Evanghelia de duminică: învierea fiicei lui Iair
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Despre 3 morți ne spune Evanghelia că i-a înviat Isus Mântuitorul: fiica lui Iair, tânărul din Nain și Lazăr. Între acești trei morți este o deosebire: fiica lui Iair abia numai adormise; tânărul din Nain mergea deja spre cimitir, iar Lazăr începuse a mirosi. Erau 3 diferite stări de moarte.
Așa stau și oamenii față de boala și moartea cea sufletească. Unii au adormit numai în răutăți, alții merg spre cimitir, alții au murit demult. Sunt diferite stări de boală și moarte sufletească, dar toate sunt pe o formă de rele și primejdioase.
Vai, ce lucru grozav este boala și moartea cea sufletească!
Ce lucru grozav este un om ce a murit în păcate și fărădelegi, ajungând un mort ce trăiește. Și, vai ce lucru și mai grozav este când cineva se crede viu, dar el este mort cu sufletul. Acestora le punem în față cuvintele sf. Ioan Gură de Aur:
Când un suflet nu are în sine nimic sănătos, chiar de s-ar părea că trăiește, totuși el a murit. Omule, de unde pot eu să știu că tu ai un suflet viu, care trăiește? Că poate, unde mergi pe drum? Dar pe drum merg și animalele cele necuvântătoare. Că poate, unde mănânci și bei? Dar aceasta o fac și fiarele cele sălbatice. Că poate, stai drept pe două picioare?
Dar aceasta îmi arată mie mai cu seamă că tu ești fiară cu chip de om. Căci dacă ai toate cele ale fiarei sălbatice, iară spaima ei de om nu o ai, apoi atuncea ceea ce văd în tine mi se pare mai mult un monstru... Deci de unde să pot eu ști că tu ai un suflet de om, când tu azvârli cu picioarele ca și măgarii, când ești răutăcios ca și cămila, când muști ca și urșii, când furi ca și vulpile, când ești nerușinat ca și câinele? Așadar de unde aș putea afla că ai un suflet de om? Sau poate voiești a-mi arăta că ai un suflet mort și unul viu? (din omiliile sf. Ioan Gură de Aur 2 Cor. 6).
Oh! Ce lucru grozav este boala și moartea cea sufletească. Dar slăvit să fie Domnul căci El nu ne-a lăsat în osânda acestei morți. El a murit pentru iertarea noastră și a înviat pentru învierea noastră la o viață nouă. Oricât ar fi de bolnav sufletul nostru, chiar dacă ar fi și murit în păcate și fărădelegi, noi îl putem scăpa primindu-L pe Cel ce a zis: Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (Ioan 11, 25).
Pentru scăparea celor 3 morți pe care i-a înviat Isus, Evangheliile ne spun că părinții lor au alergat la Isus cerând ajutorul Lui. Pe tânărul din Nain îl plângea mama lui, pe fiica lui Iair, părinții ei, iar pe Lazăr surorile lui.
Așa trebuie să facem și noi când se îmbolnăvește fiica noastră cea iubită și una născută: sufletul nostru, viața noastră cea sufletească. Să alergăm și noi cu credință la Isus Mântuitorul; să crezi și să te încrezi într-un Isus Mântuitor al tău, care a murit pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta și învierea ta la o viață nouă.
Dragă cititorule! Ia seama că și tu ai un bolnav în casa ta: sufletul tău. De când tot plânge și suspină acest bolnav, și tu stai liniștit și nepăsător? De când tot strigă pe tine acest bolnav să chemi pe Doctorul vieții, pe Isus Mântuitorul - și tu n-asculți rugarea sufletului tău? Tu ai un mort în casa vieții tale; sufletul tău a murit în păcate, și tu nu te îngrozești? Și tu nu plângi? Și tu n-alergi să-L afli pe Isus Mântuitorul? O, nu mai zăbovi, fratele meu! Aleargă îndată la El!
Și încă o învățătură de mare preț putem afla în Evangheliile cu învierea celor 3 morți.
După fiecare înviere, Domnul a dat o oarecare însărcinare celor din jurul Său. Dați pe cel înviat mamei sale! - a zis Domnul după învierea tânărului din Nain. Dezlegați-l și lăsați-l să meargă - a zis după învierea lui Lazăr. Dați-i să mănânce - a zis după învierea fiicei lui Iair.
Ce adânc înțeles este și în aceste însărcinări! Cei ce învie din moartea păcatelor trebuie ajutați spre a-și căpăta viața deplină și a se feri de o nouă boală și moarte. Tânărul scos din societățile rele, trebuie redat mamei; trebuie să se îngrijească și să fie îngrijit să n-apuce iar pe căile pierzării. Cel scăpat de patimi este încă legat cu maramele lumii; trebuie ajutat să se dezlege deplin.
Și mai presus de toate, toți cei înviați din boala și moartea cea sufletească, au lipsă de hrană; trebuie să le dăm mâncare duhovnicească. Un suflet scăpat de patimi și păcate este ca un biet bolnav abia scăpat din ghearele morții. Sănătatea și însănătoșirea lui e condiționată de mâncare; trebuie să mănânce, altcum nu se poate pune pe picioare. Așa e și cu un suflet scăpat de boala și moartea păcatelor; el este încă slab și plăpând; el are lipsă de mâncare duhovnicească.
Mai ales noi cei din Oastea Domnului să luăm pe sufletul nostru această învățătură.
Dați-le să mănânce celor ce intră în Oastea Domnului! Atâția și atâția din cei care intră în Oastea Domnului sunt încă niște suflete slabe și slăbite de boala cea grea în care au zăcut. Dați-le să mănânce, scumpii mei frați ostași care sunteți tari, căci altcum sunt în primejdia să cadă iarăși în boala din care au scăpat. Prin foaia aceasta și prin cărțile religioase noi tocmai lucrul acesta îl căutăm: să dăm mereu hrană duhovnicească celor intrați în Oaste. Toți copiii Domnului sunt datori să ne ajute în lucrarea aceasta.
Dați-le să mănânce celor intrați în Oastea Domnului!
Iosif Trifa.