui Preaînalt o învăluise cu o strălucire eternă și unică.
Și împărtășirea cu Hristos prin primirea în ființa ei a Trupului și Sângelui Său Sfânt, o sfințea pe ea cel mai dintâi. Și cel mai presus. Înaintea tuturor.
De ce Hristos Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi - ca spre niște înălțimi - și le-a zis:
- Pentru că după cum Preasfânta Fecioară în clipa aceea avea în sine prin Hristos, toată lucrarea viitoare a Sfintei Treimi,
- tot așa toată desfășurarea lucrării de mântuire pe care Dumnezeu în toate feluritele Sale înfățișări urma să o desăvârșească,
- Hristos o vedea în sfinții Săi apostoli. Hristos vedea atunci în ei toată Biserica Sa. Tot nemărginitul număr al celor ce se vor mântui prin Cuvântul mărturisit de ei.
Viitorul stă în prezent. După cum lanurile de mâine stau în sacii cu sămânță de azi.
După cum roadele de la toamnă stau în sapa din mâinile gospodarului.
După cum clădirea viitoare stă în pietrele sau în lemnul pe care le strângi acum.
După cum adunarea de mâine stă în cuvântul pe care tu îl mărturisești cu putere azi.
În Preacurata Fecioară, Maica Domnului Isus, îngerul slăvit vedea unicul vas învrednicit de toată lucrarea tainică a Sfintei Treimi. De aceea s-a apropiat cu venerație și s-a plecat în fața ei, fiindcă se pleca în fața lui Dumnezeu din ea.
Ridicându-Și privirile spre ucenicii Săi, Mântuitorul Își arăta toată prețuirea Lui pentru jertfa și lupta pe care o vor duce ei pentru împlinirea voii Tatălui. Și pentru răspândirea lucrării Sfântului Duh, prin puterea Evangheliei Sale.
Tot ce este astăzi și va fi până la sfârșitul veacurilor prin Hristos și Biserică în lume și în ceruri - în clipa aceea era în apostolii Domnului.
Preasfânta Fecioară ar fi putut atunci zădărnici planul lui Dumnezeu, - depindea de ea.
Dar nu l-a zădărnicit ci l-a împlinit în chip atât de minunat.
- și așa cuvine-se cu adevărat, să o fericească.
Sfinții apostoli ar fi putut și ei zădărnici planul lui Hristos - cum l-au zădărnicit cărturarii și fariseii (Luca 7, 30).
- Dar nu l-au zădărnicit, ci l-au împlinit cu prețul unor jertfe asemănătoare cu Jertfa Lui.
Vor fi binecuvântați în veci. Căci Hristos a fost proslăvit atât de frumos prin ei.
De aceea și ei vor fi proslăviți în El.
Veșnică proslăvire Ție Dumnezeul nostru Atotputernic și Înțelept.
Binecuvântată să fie Împărăția Ta Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Și binecuvântate să fie vasele alese și sfinte prin care ne-ai adus această Împărăție.
Alese înaintea Ta. Și sfinte înaintea noastră.
Te rugăm Dumnezeul nostru ajută-ne să dăm totdeauna cinstea cuvenită acelora care Te-au ajutat să ne ajuți pe noi.
Și Te rugăm ajută-ne ca după cum noi Te binecuvântăm pe Tine din pricina altora - tot așa și noi să putem face pe alții să Te binecuvânteze din pricina noastră.
Amin.
+
Sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Vasile Cel Mare, sfântul Grigore din Nazians ca și ceilalți mari sfinți ai Bisericii și biruitori ai lui Hristos, vor fi pentru noi întotdeauna,
prin cuvântul lor și prin pilda vieții lor,
un mare ajutor.
Prin învățătura lor înțelegem și mai bine învățătura Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Și prin pilda vieții și biruinței lor, ne întărim în lupta Domnului.
Ei sunt vrednici de toată dragostea și cinstirea noastră.
Păr. Iosif Trifa.