Evanghelia de duminică: bogatul nemilostiv și săracul Lazăr
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. La ușa lui zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Și dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui, și a strigat: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și moaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta. Fiule, i-a răspuns Avraam, adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată. Bogatul a zis: Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Avraam a răspuns: Au pe Moise și pe proroci, să asculte de ei. Nu, părinte Avraame, a zis el, ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi. Și Avraam i-a răspuns: Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți (Luca 16, 19-31).
Evanghelia de duminică ne arată doi oameni care nu se potrivesc deloc în felul lor de trai. Unul șade sus în palat luminos, în belșug și desfătare, iar celălalt zace flămând și bolnav înaintea casei lui. Dar starea aceasta nu ține mult. Sosește moartea și într-o clipeală, ca printr-o întoarcere de oglindă, schimbă traiul celor doi oameni. Moartea îl ridică din gunoi pe Lazăr cel chinuit și îl trece în rai, iar pe bogatul cel rău îl scoate din ospețe și îl aruncă în chinurile iadului.
Ce vrea să ne învețe Evanghelia aceasta? Nu cumva să credeți că ne-ar învăța Evanghelia că toți bogații trec în iad și toți săracii dobândesc raiul (sunt și între săraci atâția bețivani, suduitori și prăpădiți). Nu avuția l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad, ci l-a trecut inima lui rea și împietrită.
Bogatul din Evanghelie este pus înaintea noastră cu învățătură, să băgăm de seamă căci avuția dacă apucă a ne stăpâni ea pe noi, se face o piedică pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Pe unii, avuția îi trage în spinii grijilor și alergărilor trecătoare (Luca 8, 14), pe alții îi bagă în boala zgârceniei și iarăși pe alții ca pe bogatul din Evanghelia de duminică îi aruncă și îi îneacă în valurile desfătărilor, bețiilor și plăcerilor. Pentru aceea zicea Isus că anevoie vor intra bogații în Împărăția lui Dumnezeu (Marcu 10, 23).
Creștinilor! Nu averea l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad, ci necredința lui. El nu credea că mai este și dincolo de mormânt o altă viață care răsplătește, sau pedepsește faptele omului - și această necredință îl închisese în ospețele lui și îl făcuse orb și surd față de durerile lui Lazăr. Și astăzi îi plină lumea de astfel de necredincioși, și de aceea s-a răcit atât de mult mila și milostivirea dintre oameni. Și astăzi îi plină lumea de oameni care așa cred și așa trăiesc, ca și când aici pe pământ ar fi raiul și iadul și cu această viață se gată toate. O, ce mare înșelăciune pe care mulți necredincioși o vor simți-o chiar și înainte de a trece în cealaltă lume! O istorie ne spune despre un mare bogat că pe patul morții - mustrat fiind de cunoștința vieții sale păcătoase - și-a îmbiat toate averile sale aceluia care îi va putea dovedi că nu este iad... și nimeni nu i-a putut dovedi acest lucru.
Izvorul milei și milostivirii este, iubite cititorule, Isus Hristos și Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credință pe Isus și cine crede cu adevărat în Isus Hristos, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre milă, pentru că acela caută el însuși toate prilejurile să facă milă și milostivire. Toate câte ați făcut unuia dintre acești mai mici ai Mei, Mie mi-ați făcut - zicea Hristos - și un creștin adevărat caută și prin milostivire să se întâlnească cu Domnul Isus. Dacă astăzi îi atât de împietrită inima oamenilor - este și lucrul acesta un semn că s-au depărtat oamenii de la credința cea adevărată și făcătoare de milă și fapte bune. Trăim un creștinism fără Hristos și fără Evanghelie - și de aceea a murit mila dintre oameni.
Creștinilor! Evanghelia de duminică o avem și astăzi. Dacă vreți să o vedeți, uitați-vă în jurul vostru. Niciodată parcă n-a fost mai mare prăpastia între stările și traiul oamenilor ca astăzi. În palate luminoase locuiesc și astăzi unii, în mătăsuri se îmbracă și în chefuri și petreceri trăiesc, în vreme ce alții, cei mulți, se ofilesc prin locuințe slabe și întunecoase, și în lipsa de pâine și haină, intră frigul, boala și moartea în oasele și în pieptul lor. Războiul a lăsat 300 de mii de orfani de război față în față cu 30 de mii de milionari și îmbogățiți de război care trăiesc în chipul bogatului din Evanghelie. Poate niciodată n-au fost lipsuri și suferințe atât de mari și Lazări atât de mulți și necăjiți ca astăzi. Voi toți, cei ce aveți casă caldă, masă plină, de-a pururi gândiți-vă că afară înaintea casei voastre zace și strigă după ajutor un Lazăr flămând și chinuit!...
Iosif Trifa.