Evanghelia de duminică: bogatul nemilos şi Lazăr cel sărac

„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in supțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire.

La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu fărămiturile, care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele.

Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui, și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și moaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta”.

„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată”. Bogatul a zis: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin”. Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei”. „Nu, părinte Avraame”, a zis el; „ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi”. Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți”.(Luca 16, 19-31).

Ce vrea să ne înveţe Evanghelia aceasta? Nu cumva să credeţi că ne-ar învăţa Evanghelia că toţi bogaţii trec în iad şi toţi săracii dobândesc raiul (sunt şi între săraci atâţia beţivani, suduitori şi prăpădiţi). Nu avuţia l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad, ci l-a trecut inima lui rea şi împietrită.

Bogatul din Evanghelie este pus înaintea noastră cu învăţătură să băgăm de seamă căci avuţia dacă apucă a ne stăpâni ea pe noi, se face o piedică pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pe unii avuţia îi trage în spinii grijilor şi alergărilor trecătoare (Luca 8, 14), pe alţii îi bagă în boala zgârceniei, şi iarăşi pe alţii, ca pe bogatul din Evanghelia de duminică, îi aruncă şi îi îneacă în valurile desfătărilor, beţiilor şi plăcerilor. Pentru acestea zicea Isus că anevoie vor intra bogaţii în Împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 10, 23).

Creştinilor! Nu averea l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad, ci necredinţa lui. El nu credea că mai este şi dincolo de mormânt o altă viaţă care răsplăteşte, sau pedepseşte faptele omului, şi această necredinţă îl închisese în ospeţele lui şi îl făcuse orb şi surd faţă de durerile lui Lazăr. Şi astăzi e plină lumea de astfel de necredincioşi, şi de aceea s-a răcit atât de mult mila şi milostivirea dintre oameni. Şi astăzi e plină lumea de oameni care cred şi trăiesc aşa, ca şi când aici pe pământ ar fi raiul şi iadul, şi cu această viaţă se gată toate. O, ce mare înşelăciune!

O istorie ne spune despre un mare bogat că pe patul morţii - mustrat fiind de cunoştinţa vieţii sale păcătoase - şi-a îmbiat toate averile sale aceluia care îi va putea dovedi că nu este iad... şi nimeni nu i-a putut dovedi acest lucru.

O, nebunule bogat din pilda Evangheliei! Dumnezeu îţi dăduse avere să-ţi cumperi cu ea Împărăţia lui Dumnezeu, făcând-o fântână de milă şi ajutor pentru cei săraci. Dar tu ţi-ai pus averea în slujba diavolului şi a plăcerilor care au ţinut o clipă, şi acum te chinuieşti o veşnicie. Aşa vor păţi toţi cei care trăiesc ca tine!

Izvorul milei şi milostivirii este, iubite cititorule, Isus Hristos şi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinţă pe Isus şi cine crede cu adevărat în Isus Hristos, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre milă, pentru că acela caută el însuşi toate prilejurile să facă milă şi milostivire. Toate câte aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 40), zicea Hristos - şi un creştin adevărat caută şi prin milostivire să se întâlnească cu Domnul Isus. Dacă astăzi e atât de împietrită inima oamenilor, este şi lucrul acesta un semn că s-au depărtat oamenii de la credinţa cea adevărată şi făcătoare de milă şi fapte bune.

Creştinilor! Evanghelia de duminică o avem şi astăzi. Dacă vreţi să o vedeţi, uitaţi-vă în jurul vostru. Niciodată parcă n-a fost mai mare prăpastia între stările şi traiul oamenilor, ca astăzi. În palate luminoase locuiesc şi astăzi unii, în mătăsuri se îmbracă şi în chefuri şi petreceri trăiesc, în vreme ce alţii, cei mai mulţi, se ofilesc prin locuinţe slabe şi întunecate, şi în lipsa de pâine şi haină, intră frigul, boala şi moartea în oasele şi pieptul lor.

Războiul a lăsat în ţara noastră 300 de mii de orfani de război, faţă în faţă cu 30 de mii de milionari şi îmbogăţiţi de război, care trăiesc în chipul bogatului din Evanghelie. Poate niciodată n-au fost lipsuri şi suferinţe atât de mari şi Lazări atât de mulţi şi necăjiţi ca astăzi. Voi toţi cei ce aveţi casă caldă, masă plină, de-a pururi gândiţi-vă că afară înaintea casei voastre zace şi strigă după ajutor un Lazăr flămând şi chinuit.

Iosif Trifa.