Evanghelia de duminică: cu păsările cerului şi crinii câmpului

Una din cele mai frumoase Evanghelii este cea de duminică de la Matei 6, 22-32. O avem tâlcuită pe larg în cartea II-a Tâlcuirea Evangheliilor. Dăm din cartea aceasta pe scurt, unele învăţături.

Zis-a Domnul: Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6, 24).

Am tâlcuit aceste vorbe de atâtea ori şi în atâtea feluri prin toate cărţile de la Oastea Domnului. Şi le vom repeta mereu. O, cum n-am eu glas de trâmbiţă cerească să stig aceste cuvinte ale Domnului să le audă toţi oamenii! Cei mai mulţi creştini îşi pierd sufletul şi viaţa de veci tocmai la răspântia aceasta: ei îşi închipuie ca pot sluji şi lui Dumnezeu şi diavolului. Diavolul pescuieşte cele mai multe suflete tocmai la răspântia aceasta. Îi înşală Satana pe bieţii oameni şoptindu-le şoapte ca acestea: Da ce?... doar no să te faci călugăr, ţi-ai făcut datoria faţă de suflet... viaţa îşi are şi ea plăcerile ei... aşa-i făcută viaţa că trebuie ici colea să mai şi înşeli, să mai şi minţi, să mai furi, să mai şi înjuri, etc.

Cu astfel de şoapte înşală Satana pe oameni să creadă că pot sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona.

Din înşelăciunea aceasta ies creştinii cei ce sunt nici reci, nici în clocot (Apoc. 3, 15). Din înşelăciunea asta ies cei ce merg şi la biserică şi la cârciumă... ies cei ce se şi roagă şi suduie... ies cei ce cred în Dumnezeu, dar şi pe diavolul îl ascultă...

A trăi o viaţă adevărat creştinească înseamnă a avea numai un Domn şi Stăpân... înseamnă a-L avea pe Domnul Isus de Stăpân, Cârmuitor şi Poruncitor peste inima ta şi viaţa ta.

Uitaţi-vă la stupul de albine. Veţi afla acolo o admirabilă pildă sufletească. Albinele nu suferă decât o singură matcă. Pe celelalte le alungă, sau le omoară,

Ce pildă minunată pentru noi! Aşa trebuie să facă şi stupul vieţii noastre celei sufleteşti: să nu sufere două mătci, să nu sufere doi stăpâni, să nu sufere doi cârmuitori... să sufere numai o singură matcă... numai un singur Cârmuitor... numai un singur Conducător: pe Isus, Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Albinele ştiu ele bine de ce nu suferă două mătci: pentru că atunci în stupul lor n-ar mai fi pace şi linişte, ci tulburare, vrajbă şi împerechere. Mulţi oameni îşi închipuie că pot porunci două mătci în stupul lor cel sufletesc. Îşi închipuie că pot sluji şi lui Dumnezeu şi diavolului.

A trăi o viaţă adevărat creştinească înseamnă a te preda cu totul Domnului şi a sluji numai Lui. Istoria ne spune că vechii romani la ocuparea cetăţilor inamice, trimiteau vorbă celor asediaţi: Cetăţeni ai cetăţii asediate! Predaţi-vă!

Predaţi-vă pe voi înşivă, predaţi oraşul vostru, pământurile voastre, grădinile voastre, banii voştri, armele voastre; pe scurt, predaţi-vă împăratului roman cu tot ce aveţi.

Cetăţile răspundeau: Predăm totul - şi îndată erau încorporate la imperiul roman.

Ce icoană minunată! O aşa predare cere şi Regele nostru cel ceresc. Suflete dragă, predă-te Domnului cu tot ce ai. Mântuirea sufletului vine numai după ce te-ai predat cu totul Domnului şi ai intrat în stăpânirea şi cârmuirea Lui.

De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 25-33).

