Evanghelia de duminică: femeia ce suferise 18 ani

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu tămăduirea femeii ce suferea de 18 ani şi nu putea să se ridice în sus nicicum. Domnul Isus a vindecat-o. Fariseii făţarnici Îl mustrau însă pe Domnul căci făcuse această tămăduire sâmbăta, când nu se cade cineva a se vindeca. Isus le-a răspuns: Făţarnicilor, i-a răspuns Domnul; oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El (Luca 13, 15-17).

Două învăţături de căpetenie ne arată Evanghelia de duminică. Învăţătura cea dintâi e cea care trece ca un fir roşu prin toată ţesătura Evangheliilor: păcatul şi mântuirea.

O femeie bolnavă de 18 ani s-a apropiat de Isus. Suferea de duhul neputinţei şi era atât de bolnavă, încât nu putea să se ridice în sus nicidecum. Grozăvia păcatului ni se arată şi aici în toată puterea. Pe biata femeie o doborâse păcatul; o doborâse ispita diavolului, căci Domnul spune că Satana o legase de 18 ani. Printr-o boală sufletească împreunată cu una trupească, Satana legase în lanţurile lui pe o biată femeie şi o ţinea de 18 ani în starea aceasta grozavă şi nenorocită.

Eu mă gândesc, câţi astfel de nenorociţi sunt şi azi! E adevărat că cei mai mulţi nu sunt ologi ca femeia din Evanghelie; ei aleargă pe la petreceri, jocuri, desfătări, cârciumi, cinematografe, etc, dar cu sufletul sunt şi ei nişte bieţi ologi, care nicicum nu se pot ridica de jos, din mocirla patimilor şi păcatelor, fiind legaţi de Satana.

Dar Evanghelia ne arată nu numai boala, ci şi pe doctorul ei. Femeia din Evanghelie s-a tămăduit apropiindu-se cu boala ei de Mântuitorul. De multe ori va fi încercat biata femeie să se ridice de jos în decursul celor 18 ani de boală, dar nu putea nicidecum. Aşa e şi starea omului legat de patimile şi ispitele diavoleşti. El nu se poate ridica de jos până nu soseşte Isus Mântuitorul.

De multe ori cei legaţi de Satana cu patimi urâte, încearcă să se dezlege cu încercări ca acestea: vreau să mă las de beţie... vreau să mă las de femei... vreau să mă las de hoţii... vreau să mă las de ceia şi ceia... Dar toate astfel de încercări se gată cu: am încercat, dar nu pot!...

Toate încercările noastre să ne ridicăm din patimi şi păcate cu puterile proprii - sunt zadarnice. Fără de El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Cel cuprins de patimi şi năravuri urâte este un bolnav pe care numai Isus Mântuitorul îl poate vindeca; este un legat de Satana, pe care numai Isus Mântuitorul îl poate dezlega şi scăpa.

Dragă cititorule! Te-au gârbovit şi te-au îmbolnăvit şi pe tine patimile şi păcatele?... zaci şi tu de ani de zile în duhul neputinţei de a trăi şi a face voia Domnului? - fă şi tu aşa cum a făcut femeia din Evanghelie! Apropie-te îndată de Isus Mântuitorul şi Tămăduitorul sufletelor noastre.

Să ne gândim apoi că femeia din Evanghelie a stat în faţa Domnului nu numai cu boala ei, ci şi cu toată credinţa ei, cu toată încrederea ei, cu toată nădejdea ei, cu toate lacrimile ei, cu toată averea şi puterea ei cea sufletească. Fă şi tu, dragă cititorule aşa, şi îndată vei auzi glasul Lui cel dulce: suflete, te-ai izbăvit de boala ta!

A doua învăţătură din Evanghelie o dau fariseii cei făţarnici care se mâniaseră şi Îl mustrau pe Domnul pentru că dezlegase sâmbăta un suflet din legăturile Satanei. Ah, ce judecată îngustă, neroadă, oarbă şi orbită de ură era aceasta! Bine le-a răspuns Isus: Făţarnicilor! voi dezlegaţi sâmbăta boul şi asinul vostru de la iesle, dar pentru dezlegarea unui suflet din legăturile Satanei, protestaţi!

Fariseii şi făţarnicii din totdeauna sunt minunat fotografiaţi de această Evanghelie. E cea mai reuşită fotografie a lor. Oriunde un suflet chinuit se dezleagă din diavoleştile legături ale patimilor şi păcatelor - acolo se aude îndată şi azi mustrarea făţarnicilor.

Mă gândesc şi la mişcarea Oastei Domnului. Oastea a adus şi ea la Domnul mii şi mii de suflete, care s-au dezlegat din patimi şi păcate. Dar pentru făţarnici, acest lucru este o noutate primejdioasă, o mare primejdie. Ce-i pasă făţarnicului de un suflet care zace robit?... Ce-i pasă de zvârcolirile mântuirii? Pentru el litera legii e mai mare decât freamătul şi frământările mântuirii. Oriunde se porneşte freamătul cel binecuvântat al mântuirii, făţarnicul de azi face ceea ce făceau colegii lui de pe timpul Mântuitorului: strigă după acest freamăt.

Dar las să strige. Ei strigă ca să se împlinească Scripturile. O, binecuvântată Biblie! Cum se împlinesc şi azi toate cuvintele tale! Oriunde un suflet chinuit se dezleagă din patimi, acolo se iveşte îndată şi făţarnicul cu mustrarea şi ocara lui. Şi e bine că se iveşte. Ar fi un semn rău dacă nu s-ar ivi.

Şi încă o învăţătură: cu privire la ziua Domnului, duminica. Făţarnicii Îl mustrau pe Domnul că strică odihna sâmbetei, tămăduind bolnavii. O mustrare este aceasta ce se aude şi azi. Oamenii cei lumeşti îi urăsc şi îi mustră pe ostaşii Domnului pentru că duminica după sf. biserică, ostaşii nu se mai duc pe la birturi şi minciuni, ci se strâng la un loc, citesc din Biblie, cântă, se roagă şi se dezleagă mereu din legăturile păcatelor. Ei pretind de la noi să ne odihnim în această zi mergând cu ei la cârciumă. Ah, ce lucru grozav este acesta!

Ah, în ce creştinătate grozavă trăim noi azi! Ah, cum se mai odihnesc creştinii de azi în ziua Domnului!

Duminicile şi praznicele noastre sunt pline de alergări, târguri, daraveri, iar de altă parte creştinii se odihnesc în ele cu... petreceri la birt, cu desfătări lumeşti, cu jocuri, cu minciuni, clevete, fălii, etc... adică în loc să se dezlege în ziua Domnului, mai tare se leagă şi se betejesc.

Şi totuşi, când strigi după aceste năravuri păgâneşti şi diavoleşti şi iei lupta cu ele - făţarnicii strigă după tine că eşti ţâcnit, că strici datinile, şi câte alte hule şi batjocuri.

Acesta este un lucru şi mai grozav!

Iosif Trifa.