Evanghelia de duminică: cum scapă un om din lanţurile şi robia diavolului

Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog nu mă chinui. Căci Isus poruncise duhului necurat să iese din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de diavolul prin pustii. Isus l-a întrebat: Cum îţi este numele? Legiune, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.

Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci şi turma s-a repezit de pe râpă în lac, şi s-a înecat. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile, şi i-a apucat frica. Cei ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, şi S-a întors (Luca 8, 26-37).

Evanghelia de duminică o putem vedea şi azi petrecându-se între noi. Toţi cei cuprinşi de patimile cele rele, de păcatele cele mari şi grele, sunt în chipul omului din Evanghelie pe care diavolul îl ţinea în lanţuri şi îl târa de ani de zile după el. Şi beatul ce scrâşneşte din dinţi şi sare cu brişca asupra de-aproapelui său, este un astfel de îndrăcit; şi zgârcitul este un legat şi chinuit de Satana; şi desfrânatul este un astfel de rob pe care Satana îl târăşte nopţile după el... De atâtea ori şi în atâtea locuri putem vedea şi azi, iubiţilor cititori, pe cei prinşi şi legaţi în lanţurile Satanei. Noi vedem însă minunea scăpării lor din robia diavolului. Sunt unii care scapă, dar cei mai mulţi oameni trăiesc o viaţă întreagă legaţi şi târâţi în toate părţile de diavolul.

Creştinilor! Când Satana ne prinde şi ne leagă cu atare patimă şi păcat, numai o singură cale de scăpare avem din ghearele lui: apropierea de Mântuitorul Hristos. Toate Evangheliile ne spun că cei cuprinşi de duhul Satanei, au scăpat şi s-au tămăduit, după ce s-au apropiat de Hristos, după ce s-au întâlnit în calea lor cu Hristos. Şi Evanghelia de duminică ne spune că diavolul a început a se cutremura şi a se munci, adică a se chinui, îndată ce S-a apropiat Isus de omul ce căzuse în stăpânirea lui. Aşa şi azi, diavolul se cutremură şi fuge din hotarele vieţii noastre îndată ce ne apropiem de Isus. Apropiaţi-vă creştinilor de Isus, apropiaţi-vă toţi cei cuprinşi şi chinuiţi de patimi şi năravuri rele, ca să luaţi tămăduire şi scăpare din robia diavolului!

Şi încă ceva să mai învăţam citind Evanghelia de duminică. Oare de ce au cerut diavolii voie să intre în porci? De aceea pentru că porcul e chipul şi asemănarea murdăriei - şi diavolii s-au cerut şi au intrat în ei, ca o arătare că Satana iubeşte murdăria păcatelor. În inima cea plină de gunoaiele păcatelor şi patimilor, acolo-i locul cel plăcut de şedere al diavolului.

Ieri în piaţa din Sibiu, o grămadă de oameni se strânseseră într-un loc. Se înghesuiau să vadă ceva şi râdeau de răsuna târgul. M-am apropiat şi eu să văd ce-i - şi ştiţi ce era? Un om beat ca un porc, răcnea şi striga. Alţi doi încercau să-l ridice de prin gunoi şi noroi, dar beatul tot jos se trăgea ca şi când ar zice: lăsaţi-mă că acolo-i locul meu cel plăcut de şedere... şi lumea râdea, râdea. Iată de ce, iubite cititorule, s-au cerut diavolii să intre în porci.

Evanghelia ne mai spune că după ce a făcut Isus minunea, gadarenii L-au rugat să iese din hotarele lor. O nebunilor gadareni! Hristos venise la voi să vă scape de diavol - şi iată voi Îl rugaţi să iese numaidecât din hotarele voastre. Dar să luăm aminte, că şi noi, de foarte multe ori suntem în chipul şi asemănarea acestor gadareni nebuni. Prin păcatele şi fărădelegile noastre şi noi Îl alungăm pe Hristos din hotarele vieţii noastre, pentru că Hristos locuieşte numai acolo unde este dragoste, iubire şi purtări bune. De câte ori stăruim în păcate şi fărădelegi, de atâtea ori şi noi în chipul gadarenilor Îl poftim pe Hristos să iese din hotarele noastre sufleteşti.

Creştine! Cercetează-te, sileşte-te, luptă-te neîncetat să-L ai pe Hristos în hotarele vieţii tale şi atunci Satana nu se va putea apropia de tine. Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămânea în voi, căci fără de Mine nu puteţi face nimic, zicea Isus (Ioan 15, 4-5). Doamne, rămâi cu noi!

Iosif Trifa.