Iată o Evanghelie care celor necredincioşi li se pare o glumă, un lucru de zâmbit. Dar ce dulce este această Evanghelie pentru cei ce trăiesc o viaţă de copii ai lui Dumnezeu! Când trăieşti o viaţă de copil al lui Dumnezeu, atunci vezi Evanghelia de mai sus cum se împlineşte în viaţa ta. Când eşti cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci Tatăl ceresc are grijă de tine până în cele mai mici amănunte.

Văzut-aţi cum sunt copiii: n-au nici o grijă şi nu cunosc grija vieţii; aşa e şi cu noi când suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu; deodată scăpăm de toate grijile şi necazurile. Tatăl ceresc le ia asupră-Şi. Tatăl ceresc Se îngrijeşte şi de toate lipsurile vieţii noastre trecătoare. Minunea cu ulciorul văduvei din Sarepta Sidonului şi cu corbul lui Ilie din valea Horeb, se întâmplă şi azi în viaţa celor ce trăiesc după Cuvântul Evangheliei. Tatăl ceresc umple ulciorul la vreme şi corbul soseşte la timp (3 Regi 17, 2-16).

Când trăim o viaţă de copii ascultători ai lui Dumnezeu, ajutorul Lui ne vine când nici nu ne aşteptăm. Evanghelia cu crinii câmpului şi păsările cerului se împlineşte şi azi. O spune aşa de frumos şi psalmul 22: Domnul mă paste și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo ma sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit.

O, ce Păstor bun este Domnul şi ce păşuni minunate are El, dar dacă vrei să fii îngrijit de El, trebuie să fii oaia Lui, trebuie să fii în turma Lui şi să asculţi de El. Aici e taina Evangheliei de duminică: dacă vrei să scapi de greutăţile şi necazurile vieţii, intră cu adevărat în turma lui Isus şi te fă cu adevărat o oaie ascultătoare de El. O, ce viaţă uşoară şi dulce trăieşte cel care este cu adevărat un copil al Domnului şi o oaie din turma Lui!

Dar pentru cei ce nu trăiesc această viaţă, Evanghelia cu păsările cerului şi crinii câmpului li se pare o glumă, o minciună. Tot ceea ce spune Evanghelia este adevărat şi se împlineşte. Însă celor ce trăiesc o viaţă de creştin mincinoasă, li se pare cu neputinţă de împlinit ceea ce spune Evanghelia.

Aici e a se căuta şi cauza adevărată a greutăţilor, lipsurilor şi necazurilor de azi. Au pierdut oamenii legătura cea adevărată de fii ai Tatălui ceresc, de aceea înoată în greutăţi, lipsuri şi necazuri ce nu se mai gată.

De s-ar ruga oamenii lui Dumnezeu şi ar trăi o viaţă de adevăraţi copii iubiţi şi ascultători ai Lui, atunci Tatăl ceresc îndată i-ar scăpa de toate necazurile şi greutăţile.

Ce predică minunată ne pot fi aici şi păsările cerului, despre care am scris pe larg în cărticica Căutaţi la păsările cerului.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.

Cu aceste cuvinte se încheie Evanghelia de duminică. Nu cumva să creadă cineva că Evanghelia aceasta ne-ar îndemna la lene şi nepăsare de lucru. Munca şi osteneala ni s-au lăsat ca un testament pe care îl predică toate Evangheliile. Ne spune însă Evanghelia să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, grija de cele sufleteşti, şi atunci sporul şi binecuvântarea Domnului se vor pogorî peste lucrul mâinilor noastre.

Este acesta un adevăr pe care copiii lui Dumnezeu îl cunosc din experienţa vieţii. Un ostaş din Oastea Domnului îmi spunea că de când poartă în buzunarul său Noul Testament în loc de pipă şi alcool, are spor îndoit în lucrul său.

Sporul şi binecuvântarea Domnului se pogoară cu prisosinţă peste lucrul mâinilor noastre când trăim o viaţă de adevăraţi copii ai lui Dumnezeu. O, ce dulce şi uşoară-i o astfel de viaţă! Tu, cititorule drag, o cunoşti?...

Iosif Trifa.