Evanghelia de duminică: vindecarea unui îndrăcit

Acum duminică avem la rând Evanghelia de la Luca cap. 8, 26-39, cu vindecarea unui îndrăcit. Această Evanghelie vine la rând - cu mici deosebiri - de patru ori în duminicile de peste an. Noi o avem tâlcuită - în alt și alt fel - în toate cele 4 rânduri.

În duminica a 4-a din Postul Paștilor o avem tâlcuită în legătură cu rugăciunea (în cartea 1 Tâlcuirea Evangheliilor, pag. 48).

În duminica a 5-a după Rusalii, o avem tâlcuită în cartea a 2-a cu Tâlcuirea Evangheliilor, pag. 118, iar pe cea din duminica a 10-a după Rusalii, am tâlcuit-o astă vară în foaia Isus Biruitorul, nr. 30, când am vorbit despre cea mai mare nebunie arătată de 4 ori în Noul Testament. Tâlcuirea aceea este anume făcută pentru Evanghelia de acum de duminică și frații ostași să o caute în colecția foii și să o folosească.

Ca o completare, mai dăm acum cele ce urmează.

Mântuitorul a vindecat multe feluri de boli, dar la Evanghelie se stăruie mai mult asupra vindecării celor îndrăciți. De ce? Pentru că îndrăcirea a fost și este boala cea mai grozavă. Și să nu credeți că îndrăciți sunt numai cei ce fac spume la gură și cad jos. De cele mai multe ori boala asta - numită fras, sau epilepsie - n-are de a face nimic cu diavolul. Îndrăciții cei adevărați sunt cei cuprinși și stăpâniți de patimile cele rele, diavolești.

Spre pildă: bețivul - zice sf. Ioan Gură de Aur - are de suferit aceleași patimi ca și cel îndrăcit. El, de asemenea se clatină, cade la pământ, zgâiește ochii și spumegă gura. Și tot așa sunt și desfrânații, mânioșii, suduitorii, zgârciții, etc... Oamenii însă nu bagă în seamă aceste boli cumplite, aceste îndrăciri. Pentru oameni, bolile sunt mai ales, numai cele ce se văd în carnea și trupul omului. Și, de regulă, numai cu aceste boli aleargă oamenii să le vindece. Și când se vindecă cineva în ceva chip minunat - ce zgomot, ce mirare, ce minune... Și doar minunea asta, în lumina Evangheliei nu valorează încă nimic, câtă vreme omul nu scapă și de boala cealaltă, de boala păcatului. Căci doar Însuși Mântuitorul, ierta mai întâi păcatele, adică tămăduia mai întâi păcatele, boala sufletului, și apoi îl vindeca pe cel bolnav. Iar unui tămăduit îi zicea: Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău (Ioan 5, 14).

De când eram prunc la țară, mi-aduc aminte de un om, așa numit Mutul lui George al Florii. Îi zicea mutul, dar nu era mut; căci era cel mai suduitor și bătăuș om din sat. Mai târziu am aflat că acest mut fusese aievea, 10 ani, mut. Își pierduse graiul printr-o spaimă la vârsta de 20 de ani. Și la 30 de ani își câștigase graiul printr-o minune. Părinții îl duseseră la o mânăstire, la un pelerinaj. Și bietul mut, își recăpătase graiul. Dar... ce folos, căci nu peste mult, mutul a început să înjure pe Dumnezeu, pe tămăduitorul lui, de se îngrozea toată lumea. Pentru sufletul lui, mai de folos ar fi fost să rămână pentru toată viața lui mut. Ce folos că i se deschisese graiul, ca să-și piardă sufletul?...

O altă întâmplare mai nouă: Ziarul Unirea din Blaj, scria săptămâna trecută, despre unul din Franța, care era complet paralizat. Nu-și putea mișca nimic, nici mâini, nici degete... Iar după ce s-a dus în pelerinaj la Lourdes (un fel de Maglavit al Franței), îndată a simțit o furnicare prin mâini și prin picioare și după 3 ani de amorțire, a început să-și miște mâinile. Iar drept dovadă a vindecării sale - spune mai departe știrea - cel vindecat, a luat tabachera și a răsucit singur țigara și a fumat-o cu mâinile lui!...

Adică vedeți. După 3 ani de ologie, asta era rugăciunea de mulțumită a celui vindecat: tămâia și fumul lui Satana.

Și la toate astea, oamenii le zic minuni mari... minuni nemaipomenite... nemaiauzite...

Dar, când atare îndrăcit, cu darul și ajutorul Golgotei, scapă de patima beției, scapă de sudalme, de desfrânări, de păcate și dintr-un om ticălos și ticăloșit cu totul, se face deodată un om nou, schimbat cu totul, și căsuța lui care era un iad se preface în rai - asta nu înseamnă nimic. În asta oamenii nu văd nici o minune. Ba dimpotrivă! În loc să se mire de un astfel de îndrăcit, ce s-a tămăduit - lumea îl batjocorește. Când la un mut i se deschide graiul, lumea vede o mare minune. Dar când la un mut duhovnicesc i se deschide graiul și începe și el sărmanul a striga: Ava Părinte - în asta lumea nu vede nici o minune. Știm că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește, ci cel născut din Dumnezeu îl păzește, și cel rău nu se atinge de el (1 Ioan 5, 18) - iată aceasta este minunea cea mare, pe care o poate face numai Minunea minunilor: Golgota. Un om îndrăcit, vindecat la picioarele Crucii, vindecat statornic și născut din nou - asta este cea mai mare minune, ce se poate petrece în viața noastră...

Dar minunile nașterii din nou, nu le vede lumea. Și nici nu le poate vedea, căci minunile nașterii din nou, numai cei născuți din nou le pot înțelege și prețui...

Frații mei! Lumea e plină și azi de îndrăciți. De cei stăpâniți de patimi și năravuri diavolești. Să ne purtăm cu milă și dragoste față de ei. Oricât ar fi de îndărătnici, să ne purtăm cu dragoste față de ei, silindu-ne în tot chipul a-i apropia de Isus Mântuitorul. În fiecare gadarean, să vedem un frate iubit, pentru mântuirea căruia, ap. Pavel ne pune în față cuvintele: Și astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoștințe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos! (1 Cor. 8, 11)... tu nu poți sta nepăsător față de pieirea lui. Să facem totul pentru mântuirea celor căzuți sub puterea lui Satana.

Și încă ceva. Să ne examinăm bine și noi, ostașii Domnului, să vedem nu cumva a mai rămas și în noi ceva din Gadara vieții noastre de mai înainte. Nu cumva Satana mai are un cui în casa noastră. Nu cumva a mai rămas un porc neînecat și în hotarele vieții noastre.

Căci așa ne arată Evangheliile, că oriunde s-au tămăduit îndrăciți, acolo s-au înecat porcii. Oriunde se tămăduie un îndrăcit, acolo trebuie să se înece porcii patimilor celor urâte și diavolești.

Sunt unii oameni cărora le place mântuirea, dar nu se îndură de porci. Ca și gadarenii, se supără când le spui că trebuie să li se înece porcii. Nu s-ar despărți bucuros de porcii plăcerilor și patimilor diavolești.

Mântuirea înseamnă să alegi din două una: ori rămâi cu porcii, ori cu Domnul și mântuirea!

Numai înecându-se cu totul și toți porcii patimilor rele, putem avea mântuirea.

Iosif Trifa.