Evanghelia de duminică: bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr

Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta. Fiule, i-a răspuns Avraam, adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată. Bogatul a zis: Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Avraam a răspuns: Au pe Moise şi pe proroci, să asculte de ei. Nu, părinte Avraame, a zis el, ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi. Şi Avraam i-a răspuns: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi (Luca 16, 19-31).

Evanghelia de duminică ne arată doi oameni care nu se potrivesc deloc în felul lor de trai. Unul şade sus în palat luminos, în belşug şi desfătare, iar celălalt zace flămând şi bolnav înaintea casei lui. Dar starea aceasta nu ţine mult. Soseşte moartea şi într-o clipeală, ca printr-o întoarcere de oglindă, schimbă traiul celor doi oameni. Moartea îl ridică din gunoi pe Lazăr cel chinuit şi îl trece în rai, iar pe bogatul cel rău îl scoate din ospeţe şi îl aruncă în chinurile iadului.

Ce vrea să ne înveţe Evanghelia aceasta? Nu cumva să credeţi că ne-ar învăţa Evanghelia că toţi bogaţii trec în iad şi toţi săracii dobândesc raiul (sunt şi între săraci atâţia beţivani, suduitori şi prăpădiţi). Nu avuţia l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad, ci l-a trecut inima lui rea şi împietrită.

Bogatul din Evanghelie este pus înaintea noastră cu învăţătură, să băgăm de seamă căci avuţia dacă apucă a ne stăpâni ea pe noi, se face o piedică pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Pe unii, avuţia îi trage în spinii grijilor şi alergărilor trecătoare (Luca 8, 14), pe alţii îi bagă în boala zgârceniei şi iarăşi pe alţii ca pe bogatul din Evanghelia de duminică îi aruncă şi îi îneacă în valurile desfătărilor, beţiilor şi plăcerilor. Pentru aceea zicea Isus că anevoie vor intra bogaţii în Împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 10, 23).

Creştinilor! Nu averea l-a trecut pe bogatul din Evanghelie în iad, ci necredinţa lui. El nu credea că mai este şi dincolo de mormânt o altă viaţă care răsplăteşte, sau pedepseşte faptele omului - şi această necredinţă îl închisese în ospeţele lui şi îl făcuse orb şi surd faţă de durerile lui Lazăr. Şi astăzi îi plină lumea de astfel de necredincioşi, şi de aceea s-a răcit atât de mult mila şi milostivirea dintre oameni. Şi astăzi îi plină lumea de oameni care aşa cred şi aşa trăiesc, ca şi când aici pe pământ ar fi raiul şi iadul şi cu această viaţă se gată toate. O, ce mare înşelăciune pe care mulţi necredincioşi o vor simţi-o chiar şi înainte de a trece în cealaltă lume! O istorie ne spune despre un mare bogat că pe patul morţii - mustrat fiind de cunoştinţa vieţii sale păcătoase - şi-a îmbiat toate averile sale aceluia care îi va putea dovedi că nu este iad... şi nimeni nu i-a putut dovedi acest lucru.

Izvorul milei şi milostivirii este, iubite cititorule, Isus Hristos şi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinţă pe Isus şi cine crede cu adevărat în Isus Hristos, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre milă, pentru că acela caută el însuşi toate prilejurile să facă milă şi milostivire. Toate câte aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici ai Mei, Mie mi-aţi făcut - zicea Hristos - şi un creştin adevărat caută şi prin milostivire să se întâlnească cu Domnul Isus. Dacă astăzi îi atât de împietrită inima oamenilor - este şi lucrul acesta un semn că s-au depărtat oamenii de la credinţa cea adevărată şi făcătoare de milă şi fapte bune. Trăim un creştinism fără Hristos şi fără Evanghelie - şi de aceea a murit mila dintre oameni.

Creştinilor! Evanghelia de duminică o avem şi astăzi. Dacă vreţi să o vedeţi, uitaţi-vă în jurul vostru. Niciodată parcă n-a fost mai mare prăpastia între stările şi traiul oamenilor ca astăzi. În palate luminoase locuiesc şi astăzi unii, în mătăsuri se îmbracă şi în chefuri şi petreceri trăiesc, în vreme ce alţii, cei mulţi, se ofilesc prin locuinţe slabe şi întunecoase, şi în lipsa de pâine şi haină, intră frigul, boala şi moartea în oasele şi în pieptul lor. Războiul a lăsat 300 de mii de orfani de război faţă în faţă cu 30 de mii de milionari şi îmbogăţiţi de război care trăiesc în chipul bogatului din Evanghelie. Poate niciodată n-au fost lipsuri şi suferinţe atât de mari şi Lazări atât de mulţi şi necăjiţi ca astăzi. Voi toţi, cei ce aveţi casă caldă, masă plină, de-a pururi gândiţi-vă că afară înaintea casei voastre zace şi strigă după ajutor un Lazăr flămând şi chinuit!...

Iosif Trifa.