Evanghelia de duminică: cum învie un suflet din moartea păcatelor
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, și L-a rugat să vină până la el acasă; pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Și Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El, au zis: Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: Cine s-a atins de Mine? Dar Isus a răspuns: S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, și cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace. Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii, și-i spune: Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită. Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei. Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus a zis: Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme. Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână, și a strigat cu glas tare: Fetițo, scoală-te! Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate (Luca 8, 41-56).
Această Evanghelie este plină de învățătură pentru noi. Ca și Iair din Evanghelie, și noi avem o fiică iubită: viața noastră sufletească, sufletul nostru. De multe ori se îmbolnăvește și această fiică a noastră, ba de multe ori chiar și moare. Păcatul este acela care îmbolnăvește sufletul și face moarte sufletească. De această boală și moarte ne putem și noi scăpa sufletul, așa cum și-a scăpat Iair fata: prin căutarea și aflarea lui Isus Mântuitorul. Pe Iair l-a plecat după Hristos credința lui cea tare în puterea și ajutorul Lui. Cu această credință să-L căutăm și noi pe Isus Mântuitorul. Asta înseamnă, iubite cititorule, să crezi și să te încrezi într-un Isus, Mântuitor al tău, care a murit pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta și învierea ta din păcate. Ca și Iair să alergi cu bolile tale sufletești la Acest Mântuitor, să cazi înaintea Lui și să-L rogi zicând: Doamne Isuse, intră în casa mea, căci fiica mea cea scumpă, sufletul meu, s-a îmbolnăvit... este gata de moarte.
O ce lucruri minunate face și astăzi Isus în sufletul omului care crede și se încrede în puterea lui Isus (în Jertfa Lui cea sfântă) și cere și primește această putere. Minunea din Evanghelie și astăzi se întâmplă. Și astăzi învie la o viață nouă acei care Îl caută pe Isus și se apropie de Isus cu credința și cu lacrimile lui Iair. Ca și fiica lui Iair din chipul de sus, așa învie și astăzi toți acei păcătoși care primesc pe Cel ce a zis: Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, va fi viu chiar dacă va muri (Ioan 11, 25).
Cititorule! Ia seama că și tu ești un Iair care ai un bolnav: sufletul tău. De când tot geme, de când tot plânge și se vaită acest bolnav... și tu stai liniștit și nepăsător. De când te tot strigă pe tine acest bolnav să chemi pe Doctorul vieții, pe Isus și tu n-asculți rugarea sufletului tău. Cititorule! Ia seama că tu ai un mort în casa vieții tale. Sufletul tău a murit în păcate. Și tu nu te îngrozești? Și tu nu plângi? Și tu nu pleci să-L afli pe Isus?
Uită-te bine, cititorule, uită-te bine la chipul de sus, căci așa stă Isus și astăzi cu mâna ridicată și strigă fiecărui păcătos: scoală-te fiule din moartea păcatelor! Ascultă bine, ascultă cu luare aminte, cititorule, căci pe tine te strigă Mântuitorul: scoală-te fiule din păcate. Auzi tu și asculți tu glasul Lui?
O ce mare schimbare s-a făcut în casa lui Iair după ce a intrat Isus în ea! Moartea din casa lui s-a schimbat în viață, plângerea în bucurie. Așa se schimbă, iubite cititorule și viața unui om după ce L-a chemat și L-a primit pe Isus în casa sufletului său. Și eu, cel care scriu aceste rânduri, am fost, iubite cititorule, un mort ce am înviat, după ce a intrat Isus în casa sufletului meu. Zile întregi ți-aș putea spune despre minunatele schimbări ce le-a făcut Isus în viața mea și în sufletul meu, dar oricât ți-aș spune și cărți întregi de-aș scrie, n-aș putea să-ți spun toată bucuria și toată fericirea ce o aduce Isus într-un suflet ce L-a primit.
Această bucurie deplină (Ioan 16, 24) o poate simți și avea numai cel ce s-a hotărât pentru Isus și cel ce L-a primit pe Isus în casa sufletului său. Fă și tu așa, iubite cititorule, și vei vedea că adevărate sunt vorbele mele.
Iosif Trifa.